498 matches
-
tot a trebuit să spună ceva și-am aflat astfel cu toții un lucru nou și palpitant. Petre, vizitiul lui Inger, care l-a găsit pe domnul Crețu și pe tânărul boier din Giurgiu, ar fi luat din buzunarul muribundului un portmoneu. Domnul Crețu a spus-o en passant, nu cred că socotea că-i important, dar Costache a fost tulburat, mai că s-a sculat de pe scaun, îi venea să plece și numai bunul-simț cred că l-a împiedicat s-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu vrei, eu nu mai trebuie să citesc gazeta. Costache o aprobă din cap, era și părerea lui, iar doamna Movileanu zâmbi uitându-se la Liza, care se apropiase și-i amușina alene poalele rochiei. — Or, nu-i adevărat că portmoneul a dispărut. Dacă am îndrăznit să profit de lipsa domnului-soț de-acasă - n-a stat cu mine nici măcar ieri, de Crăciun - și să vin la dumneavoastră e pentru că portmoneul e la mine și-am ținut să vi-l dau dumneavoastră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-i amușina alene poalele rochiei. — Or, nu-i adevărat că portmoneul a dispărut. Dacă am îndrăznit să profit de lipsa domnului-soț de-acasă - n-a stat cu mine nici măcar ieri, de Crăciun - și să vin la dumneavoastră e pentru că portmoneul e la mine și-am ținut să vi-l dau dumneavoastră. A, adresa am luat-o de la Prefectură, am trecut mai întâi pe acolo. Venise domnul Caton Lecca, a întrebat și dumnealui unde sunteți. — Dar asta-i cu neputință, sări
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vreo legătură cu Petre, vizitiul de la cofetăria evreului Inger? — Nu, care Petre? Care Inger? Iertați-mă, dar nu văd de ce-ar fi cu neputință și nici nu e, dovadă că vi-l dau. Și-i întinse, într-adevăr, un portmoneu din antilopă. Când îl luă, Costache îi sărută mâna, în compensație pentru sărutul refuzat mai devreme. Apoi deschise portmoneul și-i scotoci numeroasele despărțituri. Nu găsi decât o cheie aurie, cu dinți mărunți, care urcau până la jumătatea tijei, de ambele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ce-ar fi cu neputință și nici nu e, dovadă că vi-l dau. Și-i întinse, într-adevăr, un portmoneu din antilopă. Când îl luă, Costache îi sărută mâna, în compensație pentru sărutul refuzat mai devreme. Apoi deschise portmoneul și-i scotoci numeroasele despărțituri. Nu găsi decât o cheie aurie, cu dinți mărunți, care urcau până la jumătatea tijei, de ambele părți, ca niște aripi dantelate. — Nu era altceva în el decât cheița asta, cred că-i de la o casă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
despărțituri. Nu găsi decât o cheie aurie, cu dinți mărunți, care urcau până la jumătatea tijei, de ambele părți, ca niște aripi dantelate. — Nu era altceva în el decât cheița asta, cred că-i de la o casă de bani. Am luat portmoneul de pe masă fiindcă am crezut că are vreo legătură cu ea. Apoi, când m-am lămurit că nu, l-aș fi dat înapoi tânărului, așa intenționam, dar n-am mai avut ocazia, am auzit imediat ce s-a întâmplat cu el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cel puțin nu în auzul lumii. Petre era tot mai înspăimântat, fiindcă cel care țipa mai tare era conu Costache Boerescu, care-i trimisese vorbă să vină. Ce-o mai fi și când o da ochii cu el! Sigur că portmoneul n-avea cum să fi ieșit la suprafață, vidanjorii veniseră - noroc chior - chiar în aceeași zi, așa că i se putea face și percheziție, acum era curat totul, numai cugetul nu i se liniștea și parcă prinsese un miros. Iar calul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se încurcă. Cum-necum, icoana a ajuns într-o casă de fier la care existau cel puțin două chei. Cel care urma s-o ia de-acolo, ca simplu intermediar, era Rareș Ochiu-Zănoagă: primise două chei identice, puse separat, în două portmonee de antilopă. Pe una o ținea la el, pe cealaltă i-a încredințat o, din prudență, avocatului Movileanu. Costache se întrerupse și sorbi din cafeaua cu coniac, zâmbind ușor. — Cunoașteți un avocat bun, specializat în divorțuri? Generalul, care era obișnuit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cunoaștem definiția. Absența iubirii garantează cenușiul vieții. Cel mai exact diagnostic în iubire îl dă depărtarea. Iubirea vascularizează creația. Iubirea și Bach ne-ar fi fost poate de ajuns. Dintr-o iubire poți pleca cu demnitatea în priviri sau în portmoneu. Și totuși Pământul rămâne un refugiu al iubirii. Epoca noastră vrea să spulbere mitul hegemoniei iubirii. Cadoul - un drum modernizat spre iubire. O mare iubire mai accesibilizează parcă absolutul. Iubirea - această pată de sublim a condiției umane. Când este moderată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
socialist. Brusc dr. Czinner Înțelese că o mișcare nu poate fi judecată după ofițerii ei. Socialismul nu era condamnat prin afilierea lui Grünlich la el, dar totuși era nerăbădător să uite de Grünlich. — O să-ți dau ceva bani. Își scoase portmoneul și-i Înmână omului cinci lire englezești. — Noapte bună. Era ușor să se descotorosească de Grünlich și-l costase puțin, pentru că banii nu vor avea nici o valoare pentru el la Belgrad. Nu avea nevoie de un avocat care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
abandonat, plin de gunoaie, într-o lumea părăsită și pustie. Nu. Haide, asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu. Am trecut în revistă bancnotele, chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tulburare. Ce mai însemna și asta? Randle spusese că nu trebuia să port grija zilei de mâine și că aveam un cont bancar „destul de gras“. Dădusem peste ceea ce probabil era codul meu PIN, scris pe-o foicică de hârtie, în portmoneu, în spatele unui card de închiriat casete video, așa că asta nu reprezenta o criză imediată. Îmi mai spusese că, nu cu mult înainte să mă prezint la ea, la tratament, întrerupsesem toate legăturile cu familia și prietenii. Orice motive ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
obișnuită de mare. Imginează-ți-o doar, vizualizeaz-o, e-o nimica toată, nu? E-o nimica toată. Stupid și fără sens. E ca și când ai muri pentru că ai întârziat cu cinci minute undeva. E ca și când ai murit pentru că ți-ai uitat afurisitul de portmoneu cine știe unde. Uneori, noaptea târziu, suna telefonul. În primele câteva săptămâni după ce m-am întors asta se întâmpla mereu. Ședeam doar ore întregi în pat, așteptând ca el - țrr-țrr, țrr-țrr. Țrr-țrr, țrr-țrr - apoi vocea tatălui lui Clio spunea: „Vreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi mai bun, spune Rainer, care mai vrea încă să lupte. Așa am stabilit. Inutilul e chiar principiul nostru. Găsesc că utilul e și mai bun, spune Hans care, destul de ciudat, iubește banii și nu‑și mai ia ochii de la portmoneu. Banii nu‑s importanți; Rainer trage un scuipat în direcția portofelului, ce crezi că are acolo, bancnote de o sută sau de o mie? Banii nu sunt principiul nostru, susură Sophie, ai cărei părinți au prea mulți și care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vreme am absentat de la Întrunirile C.a., Îmi lingeam rănile. Eram ros și de Îndoieli artistice, așa că sângeram abundent. M-a scos din convalescență o Întâmplare banală: Într-o zi, făcând un drum cu taximetrul, la coborâre mi-am uitat portmoneul pe bord. Nu aveam prea mulți bani În el, Îmi păsa mai mult de actele pierdute, mă Îngrozea tevatura solicitării unui buletin nou. În consecință, pentru că reținusem indicativul mașinii cu care călătorisem, am sunat la dispecerat și am Întrebat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe bord. Nu aveam prea mulți bani În el, Îmi păsa mai mult de actele pierdute, mă Îngrozea tevatura solicitării unui buletin nou. În consecință, pentru că reținusem indicativul mașinii cu care călătorisem, am sunat la dispecerat și am Întrebat de portmoneu. Așteptând la telefon un răspuns, am apucat s-o aud pe dispeceriță certându-i pe șoferi: - Lăsați naibii cauciucurile! Ziceți de ce vă-ntreb! Nu mai aud ce spune. Bârâit. Pocnet electric. Revine: - Hai...ceți...ură... omului portofelul! O pauză lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tăcere. Apoi: - Dacă l-ați găsit. N-am primit Înapoi nimic. Dar bănuiala persista, din pricina pauzei făcute de dispeceriță. N-am făcut nici un fel de investigații, deși eram teribil de stârnit și de chestia cu cauciucurile: Întâmplător, un compartiment al portmoneului era plin de prezervative. Eram, cică, oricând gata și dispus la orice. Și-mi Închipuiam taximetriștii glumind pe seama portomoneului meu doldora de prezervative. Deși despre cauciucuri niște șoferi puteau discuta oricând la propriu. Dar n-am stat să le găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ieșit bine. Într-o dimineață (după ce cu o seară Înainte ne fixaserăm toți ceasurile la aceeași oră, minut și secundă, ca În filmele de comando), am sunat toți, În același timp, la toate numerele disponibile ale firmei care-mi substituise portmoneul. Chemam o mașină acasă, pentru aceeași adresă ca destinație: o alee Îngustă din Micălaca. Pe drum nu trebuia să scoatem o vorbă, planul era să stăm pe bancheta din spate și să fluierăm. Atâta tot. Ajunși pe aleea din Micălaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dar nicio mașină nu se aventurase într-un sens sau în altul. Ploaia cădea placidă și frigul înmuiat nu mai avea efect asupra ei, o moleșise căldura din autovehicul. Uimită observă cum mașina opri aproape lângă casa ei! Își deschise portmoneul burdușit din care extrase o bancnotă să o lase șoferului; fără să o privească el întrebă mohorât cu ochii pierduți la bani, - Când te mai aduc la oraș? Surprinsă, supusă femeia răspunse imediat, - Marți la aceeași oră! Nu-i venea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fi de vreun folos Maitreyiei: că numai așa ea mă poate uita. Gândeam ca un adolescent. Am ajuns la bancă pe jos, deși distanța din Royd Lane în Clive Street era destul de mare. După ce mi-am împachetat bine bancnotele în portmoneu și mi-am împărțit argintul prin toate buzunarele, am pornit mai sus, spre gară. Când am trecut podul de la Howrah, m-am aplecat să privesc Gangele, murdar și înțesat de bărci, și gândul sinuciderii mi-a apărut deodată în toată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
patru și treizeci. O voce clară distinsă: o auzeam pentru întîia oară, și încă la telefon, unde adesea vocile sânt desfigurate, năclăite în materie. Cineva care exista în mod plenar, și știa asta, mi-am dat imediat seama. Își scoase portmoneul și răsfoi câteva hârtiuțe. Alese una din ele și o parcurse repede din ochi, ezită o clipă, apoi o mototoli între degete. Era gata s-o zvârle dar se răzgândi și o băgă în buzunar. - Nu e asta. Eram de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prin anumite jocuri pe care le facem. Oamenii în starea incipientă a demenței pot repeta întrebări pentru că nu-și amintesc să le fi adresat înainte sau nu-și amintesc să fi primit răspunsuri. Ei vor pierde lucruri, adesea chei sau portmonee. Vor încerca să compenseze pierderea memoriei. De exemplu, pot să-și noteze întâlnirile sau ceea ce trebuie să facă. În cele din urmă vor uita să se uite la calendar sau la listă. Pe măsură ce problema memoriei devine observabilă, pot deveni nervoși
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cu zahăr, obiecte de mobilier, păsări, porci, diferite lucruri casnice ș.a. Un tip inedit de pungășie era cel denumit „sistem grant”: unul din hoți „făcea cunoștință cu victima”; apoi cel de-al doilea apărea și „pretindea că a pierdut un portmoneu”; la momentul oportun, intra „în arenă cel de-al treilea - un comisar - care ordona percheziționarea, având în vedere să înlocuiască la timp bancnotele sau monedele din portmoneul victimei cu monede de 10 bani”. În Bacău, ca peste tot, de altfel
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
victima”; apoi cel de-al doilea apărea și „pretindea că a pierdut un portmoneu”; la momentul oportun, intra „în arenă cel de-al treilea - un comisar - care ordona percheziționarea, având în vedere să înlocuiască la timp bancnotele sau monedele din portmoneul victimei cu monede de 10 bani”. În Bacău, ca peste tot, de altfel, hoții nu au avut reprezentanți numai în straturile de jos ale societății. Nici pe departe. Patima arghirofiliei a cuprins și elita, în special pe cea „crescută” în
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
A JUDEȚULUI An An An Anexa 1a) DESCRIEREA legitimației de inspecție fiscală 1. Descriere legitimație: a) dimensiuni: 62 mm/51 mm; ... b) carton grosime 1 mm; ... c) culori: roșu, galben, albastru sidefat (BT 32), negru, alb. ... 2. Ambalare individuală în portmoneu din piele, dimensiune 115 mm/90 mm. 3. Filele 1 și 2 fac parte integrantă din legitimația de inspecție fiscală. 4. Avizarea se efectuează pentru anul calendaristic în curs. 5. Avizarea se efectuează prin aplicarea ștampilei organului fiscal emitent și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188022_a_189351]