521 matches
-
măritându-se cu tine, se-aruncă în mod conștient în apă sau se bagă singură sub cuțit. Crezi că e posibil așa ceva? Cine se-aruncă în apă cu bună știință sau se bagă sub cuțit? Parfion ascultă cu un zâmbet posac vorbele înflăcărate ale prințului. Convingerea lui părea de nezdruncinat. — Cu ce privire grea mă fixezi acum, Parfion! lăsă prințul să-i scape, cu un sentiment apăsător. — În apă sau sub cuțit! rosti, în sfârșit, acesta. He! Se mărită cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a retezat beregata prietenului dintr-o mișcare, ca unui berbec, și i-a luat ceasul. Rogojin pufni în râs. Hohotea de parcă ar fi fost apucat de o criză. Chiar te simțeai ciudat văzând acest râs după dispoziția lui atât de posacă de acum câteva clipe. — Uite, asta îmi place! Nu, asta-i cea mai grozavă chestie! striga el convulsiv, aproape sufocându-se. Unul nu crede deloc în Dumnezeu, iar altu-i atât de credincios, că înjunghie oamenii după ce-și face rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ieși ca toată lumea. Nu puteam suferi mulțimea care umbla de colo-colo, agitată, veșnic îngrijorată, posomorâtă și temătoare, care forfotea împrejurul meu pe trotuare. La ce bun veșnica lor tristețe, veșnica lor îngrijorare și agitație; la ce bun veșnica lor răutate posacă (pentru că sunt răi, răi, răi!)? Cine-i de vină că ei sunt nefericiți și nu știu să trăiască, având dinaintea lor șaizeci de ani de viață? De ce Zarnițân s-a lăsat să moară de foame, având la dispoziție șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de situația mea de atunci. După ce, acum vreo opt luni, boala mi-a devenit foarte gravă, am sistat toate relațiile pe care le aveam și i-am părăsit pe toți foștii mei tovarăși. Întrucât am fost întotdeauna un om destul de posac, tovarășii m-au uitat ușor; firește, m-ar fi uitat și dacă n-aș fi ajuns în această situație. Și acasă, adică «ân familie», eram tot însingurat. Acum vreo cinci luni m-am încuiat pentru totdeauna pe dinăuntru și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-am fost niciodată primul la nimic. Toți colegii îl iubeau, cu o singură excepție: a mea. De câteva ori, în acești câțiva ani, a dat să se apropie de mine; dar eu i-am întors de fiecare dată spatele, posac și iritat. Acum nu-l mai văzusem de vreun an; era la universitate. Când, pe la opt și ceva, am intrat în casa lui (cu mare ceremonie: am fost anunțat), m-a întâmpinat mai întâi cu uimire, chiar deloc prietenos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se touchent* (asta i-am explicat-o rusește), așa că, se prea poate ca nici el să nu fie chiar atât de departe de «ultima mea convingere», cum ar putea să pară. La asta mi-a răspuns cu o grimasă, foarte posacă și acră, s-a ridicat, mi-a căutat el însuși șapca, lăsând să se-nțeleagă că aș fi pe picior de plecare și, pur și simplu, m-a scos afară din casa lui sinistră sub pretextul că mă conduce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu țin pasul. este posibil să nu participe la lecții în clasă. certăreț, cinic, sarcastic, rebel. revendicativ, insistent, autocratic. slab interes pentru detalii. bleg, fără grijă și dezorganizat în materiile fără importanță. centrat asupra lui însuși, intolerant, fără tact. capricios. posac. emotiv, închis în sine, rezervat, necomunicativ. uituc, distrat, cu gândurile aiurea, cu privirea rătăcită spre fereastră. hiperactiv fizic sau mintal. Există o serie de alți factori nonintelectuali, de personalitate care influențează creativitatea. Dintre aceștia amintim factorii biologici și cei educaționali
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
sau nu, își formează, își educă adeseori echipa în conformitate cu propriul stil de conducere. Un conducător optimist, cu stil cooperator de muncă va crea în jurul său optimism, încredere, inițiativă, un climat de emulație, spre deosebire de un altul pesimist, copleșit permanent de sarcini, posac, irascibil, care va atrage după sine crearea unei atmosfere încordate, încărcată tensional, încorsetată. Nu trebuie să uităm că, alături de stilurile normale, firești, adaptive, indiferent de tipul sau felul lor, există și stiluri de conducere dezadaptive, ca modalități ineficiente de raportare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lui Petru Creția sunt superioare estetic variantelor din lada cu manuscrise de la Maiorescu; imediat după internarea poetului la Mănăstirea Neamț, a fost spovedit și împărtășit, însemnarea preotului duhovnic vorbind despre faptul că "M. Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist"; de aici el va expedia la "Convorbiri literare" poezia De ce nu-mi vii, Iacob Negruzzi apreciind ca fiind scrisă în "deplină luciditate"; Matei Eminovici își vizitează fratele, lăsând mărturie că "poetul avea conștiința sechestrării sale ilegale"; "deținutul politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rele. O vale care clocotește de viață, cu oameni blînzi care vorbesc dialectul toscan. Guarda, signor sindaho, îmi atrage atenția viceprimarul orășelului, Quarrata. Și aveai ce să vezi, plaiuri mioritice, case bine zidite, vii, măslini, fantezii ale naturii. Eram puțin posac pentru că, sincer să fiu, nu ardeam să văd cu tot dinadinsul "Vannucci piante". În fond, ce să văd acolo? O pepinieră din plante ornamentale? Avem și noi ceva similar la Iași. Sau, mă rog, așa credeam eu cel puțin. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
luat-o fuguța după mine, chiar în momentul în care omul mi-a deschis ușa. Bănățeanul se uita cu înțeles la mine și nu conversăm, ca să plece mai repede. Vai ce-mi plac gogoșile! Sînt moartă după ele. Noi eram posaci, domnișoara, de vreo cincizeci de ani, era veselă și mînca gogoși cu nemiluita. Florea îmi face cu ochiul și trecem în altă cameră, nu înainte de a glumi: Puteți să le mîncați pe toate, soția mai aduce. Și chiar că le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al maestrului. Un Ion Irimescu militar. E un soldat cu caschetă de metal, strânsă sub bărbie. Sub el scrie doar atât: Autoportret. 1941. E un Irimescu tânăr, el avea atunci 41 de ani, era în floarea vieții. E încordat. Hotărât. Posac. Dar puternic. Energic. Chipul său exprimă toată îndârjirea românului chemat spre "a dezrobi brazda lui Ștefan cel Mare", Basarabia, nordul Bucovinei, ținutul Herței, insulele din Delta Dunării, vechile teritorii românești invadate mișelește și anexate hoțește. Îmi închipui, după anii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și spuse: Doamnă, rămâneți la mașină, că noi ne ducem după bagaje. Am ieșit amândoi în stradă. Destăinuirile pe care ni le făcuse păreau să-l fi aruncat, dintr-o dată, într-o lume care l-a schimbat. Era mai îmbătrânit. Posac. Cătrănit. Introvertit. Chiar furios. Nu-ndrăzneam să-l tulbur cu nimic. Cerul de deasupra noastră se îmbrobodise cu nori de cenușă plumburie. Se pornise un vânt rece. Și în jurul nostru dansau fluturi albi mici și mari, de zăpadă. Ceasul arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a vroit să treacă peste voința căpitanului. Alistar simțea.. dar vru să pară calm și stăpân pe sine, dar în sufletul lui era o adevărată furtună, de teama de a fi bănuit. Baltă, cu timpul, devenise tot mai însingurat, mai posac. În ultima vreme, luase obiceiul să trăiască zăvorât în el însuși, uneori bântuit de îndoieli... Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii, și însingurării cădea tot mai grea peste el, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă... O
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dă o mână de ajutor nefericiților „pelerini de autoturism”. La intrarea în mănăstire se percepe o taxă de un leu pentru cei care doresc să intre pe patru roți în incinta spațiului sacru dintre zidurile acesteia. Paznicul (altminteri un individ posac, plictisit și foarte lent în a deschide cu adevărat bariera de la intrare în afara zilelor de hram) se activează spontan la orice mic gest al șoferilor, alergând sprinten cu un teanc de pachete de bancnote de un leu în mâna stângă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în rigolele străzii. Sau faptul că pelerinii bat tot timpul la poarta locuitorilor din cartier, cei mai „sensibili”, care nu suportă mirosul din toaletele publice. „Le dai drumul la unul, la doi, la douăzeci, dar ce să faci ?” Vânzătoarea cea posacă ne ascultă și ea, dar nu intervine în discuție, se mulțumește să clatine aprobator din cap. Nu crede în „poveștile” pe care le spun organizatorii și autoritățile cu privire la „buna organizare a pelerinajului”. „Unde ai văzut, dom’le, organizare ? Ce organizare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
purtând o bandă lată în jurul capului, ca un „fillet“. Juca atât de bine tenis! Aveau un teren mare la Ramsdens. Cum se face că semăna cu James, ea atât de drăguță, de veselă, iar el cu tăcerile lui, cu fața posacă, închisă. Și totuși, peste fața lui se lăsase o vaporoasă mască de asemănare, ca masca lui Hartley, pe care atâtea femei o purtaseră pentru mine de-a lungul anilor, ba chiar și femeia aceea bătrână din sat, care era atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spirituală. Din punct de vedere fizic era lipsit de atracție, cu gura lui mare, senzuală, și cu înfățișarea de licean tuns scurt. Și, după toate probabilitățile, era un barbar și un violent. Un tiran, probabil un gelos cronic, un câine posac și înciudat, un tip limitat, închis în el însuși, lipsit de orice simț al bucuriei de viață. În toți acești ani, Hartley fusese o captivă. Poate că, la început, se gândise să evadeze; dar, treptat, căzuse, așa cum se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
i-am întrebat pe Gilbert și pe Titus. Gilbert, încercând fără succes să-și stăpânească strâmbăturile de râs care-i schimonoseau fața, îmi evită privirea, începu să-și rotească și să-și legene ochii în cap. Titus îmi răspunse destul de posac: — Nu ne-ați cerut să nu spunem. Apoi prinse privirea Rosinei și rânji cu gura până la urechi. Firește că Gilbert o mai întâlnise și înainte pe Rosina, și o cunoștea. Până acum, o privise cu o sfioasă ostilitate, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la control medical și s-a spânzurat. Prietena ei, Tamara, s-a străduit să strângă bani pentru înmormântare și l-a convins pe preot să-i facă o mică slujbă și să fie îngropată creștinește. Liubka a fost aleasă de posacul anarhist Likhonin, care venise în vizită în bordel împreună cu șapte studenți să facă un experiment de reabilitare socială a practicantelor sexului multiplu plătit, să-și pună în practică ideile socialiste. Studenții le țineau discursuri despre utopia socialistă la care visau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
aștepte în sălile în care se fac pariuri, în fața unui automat cu jocuri sau a unui angajat la sala de jocuri. Pentru a încuraja acest lucru, s-a renunțat la scaunele din coridoarele hotelurilor. Care este reacția vizitatorilor? Stau cu toții posaci pe podea, zeci și zeci de ratați înșirați pe jos, cu mutre acre; Această priveliște nu seamănă deloc cu ambianța opulentă a sălilor de joc de la Monte Carlo. Bieții oameni au nevoie de scaune! În magazinele de haine, este inutil
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
altul de la muncă și îndatoriri. Iert la jumătate sau total greșeala imediat recunoscută și o amplific pe măsură ce timpul se scurge de la comitere și până la recunoaștere sau depistarea ei. Ador disciplina, ordinea, curățenia, frumosul și sinceritatea. Nu-mi plac oamenii ursuzi, posaci, încrezuți, vicleni sau cei care își schimbă prietenii în raport de avantaje, mersul, atitudinea, avansarea sau decăderea cuiva. Văd în păstrarea bunurilor personale și a celor de la locul de muncă, o datorie firească, organică. Mă revoltă tot ceea ce se uzează
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
salopete, cât și mocârțanilor în Armani. A stors, cu aplomb, lacrima chivuțelor, și a rezistat, sfidător, laserelor ucigașe, esență de torturi imaginare, lente și dureroase, ale șeptelului de starlete dornice să-i ia locul. A fost, pentru femeia română medie, posacă și nefericită, cocârjată de munci, suptă de vlagă, ofilită de copii și ignorată de bărbat, raza de soare și icoana dătătoare de speranță că, da, mai sunt și femei care au noroc pe lumea asta. Brava, Mihaela, maică! A fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
A se conspecta mesajul politic înscris pe Asfalt și a se trage concluziile necesare privind propășirea democrației alternative în România. 4. Tot înainte! 5. A se căuta un Loc lipsă. 6. A se întocmi o colivă în memoria notelor muzicale posace care și-au dat obștescul sfârșit odată cu apariția acestui Loc lipsă. Fie-le țărâna ușoară! 7. Trăiască melancolia, poezia, tristețea de bun gust! 8. Trăiască nervii ferchezuiți, energiile întortocheate, formațiile inconfundabile! 9. Jos impostura, hoția și victoriile la masa verde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
dizolvă orice, cum spui?... Era o logică de fier în această interogație, toți au amuțit pe loc, iar A s-a prăbușit pe scaun dezumflat ca un aerostat, a oftat adânc în sinea lui și a adoptat din nou mutra posacă a omului nemulțumit de toți și de toate. Astfel a luat sfârșit ședința de lucru și cercetătorii s-au risipit ca potârnichile prin oraș sau pe la casele lor, era douăsprezece și jumătate și în ziua aceea munciseră, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]