1,055 matches
-
decât să dea greș, Chiar acum aș putea să vă demonstrez că nu dau greș, Sunt gata pentru demonstrație, Nu fiți prost, spuse brusc moartea, și era În glasul ei o amenințare ocultă, tenebroasă, teribilă. Violoncelul a fost pus În portbagajul mașinii. Tot drumul cei doi pasageri nu rostiră un cuvânt. Când taxiul se opri la prima destinație, violoncelistul spuse Înainte de a coborî, Nu reușesc să Înțeleg ce se Întâmplă Între noi, cred că cel mai bine e să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Împiedica acest lucru, Nici măcar dumneavoastră, care o țineți Întotdeauna pe a dumneavoastră, Întrebă muzicianul forțându-se să fie ironic, Nici măcar eu, răspunse femeia, Asta Înseamnă că veți da greș, Asta Înseamnă că nu voi da greș. Șoferul coborâse ca să deschidă portbagajul mașinii și aștepta să fie luată cutia. Bărbatul și femeia nu-și luară rămas-bun, nu spuseră pe sâmbătă, nu se atinseră, era ca o ruptură sentimentală, din cele dramatice, din cele brutale, ca și cum ar fi făcut un jurământ de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mîncat, iar orașul era vesel și limpede de la frig, În loc să fie umed, jilav, ca de obicei. Andy a dat iama prin toate magazinele cu vechituri și și-a cumpărat o sabie cu banii primiți de Crăciun. Își ținea sabia În portbagaj și noaptea dormea cu ea În pat. Tot iarna trecuse și cu David, și atunci Își stabiliseră cartierul general În restaurantul Ăla prin care nu treceau turiști - va trebui să Încerce să dea de el din nou. Din cîte ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
l-am respins. Mă simțeam groaznic. Îmi pierdusem virginitatea doar dintr-o joacă. - Și el, ce-a zis? - Și-a cerut iertare. Peste o săptămână a fost înapoi în țară. De data asta a venit cu Lancia lui la Botoșani. Portbagajul era plin de cadouri. Mama, bineînțeles, încântată. Și pe Sabin l-a cucerit - i-a adus un laptop. - Era bun la pat? - Da, era ok, doar că nu avea imaginație. Huff! îmi vine inima la loc. - Cum adică nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că merge în capitală la o întrunire importantă, că afară secretul e să știi să dai încredere partenerilor. El, de exemplu, își schimbă pantalonii în fiecare zi, altfel s-ar crede că are probleme cu capitalul. Are cincisprezece perechi în portbagaj. Manichiura și frizura sunt iarăși foarte importante. Să transmiți stabilitate și fermitate e totul. Restul sunt prostii. Sabina îi spune că ea și cu prietenul ei au înclinații artistice, adică literatura, pictura, muzica. Uite, jazzul din mașină e chiar excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ordine și curățenie, lăsând o masă la care să poată mânca puținii oameni care mai rămăseseră pe acolo și bineînțeles, cei care făcuseră ordine. Când s-au trezit, nașii s-au pregătit de plecare. Paulina și Vasile le-a încărcat portbagajul cu vin, țuică, cozonc, prăjituri, câteva păsări de curte. — Paulino, ai uitat ce te-.am rugat. — N-am uitat. Uite glastrele cu flori ți le pun aici. De ce mai iei și florile? a întrebat-o Virgil. — Îmi plac. S-avem
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
plece după părintele bătrân, să-l aducă a doua zi ca să-i facă creștinește slujba răposatului. M-am urcat și eu în mașină și mi-am continuat drumul la socri. Ajuns la ei le-am povestit întâmplarea. Mi-am umplut portbagajul și cum ninsoarea începea să se întețească am plecat imediat trecând din nou prin satul Hulubărești. În fața casei mortului se mai aflau mulți oameni care mai comentau. Am oprit mașina și am întrebat ce s-a hotărât. - Apoi maică, va
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
personajele se confruntă cu moartea. Una reală, a unui asasinat, respectiv una posibilă, a unor accidente grave de muncă. Cadavrul pe care anchetatorii turci sfîrșesc prin a-l găsi îngropat pe o margine de drum este înghesuit cu greu în portbagajul unui Mercedes hîrbuit, în care unul dintre polițiști strecoară și cîțiva pepeni furați de pe cîmp, uitîndu-se în stînga și în dreapta să nu fie văzut. Și lumea rîde. În final, la autopsia cadavrului, medicul legist descoperă pămînt în plămînii răposatului, ceea ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tînăr să-și aleagă o oaie. Acesta își aruncă ochii roată peste turmă, privește cu atenție și alege o oaie care i se părea cea mai frumoasă din turmă. Îl roagă pe cioban să-l ajute să o bage în portbagaj și dă să plece. Cînd să se suie în mașină, ciobanul se îndreaptă spre el și îl întreabă : — Da’ dacă ghicesc și eu cu exactitate cu ce te ocupi, îmi dai înapoi oaia ? — Desigur ! acceptă la rîndul său tînărul. — Păi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poate face nimic să Împiedicăm această oroare? Într-una din plasele mirelui se mișcă ceva, probabil că mita lui pentru un loc pe lista de permisii e Încă vie, vreo orătanie pe care urmează să i-o plaseze locotenentului În portbagajul mașinii trase În parcarea din incinta militară, aproape de poartă. E clar că eu, cu cartușul meu de BT, mă voi duce În permisie În patul de sus, voi abuza de salteaua lui mai bună decît a mea, cît va fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prună de cazan: mirosiți. Curată! Sănătoasă! Simțiți? Mda. E tare și nu pute tare. Așa se și explică că n-aveți țânțari în mașină...Aveți numai... patru...șapte pasageri. Asta-i încărcătura, da nu toată, că mai am trei în portbagajul pe care vă rog să-l deschideți ca să luați o sticlă de doi jumate cu țuică. Luați? Aș lua dar mi-e teamă să nu dezechilibrăm mașina. N-o să mai puteți circula așa de în zig zag...Apropos: de ce circulați
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Angeles a fost fixată pentru 1 septembrie seara, avem timp pentru încă o excursie. Și suntem gata s-o pornim spre Las Vegas, trecând prin celebra Vale a Morții, pe unde au trecut convoaiele căutătorilor de aur. Doamna Speranța umple portbagajul cu provizii (sandvișuri și, mai ales, sucuri, puse la frigider), în vreme ce doctorul Costin ne dă pălării de soare. "Acolo (se referă la Valea Morții) va fi o căldură ucigătoare", ne previne el. E primul deșert pe care îl voi străbate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fosilizat. Civilizația își pierde, aici, sensul. Ce mai înseamnă "progres", mitul progresului, superstiția progresului, obsesia progresului într-o natură unde de secole (sau, poate, de milenii) nu s-a schimbat nimic? Un automobil cu aer condiționat, sucuri la gheață în portbagaj, șoseaua, cu o dungă galbenă la mijloc, și pedala de accelerație. Nici măcar Fata Morgana nu poate rezista într-un asemenea pustiu de piatră. Totul e mort în Valea Morții. Și nicăieri nu se zărește vreun panou pe care să scrie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mașina cu mine. Mă mai uit o dată la grămada de nisip din curte, la bătrânul măr, după aceea ies pe portiță. Mama plânge undeva în casă. Tata mi-a dat cei 44 de lei și-mi duce cufărul, punîndu-l în portbagaj. Știu, oare, că în destinul meu intervine o ruptură? Nu. Habar n-am. Nici măcar nu presimt. Hai, grăbiți-vă", zice nervos șoferul. "Unchiul George" consimțise, dacă nu cumva chiar aranjase, ca unul din tații bogați ce aveau copii la "Spiru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din hotel Înconjurat de hamali În uniforme care zîmbeau servil și depozitau pentru cîteva clipe pe trotuar geamantanele lui din piele de porc care semăna cu pielea canapelei de la Rolls Royce și așteptau să le poruncească să le așeze În portbagajul Mercedesului sau Jaguarului, asta pune-o alături de cealaltă, ai grijă să n-o atingi de bordură, ce face?! Mai Întîi invoca faptul că mai avea de adus cîteva lucruri din apartamentul lui din Condores și sub pretextul ăsta pleca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
septembrie o mie nouă sute treizeci și șapte, te ador, Santiago, hai să sărbătorim evenimentul, automobilul meu ne așteaptă nerăbdător, unde stai, Susana?, Stanhope Gardens, Santiago, aveam de gînd să dorm la Sarrat, mi-am luat cîteva lucruri de schimb În portbagajul mașinii, Susan, are un halat de mătase roșu aprins! e un dandy! poartă niște papuci de un albastru Încîntător și numele brodat cu fir de mătase! și cînd se uită la tine trebuie să-ți pleci ochii, Liz, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rămâne.“ Voia să ofere alinare. Dar ei i se părea necruțător, aiurea, indiferent - așa cum devenise și fratele ei. Când se întoarseră acasă după expediția din ziua aceea, Daniel îi întinse o cutie pentru cămăși care în ultima lună stătuse în portbagajul Dusterului său vechi de douăzeci de ani. Ghicise că era pentru ea și așteptase ca el să-și adune curajul ca să i-o dea. Deschise capacul de carton subțire, pregătind deja o paradă de recunoștință pentru orice exponat naturalist găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Aruncă un ochi la ceas. — Hai să mergem, spune ea. Le prindem la fix. Se ascund într-un șanț de pândă părăsit, chiar când se lasă amurgul. Se așază pe o prelată veche, jerpelită, pe care o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un adăpost pe care-l știu doar localnicii - o fermă particulară, o proprietate secretă, nelocuită. Șanțul e înghețat, câmpul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
celorlalți pasageri li se spuse că puteau să-și dezmorțească picioarele cinci minute. Thaw coborî cu greu și se așeză pe un petic de iarbă încălzită, la marginea drumului. Ruth se alătură grupului de alpiniști care își luau rucsacurile din portbagaj și intră în vorbă cu o persoană pe care o cunoscuse cînd făcuse ascensiuni împreună cu tatăl ei. Ceilalți pasageri pălăvrăgeau și se uitau la culmile din jur cu o expresie de satisfacție sau priviri încurcat-resentimentare. Un bătrîn i se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate timpurile, din epoca asirienilor și a babilonienilor, a sumerienilor, a perșilor sau a grecilor. De cele mai multe ori se transportau fragmente, deși exista o poveste despre băieții lui Tariq care au cărat o statuie întreagă până la Aman, îndesând-o în portbagajul Rachetei Deșertului. Se pare că i-au strecurat șoferului vreo câțiva gologani - și i-au spus că încărcătura lor era doar un cadavru. Asta era morala răsturnată a Bagdadului din primăvara lui 2003. Mahmud trimisese aproape doisprezece traficanți la Aman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
4, să fie chemat în zona de siguranță. În cele din urmă i se făcu semn să înainteze, astfel că trecu prin înaltele, uriașele porți, ajungând la Ușa 8, așa cum fusese instruit de Tony. După altă scurtă așteptare, punea în portbagajul Jaguarului o singură cutie maro. Încă o semnătură, pentru a confirma primirea, și încărcătura era oficial înscrisă, ștampilată și livrată - și asta sută la sută legal. Când trebui să deschidă cutia, în camera din spate a sălii lui de expoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea nici un sens. S-ar fi întors după ea. Știa care era lucrul cel mai probabil, mintea ei furnizându-i imaginea: bărbați mascați ridicau trupul neînsuflețit al lui Uri, unul apucându-l de brațe, celălalt de glezne, aruncându-l în portbagajul Mercedesului și apoi plecând cu mașina. Se duse la punctul de observație și cercetă terenul. Văzu urme de cauciuc, dar nu o ajutau. Nu era detectiv; nu știa la ce se uită. Maggie se întoarse cu spatele la drum, observând abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din spate era în capătul îndepărtat al parcării. — Ce facem? zise ea. Îi urmărim pe drum? Nu cred. Dacă o facem, or să ne vadă. Mai bine parchează. Deschise portiera. — Vrei să lași pușca aia aici? — Nu, zise ea. Deschise portbagajul, găsi un prosop, înfășură arma în el și spuse: Sunt gata. — OK, zise Henry. Să mergem. — La naiba, spuse Vasco, apăsând pe frână. O luase pe acest drum ca să parcheze în spatele centrului chirurgical. Planul era ca dr. Manuel Cajal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acord. Și el ar fi vrut să ia distanță față de sine Însuși. Delphine Îi telefona În fiecare seară. El Îi urmărea călătoria pe hartă. Ea luase mașina și plecase Împreună cu prietena ei, Suzanne. CÎnd le ajutase să pună valizele În portbagaj, le Întrebase dacă aveau de gînd să facă din voiajul lor un remake după Thelma și Louise, filmul care o făcuse pe Delphine să spună: „După ce l-ai văzut, Îți vine să-i Împuști pe bărbați“. Acum erau la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
reportaj a fost despre un tip care și-a decapitat nevasta, a pus cadavrul În mașină și a plecat să-l ascundă; a intrat Într-o Toyota Camry, a făcut-o praf, a ucis o Întreagă familie și, din cauza impactului, portbagajul s-a deschis și capul cadavrului a ieșit afară. — Incredibil! — Parcă aș fi o Înotătoare de performanță pe care nimeni nu a vrut s-o lase să intre În bazin. În schimb m-au trimis la maraton, iar eu urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]