16,876 matches
-
limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist și întregul figurativism mai mult sau mai puțin încadrabil într-o anume direcție de gîndire, sînt epuizate rapid prin intervalul dintre academism (Vitellius, doctorul Davilla) și impresionism (portretul lui Dărăscu, capetele de copii, Supliciul etc.). Însă marele examen al antropocentrismului și, simultan, declarația de război împotriva aceleiași filosofii, îl constituie o lucrare aparent minoră și circumstanțială, mai curînd o comandă practică decît o realizare artistică, și anume Ecorșeul
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Cristina Poenaru Profesorul Mac Linscott Ricketts este unul dintre cei mai energici intelectuali care, „dincolo de Ocean” (cum ne-am obișnuit să reperăm America) continuă, ani buni după moartea lui Mircea Eliade, să completeze portretul unei personalități universale, care fascinează și astăzi, cu o prospețime uluitoare. Profesorul american încearcă să aducă lumină în “conurile de umbră” prin traducerea prozelor lui Eliade, prin studii, monografii, recenzii, „luări de opinie”, conferințe, simpozioane... Este, am putea spune, „imaginea
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
The Politics of Myth: A Study of C.G. Jung, Mircea Eliade and Joseph Campbell (Suny, 1999). - Mai sînt aspecte ale operei sale care ar putea fi abordate și din alte perspective decît s-a făcut pînă acum, pentru a completa portretul lui Eliade, pentru a-l îmbogăți cu nuanțe noi. Unul ar fi abordarea dramatică și cinematografică a operei sale beletristice care a demarat, de fapt, încă din perioada tinereții, și continuă, cu intermitențe, și astăzi. În România și în lume
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
sale. - Aveți privilegiul de a cunoaște ambele contexte - românesc și american - în care a „evoluat” Eliade (omul, profesorul, prozatorul), de aceea considerăm că ați fi cel mai în măsură să vă implicați într-un astfel de demers, care ar completa portretul unui Eliade generos, spectaculos și fascinant. Ați accepta... provocarea? - Personalitatea sa are multe fațete, și probabil așa va rămîne mereu. Un „om al misterului”... - În încheierea dialogului nostru, spuneți-ne cîteva cuvinte despre omul, profesorul, scriitorul Mircea Eliade cunoscut de
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
rînduri. Strînsa rețea bibliografică este pusă doar ca o plasă de protecție pentru periculoasa echilibristică din susul paginii. Căci tot ce ține de o realitate despre care nu poți, vorba poetului, să urli este, implică, la fiecare frază, o primejdie. Portret de înger cu oglindă Îngerii aparțin unei lumi intermediare, intervalului (care l-a preocupat pe Andrei Pleșu constant, încă de la Minima moralia), iar aceste lumi sînt fermecătoare tocmai pentru că nu pot fi pipăite, cîntărite, măsurate. Ei sînt simultan aproape de om
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
iar aceste lumi sînt fermecătoare tocmai pentru că nu pot fi pipăite, cîntărite, măsurate. Ei sînt simultan aproape de om și de Dumnezeu, le aparțin amîndurora. Prin ființele intervalului devenim conștienți că modelul dihotomic al lumii e reductiv și creator de confuzii. Portretul îngerului, așa cum se încheagă de la o pagină la alta, depășește, desigur, imaginea lui plastică (se recurge rareori, în carte, la exemple din pictură sau mozaicuri) și e nevoie mai degrabă de o imaginație științifică pentru a-l “vedea”. De aceea
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
în opusul său, devine demon. Din felul în care ne imaginăm îngerii (în special categoria îngerului păzitor) trebuie să dispară prejudecata bunătății atoateiertătoare, precum și ideea că îngerul te ferește de toate relele. Una dintre cele mai șocante trăsături din acest portret al îngerului (mereu în schimbare, scăpînd mereu descrierii) este că, judecat după criteriile noastre imperfecte, îngerul ne-ar putea asigura și răul, nu numai binele: “Nimeni nu se roagă să capete vreo încercare aspră, vreo năpastă, vreun eșec. Și nimeni
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
nimeni nu crede că asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobște, ca un produs de cofetărie. Îngerul ca pedagog drastic, dispus, la nevoie, să inducă dezastrul, nu intră în iconografia noastră mentală, deși e unul dintre cele mai caracteristice portrete ale sale”. Această trăsătură este bunătatea neîndurătoare, pe care oamenii o confundă cu necruțarea pură sau chiar cu răutatea. Uneori îngerul își poate întrerupe protecția, oricum extrem de greu sesizabilă, pentru a da omului întreaga libertate a opțiunii și întreaga bucurie
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
martirul greșelilor nenumărate ale omului, iar una dintre posibilitățile omului de a concretiza, chiar în cazul dușmanilor, cerința biblică “Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”, este a iubi în celălalt îngerul lui, a vedea îngerul de lîngă dușman. (Portretul schițat aici cu mari aproximări este mult mai complex în cartea lui Andrei Pleșu, unde cititorul are posibilitatea să descopere și dezbaterile legate de fiecare afirmație.) Puntea stilistică Andrei Pleșu este un scriitor cu o acută conștiință a comunicării. Discursul
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
Tudorel Urian Lista lui Holban Un foarte sumar cuvînt introductiv (Aveam de gînd) lămurește foarte puțin în privința intențiilor programatice și a metodei care stau la baza impozantului op al criticului ieșean Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane. Relația aproape contradictorie dintre articolul hotărît din titlu (nu „o istorie a...”, „o posibilă istorie a...”, „contribuții la o istorie a...”, ci chiar Istoria...) și modestia subtitlului (Portrete contemporane) ar fi necesitat unele explicații mai detaliate - altele decît cele
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
baza impozantului op al criticului ieșean Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane. Relația aproape contradictorie dintre articolul hotărît din titlu (nu „o istorie a...”, „o posibilă istorie a...”, „contribuții la o istorie a...”, ci chiar Istoria...) și modestia subtitlului (Portrete contemporane) ar fi necesitat unele explicații mai detaliate - altele decît cele vreo zece rînduri cvasi-umoristice din introducerea amintită - în legătură cu acest proiect de istorie literară. Spun aceasta pentru că autorul nu folosește nici unul dintre procedeele clasice de sistematizare a materiei, proprii unei
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
și locul de apariție, titlul exact al operei (la prima apariție, eventualele modificări ulterioare), numele personajelor principale etc”. Altfel spus, Dicționarul este o lucrare care poate - pînă la un punct - ține loc fișelor de lectură. Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, Editura Princeps Edit, Iași, 2003. 490 pag. Literatura română. Dicționar de opere, coordonator Mircea Anghelescu, Editura Litera Internațional, București, Chișinău, 2003. 396 pag.
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
realizate estetic. Sau care fac, măcar, mărturia obiectivă a unei epoci. Deși își oprește cam repede analiza, care se rezumă la un singur criteriu, insuficient pentru a concedia cea mai mare parte a textelor unui scriitor ancorat temeinic pe soclu, portretul pe care i-l face George Geacăr lui Preda nu e, cred eu, prea departe de realitate. Scriitorul e, spun cărțile care-i poartă semnătura, un individ fără coloană vertebrală pentru care "important este să supraviețuiești, în anumite condiții, prin
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
scris de Ezra Pound. Poezia lui Lucian Blaga, Pasărea sfântă, reprezintă probabil comentariul cel mai semnificativ asupra Măiestrei brâncușiene. Prezentarea personalei de la Brummer Gallery din 1926 a fost făcută de Paul Morand. În atelierul sculptorului din Impasse Ronsin se află portretul făcut de Joyce, între cei care îl frecventau se numără Henry-Pierre Roché, iar ultima întâlnire importantă a lui Brâncuși ar fi fost cu Eugčne Ionesco. Pe langă aforismele brâncușiene, volumul de față prezintă câteva dintre cele mai semnificative scrieri ale
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
decât creația?!"... Nicolae Breban nu poate vorbi onest la persoana I. Nicolae Breban nu există decât la persoana a III-a. Când vorbește despre sine, o face cu deferență, oprindu-se la suprafața lucrurilor parcă pentru a nu se deranja. Portrete, considerații asupra moralității sau valorii literaturii prietenilor scriitori (ce dă cu o mână se asigură că ia cu cealaltă), evocări (lamentabile, apropo)... Memoria e strict supravegheată, funcționează igienic, nu ne vorbește despre Breban decât indirect. Nicolae Breban se simte bine
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
Trecerea nimicului prin ceva, Editura Crater, București, recent apăruta Drumul spre La Mancha, Editura Marineasa, Timișoara, și amplul dialog cu Mihaela Cristea care își caută încă un editor, cărți pasionale, polemice, incisive și, nu de puține ori, pline de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din aceste cărți, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
diminuată, extenuat de un efort intelectual constant, prelungit fără odihnă mulți ani. Z. Ornea a adunat periodic materialul de istorie literară al rubricii în mai multe volume succesive: Actualitatea clasicilor (1985), Interpretări (1988), Înțelesuri (1994), Fizionomii (1997), Medalioane (tot 1997), Portrete (1999), Polifonii (2001). Ultimele cronici ale edițiilor, începând cu ianuarie 1999, în total 151 de texte, au fost adunate din revistă, confruntate cu manuscrisele și editate de dl Tiberiu Avramescu, vechi prieten și coleg statornic la Editura Minerva. Volumul se
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
lui Dumnezeu și bucuria cinului preoțesc care îi aducea mulțumiri la fiecare slujbă. Omorîse cu mîna lui războinici aprigi ai multor seminții, i se dusese vestea în toate zările că e crud, însă drept". (pp. 58-59) Firește, cu excepția acestui succint portret, nimic din ceea ce face Împăratul Verde nu mai contribuie la stabilirea unor eventuale similitudini cu domnitorul moldovean. Ursul însuși a cărui împărăție este călcată de Harap Alb în căutarea salatei care, arsă în foc, doboară o armată (cînepa halucinogenă), are
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
comparativ memoriile Ninei Cassian. în fapt, și cu spusele sale, Henri Zalis recheamă în memorie și cazuri de forță majoră când are prioritate absolută confidența, atrăgătoare sau pur și simplu angajantă", povestește, de asemenea, întâmplări de viu specific, dar preferă portretul etic, trasat cu o anumită grijă de a nu ultragia amintirea unor contemporani din altă generație, deci care acum nu mai sunt printre noi. Dacă însă numai bine se poate spune despre cei morți, complexa lor personalitate nu va fi
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
noi. Dacă însă numai bine se poate spune despre cei morți, complexa lor personalitate nu va fi ascunsă, cu laturile de umbră, cele care, paradoxal, conferă și adâncime tabloului. Sunt, în Printre contemporani (Edit. "Biblioteca", Târgoviște, 2004), peste patruzeci de portrete în care cei în viață - Nicolae Breban, Augustin Buzura, D. R. Popescu, Radu Cârneci - țin companie unor mult mai mulți confrați de multă vreme înhățați de istorie. Gestul de a-i evoca pe cei dispăruți, Tudor Vianu în prim rând
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
în anii numiți - de respect pentru cei astăzi clasici Camil Petrescu, Cezar Petrescu, George Călinescu, Geo Bogza, unii amănunțit frecventați, alții contactați o singură dată. Fiecare din medalioane aduce ceva nou istoriei literare, cu toatele la un loc alcătuiesc un integral portret al autorului, în tinerețe și la senectute, așa cum singur se înfățișează: "Prin succesive oscilații, fusesem documentarist, redactor, corector iar, în etape, bibliotecar, librar, redactor doi, în fine cercetător științific, pe un traseu nu linear, nici vorbă." Odată ce: Din jocul început
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
descoperit un fin analist, stăpân în deplinătate pe uneltele sale. Și - iertare! - pe insul senzual, deschis bucuriilor vieții, râsului, nu doar celui interior, sprintenelor întorsături de condei. Care este maniera de lucru a lui Henri Zalis, ca să nu zicem strategia? Portretul pe care-l trasează nu este niciodată negativ, cei selecționați fiind modele și artistice și de caracter. Dar ei au firi omenești în care studiul atent află contraste ce s-ar numi și scăderi - pentru alții inacceptabile. Portretul făcut lui
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
zicem strategia? Portretul pe care-l trasează nu este niciodată negativ, cei selecționați fiind modele și artistice și de caracter. Dar ei au firi omenești în care studiul atent află contraste ce s-ar numi și scăderi - pentru alții inacceptabile. Portretul făcut lui Zaharia Stancu este, în acest domeniu, exemplar. în luptător, în insul dintr-o bucată cu reflexe de cremene, martorul îl descopere pe actor - pe un mare actor. Iată-l pe Camil Petrescu, "Om descurajant și dificil", de o
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
le lăsase în custodie. - Dacă îți trebuie vreo carte, ți-o împrumut, condescinse prozatorul. - Nu împrumut cărți decât de la proprietarul lor, răspunsesem cu insolența tinereții. - Ai dreptate, acceptase romancierul. într-o altă încăpere, pe un alt perete trona un mare portret al lui Eminescu, în culori roz-albastre și postură de luceafăr, iar sub acesta se afla o candelă aprinsă. - E de Grant, ne comunicase maestrul pătruns de însemnătatea minutului. împrejurarea că un bătrân reacționar își amintește că din junie tot caustic
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
Slavici, dar nu va face această disociere nici mai târziu. Sinteza T. Maiorescu și contemporanii lui, apărută în 1943, în chiar anul morții lui Lovinescu, va rămâne incompletă, fără multe capitole proiectate, printre care și unul despre Slavici, unde poate portretul prozatorului ar mai fi fost retușat. Cred că Lovinescu a citat o singură dată un fragment din proza de ficțiune a lui Slavici - și anume într-un articol polemic cu B. Fundoianu Există o literatură română?, din octombrie 1922, reluat
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]