4,496 matches
-
tragă la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a operat nici o schimbare tactică, partiturile rămîn aceleași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să treacă, încerca să se încurajeze singură. Ca de obicei, Poștașul își făcu apariția dis de-dimineață la Oficiu, își umplu geanta cu corespondența care-l aștepta gata sortată, semnă de primire într-un registru, îl salută din mers pe portar și o zbughi grăbit în stradă. Afară abia mijește de ziuă, o să-ți rămînă timp berechet pentru toate, cel mai tîrziu la amiază ești gata, poți să tragi pe dreapta, să-ți vezi de ale tale, își spuse. Traversă bulevardul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
reușit să și scoată din cap acea imagine dezolantă a sălii goale în care din cauza ecoului, propriile cuvinte rostite cu patimă sfîrșeau toate prin a se întoarce împotriva sa. După fiecare dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți n-a reușit să adoarmă deloc. Chinuit, speriat sau uimit, zăcea doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Pentru aproape o jumătate de oră s-au încasat pumni zdraveni, s-au scos dinți și măsele, s-au smuls smocuri de păr, s-a scuipat sînge. Noroc că pînă la urmă cineva de la parter a auzit hărmălaia, a anunțat portarul, care a chemat imediat miliția. Dacă ar mai fi durat numai cîteva minute, ar fi fost nevoie și de ambulanță. Sectoriștii i-au legitimat imediat pe cei de față, au completat cîteva procese verbale, i-au tras deoparte pe cei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rar. Tatăl meu era prieten cu directorul școlii, care-mi dădea voie să mă relaxez, când trupul meu amorțit simțea nevoia de puțină mișcare. De obicei plecam spre bazinul de Înot al liceului, când orele de sport se Încheiau, și portarul, cu un aer plictisit Îmi deschidea ușița gheretei În care rămânea peste noapte, afundându-se apoi cu același aer plictisit În citirea gazetelor de sport din ziua aceea. Intram În liceu, străbătând În fugă un culoar lung pe pereții căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unele de altele. Pe scurt: o stare de nervozitate delicioasă, plină de fiori. Vinerea obișnuiam să bat la ușa camerei 202, urcam câteva scări În Hotelul Kreuzer din centrul orașului, aflat pe o străduță laterală liniștită, fiind Întâmpinat de un portar rus, care voia tot timpul să-l ajut la integramele din ziar. Persoana care locuia În acea cameră Între amiază și șapte seara nu folosea nici titulaturi, nici nume de familie. La Început, de câteva ori când ne-am Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și mai distrat. Dar apoi mi s-a părut că interlocutorul meu exagerează un pic cu rolul lui. Scufundat În integramă, nu-și ridică privirea câteva minute bune până când, indignat, m-am văzut nevoit să cobor palma pe clopoțel. Atunci portarul se uită În sus, aproape absent, Își strânse ochelarii cu grijă și Îi vârî În buzunarul de la cămașă - unde dispărură ca și când interiorul ar fi fost căptușit cu negura uitării. Mi-am dres vocea și i-am explicat că, păi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
urechi cu lobii Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o germană stricată, inserând un deget arătător foarte nobil Într-una din urechile sale păroase. Se pare că aveam o viespe În păr. Mi-a luat ceva timp să Înțeleg ce spune. Aaa, viespe, repetă de această dată gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s“ la mijloc. „Wespe“, desigur. Își ridică privirea. Așa pronunță cuvântul, nu-i așa? Wespe? Aveam lucruri mai bune de făcut decât să-i corectez lui pronunția. Când, În sfârșit, m-am descotorosit de insectă, i-am amintit din nou portarului de camera 202. Se pare că se afla cu două nivele mai sus, la stânga. Am părăsit recepția chiar când l-a plesnit cu ziarul pe musafirul nepoftit, care se fâțâia pe calendarul de pe perete. (Viespea a decedat abia luni, 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Chiar dacă noua vizită mă costa mai mult decât Îmi puteam permite, am zis că merită sacrificiul. La urma urmei, nu-ți este dat să-ți descoperi noi laturi despre tine În fiecare zi. După ce-mi șopti „Kreuzer“ la ureche, portarul rus Îmi promise să-mi facă legătura. Dar În loc de asta, puse receptorul În furcă, mormăind: — „Substanță dulce, divină, obținută de insecte muncitoare. “ Cinci litere. Deocamdată tolerant, l-am așteptat să găsească răspunsul. Dar după un minut, m-am rățoit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
metatropice și de aceste minette. Dar acum locuiau acolo doar bărbați. — Brigada de Moravuri a percheziționat casa săptămâna trecută. Cei care nu avea asupra lor acea Kontrollkarte au fost duși la secție, unde au fost Întrebați cu ce se ocupă. Portarul a cărui ocupație a fost deja stabilită a fost arestat imediat. O femeia i-a spus lui Anton că poliția a fost deosebit de Înțelegătoare față de Încurcătura În care se aflau clienții. Toți au fost eliberați, În timp ce multe din colegele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Închis, au sosit clienți noi și nu s-au mai Întors. Din păcate, din cauza Întunericului, n-a reușit să deslușească cine erau, așa că Anton și-a luat rămas bun de la doamne și a traversat strada. — Mai Întâi am vorbit cu portarul... — Rusul ăla care face cuvinte Încrucișate? Ăla slab ca un băț? Nu, un bavarez cu niște picioare cât frunzele de palmier. I-am explicat că vreau să vizitez camera 202. Ăsta e numărul corect, nu-i așa? Am dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
face cuvinte Încrucișate? Ăla slab ca un băț? Nu, un bavarez cu niște picioare cât frunzele de palmier. I-am explicat că vreau să vizitez camera 202. Ăsta e numărul corect, nu-i așa? Am dat din cap aprobator. Dar portarul s-a uitat la mine de parcă aș fi aterizat de pe-o altă planetă. Anton insistase, spunând că e un prieten apropiat al femeii care stă la 202. Până la urmă portarul a luat registrul și, prefăcându-se că Îl consultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu-i așa? Am dat din cap aprobator. Dar portarul s-a uitat la mine de parcă aș fi aterizat de pe-o altă planetă. Anton insistase, spunând că e un prieten apropiat al femeii care stă la 202. Până la urmă portarul a luat registrul și, prefăcându-se că Îl consultă, l-a informat că, din păcate, femeia aceea s-a mutat. Și nu, n-a lăsat nici o adresă. — Pentru Început, m-am gândit că ar trebui să-l Întreb dacă 202
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
iritarea mă părăsise ca o fantomă alungată și am pornit la drum sfidător, aproape victorios, cu bocancii scârțâind Îndrăzneț. Cinci minute mai târziu am intrat În holul hotelului cu fața Îmbujorată și hainele aburinde. C-o privire leneșă dar buimacă, portarul se despărți de integramele lui. — Domnule Honig? Întrebă În silă. L-am salutat energetic, apoi am alergat sus pe scări, scuturându-mi capul. — Data viitoare, domnule. Azi n-am timp de integrame! Luând-o precaut pe coridor, am verificat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șifonul subțire. Apropo, pe aceasta din urmă am umplut-o cu șosete În loc de batiste, ca să capete fermitatea necesară. Capsele bustierei Îmi strângeau umerii În mod plăcut, combinația de culori mă ducea cu gândul la numele cu care mi se adresa portarul rus. „Domnule Honig“: poate că eram mai degrabă viespe, decât albină. Îndrumat de senzații imperceptibile cu ochiul liber, voi recupera Într-un final obiectul acela misterios de care aveam nevoie pentru a transforma suspiciunile amare Într-un adevăr dulce. Având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și am intrat În Hotelul Kreuzer. Toate arătau la fel cum Îmi aminteam: covoarele uzate, florile moarte, scaunele lucind din cauza murdăriei, grupate În jurul unei mese pe care erau niște prospecte Împrăștiate sub o formă aproximativă de evantai. Chiar și ghereta portarului, cu lambriul de stejar scorojit, era aceeași. Dar, În locul cheliei aplecate deasupra unei integrame, pe tejghea se odihneau două tălpi gigantice de pantof. Pentru o clipă am crezut că sunt aceleași tălpi care Îmi inspectaseră casa. Apoi mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am alungat gândul acesta. Nu de un impas nou aveam nevoie, ci de o ieșire din el. Timorat, mi-am strâns geanta la piept și am făcut câțiva pași timizi spre recepție. N-ar fi trebuit să-mi fac griji. Portarul Își acoperise fața cu un ziar, prima pagină tremura Încet. Nu exista nici un risc să fiu văzut, cu atât mai puțin să mă identifice mai târziu, dacă poliția l-ar fi interogat. Chair dacă eforturile mele de mă deghiza s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Galben Pai mă inspectă. Când În sfârșit ridică privirea de la pantofii mei - presupun că nu știam nici pe ce picior să stau - Își Încrucișă brațele. — Ei, ce-o să fie, drăguță? — Poftim? m-am foit. Cred că mă poate ajuta și portarul. S-o fi trezit și el de-acum. În cer scuze că v-am deranjat. Am mers clătinându-mă până la scări, Încercând nervos să deschid poșeta. Planul meu se transformase deja Într-un fiasco total. Cum puteam să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poate acesta l-a Înghițit. Începeam să Înțeleg că evenimentele, aparent disparate, se influențaseră reciproc. Nu e departe de aici. Dar folosea un nume fals. Și i-am dezvăluit lui Manetti, care era numele respectiv. — Da, asta sună credibil. Conform portarului de la Hotel Kreuzer, camera 202 a fost Închiriată de un anume „Anton Knisch“. Referindu-se la un fel de cod - „K. u. K. “, pare-mi-se - Wickert susținea că asta era o dovadă clară pentru faptul că el și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și a venit să ni-l prezinte pe bambino al ei. Sau, cel puțin, așa se pare. Arătând spre băiețel, îi șoptește Maimuței: — Molto elegante, no? Pe urmă însă ne însoțește până la mașină și, în timp ce copilașul se zgâiește la uniforma portarului, ne sugerează că poate ne-ar face plăcere să-i vizităm după-amiază în apartamentul de pe Monte Mario și s-o frigem laolaltă cu încă un bărbat. Are un prieten, zice ea - fii atent că toate detaliile astea îmi parvin printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
grăsuț remarcă: — Acum nu mai e mult. Aerul era plin de praf și umed, iar pâlpâitul luminii de afară Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra teatrului În Nottingham High Street. Agitația, trecerea portarilor și a curierilor, i-aduse o clipă În minte piața de gâște din Turcia și se agăță de amintirea acestei piețe, Încercă să și-o Înfiripe În minte, să pună cărămizile și să instaleze tarabele, până când aceasta avu tot atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avem doar un minut până pornim. Întorcându-se, dădu cu ochii la capătul coridorului de o față și o siluetă care o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cărți și de seiful expus. Totuși neliniștea nu-l paraliză. Mai devreme sau mai târziu, Herr Kolber va descoperi ce-l adusese În apartament și deja observase aproape de mâna șefului de gară o sonerie care probabil că suna În apartamentul portarului. — Pot să las mâinile jos, Herr Superintendent? — Da, dar să nu miști un deget! bătu din picior Herr Kolber. Voi afla adevărul chiar de va fi să te țin aici toată noaptea. Nu admit să vină aici bărbați care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Era un lucru extraordinar că putea trece neauzit În cafenea. Cât va dura, se Întrebă el, până când ea va deschide fereastra? Atunci o vor auzi. Plecă de la masă și În stradă auzi țipetele mai limpede, dar taximetrele treceau claxonând, câțiva portari de hotel se bălăbăneau pe pavajul lunecos, cărând bagaje, și nimeni nu se opri, nimeni nu auzi. Ceva lovi pavajul cu un clinchet metalic și Josef privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]