1,109 matches
-
supăram. (Internet, 2007). Acordul cu persoana a III-a poate fi pus pe seama tendinței de reanalizare a compuselor dumneata și dumneavoastră, în urma căreia au reintrat în uz grupările Domnia Ta, Domnia Voastră, Domniile Voastre. Locuțiunea este descompusă într-un substantiv și un adjectiv posesiv, iar verbul se acordă cu substantivul. Acest fenomen ar justifica și interpretarea din DOOM1, conform căreia sintagmele analizate ar fi de fapt îmbinări libere. GALR rezolvă incompatibilitatea dintre statutul locuțional și acordul cu persoana a III-a definindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la persoana a II-a singular, sunt restrânse astăzi la texte cu iz arhaic sau la glume și ironii. De când pluralul și-a adjudecat teritoriul politeții, sub model străin, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, singularul
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
de aici (www.memoria.ro); Am făcut două de la finanțe și am băgat asta cu emisiunea de certificate (IVLRA). * Pronume + propoziție relativă: L-a distrus și pe acesta pe care ne aflăm în prezent (www.jurnalul.ro). * Pronume + al + genitiv/posesiv: Dar totuși tu nu ai vizualizat niciun tutorial înainte să îl faci pe acesta al tău (forum.skullbox.info); Oi fi vizitat 500 de muzee, dar pe acesta al Vieții - nu (oblia.wordpress.com). * Pronume + formă verbală nepersonală (supin): Astea
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
a acestui principiu, izvorâtă din experiența populară și transmisă de la o generație de părinți la alta, se referă la măsura în dragostea față de copil și este formulată astfel: pe copil să-l săruți numai când doarme. Da, o dragoste manifestă, posesivă, egoistă, sufocantă, poate avea urmări negative asupra educației copilului. O altă cerință a susnumitului principiu este păstrarea măsurii în satisfacerea dorințelor exagerate și a capriciilor copilului. Totul este ca părinții să reziste solicitărilor și să nu se abată de la normalitate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
imprecisă, adesea ironică (2.4). 2.1. Desemnarea grupului familial ("ai lui"; "familia lui...") Valoarea prototipică din limba veche și populară apare atunci când alde precedă un nume propriu de persoană sau un nume de rudenie (articulat hotărât sau însoțit de posesiv). În această construcție, alde imprimă sintagmei un sens plural, colectiv, de asociere metonimică ("ai lui..." = "familia lui..."; prin extensie, rar, "grupul lui"). Atunci când sintagma ocupă poziția de subiect, valoarea de plural se manifestă prin acordul în număr al formei verbale
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Înțelese. Se observă preferința pentru topica subiect + predicat chiar și atunci când propoziția dezvoltată presupune intercalarea altor părți de propoziție Între acestea. Nu urmăresc realizarea acordului de gen, număr și caz Între substantiv și adjectivul determinat: cercei frumoasă; sesizăm antepunerea adjectivului posesiv noastră clasa, mea păpușă. Propozițiile dezvoltate pun serioase probleme copiilor surzi din punct de vedere al topicii. Nici unul nu a reușit să ordoneze corect cuvintele În propoziția El a rezolvat două exerciții la matematică. S-au obținut variantele: Două la
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
cum ar fi: articolul, numeralul, instrumentele gramaticale etc.Verbul are doar prezent, trecut și viitor,nu există categoria de mod, imperativul este transpus prin expresia feței, la fel și interogația și exclamația, nu se face distincția dintre pronumele și adjectivul posesiv, genurile sunt indicate prin „mama” și „tata”. În limbajul mimico-gestual, ochii servesc În a arăta persoana care vorbește, pe sine se arată cu degetul și despre cine se vorbește, se Întoarce cu privirea și arată cu degetul spre persoana despre
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
București, Tipografia Curții Regale F. Göbl. Șăineanu, L., Încercare asupra semasiologiei limbii române, ed. de L. Vasiluță, Timișoara, Editura de Vest, 1999 (ed. originală: 1887). Șerbănescu [Vasilescu], A., 2002, Intrebarea. Teorie și practica, București, Editura ALL. Șerbănescu [Vasilescu], A., 2005, "Posesivul românesc", în Până Dindelegan (coord.), p. 211−217. Șerbănescu [Vasilescu], A., 2007, Cum gândesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor, Iași, Editura Polirom. Ștefan, I., 1979, "Clișeul de vârf. Variațiile de sens ale unui cuvânt", în LR, XXVIII, 5
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
Cotidianul", 6.II.2006). Cu excepția lui de, toate prepozițiile partitive pot introduce atât un complement, cât și un adjunct. Prepoziția de, în limba actuală, introduce numai un complement partitiv, reprezentat de un nume cu formă de genitiv sau de un posesiv 1: un prieten de-ai Mariei unul de-ai noștri. Din corpusul consultat 2 se constată că mai frecvent se întâlnesc prepozițiile formate de la de - din, dintre, marcând atât un complement, cât și un adjunct. Frecvența mai mare a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
mai frecvent se întâlnesc construcțiile cu nominal la singular, de tipul un prieten de-al meu, fapt observabil și în corpusul consultat, unde am întâlnit 41 de construcții de acest tip și o singură construcție cu de urmat de genitiv/posesiv plural. Dintre exemplele de tipul un prieten de-al meu, indicăm din corpus următoarele: un semen de-al nostru (C. T. Popescu, Copiii fiarei) latin de-al nostru (R. Țuculescu, Ce dracu se întâmplă cu trenul ăsta?) un consătean de-al
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
ai noștri, ale Mariei, este delimitat, în construcțiile de tipul un elev de-al meu, întregul (al meu) nu este definit, structura indicând faptul că referentul său nu este singurul aflat într-o anumită relație cu referentul desemnat de genitiv/posesiv 10. Faptul că de nu împiedică realizarea acordului între N1 și N2 la singular ar putea sugera că de nu este prepoziție. Acesta a fost motivul pentru care propuneam în Nedelcu (2005) ipoteza analizei lui de-a ca un compus
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
este prepoziție. Acesta a fost motivul pentru care propuneam în Nedelcu (2005) ipoteza analizei lui de-a ca un compus lexical, o variantă a lui al, care exprimă nonunicitatea. Faptul că de este marcă a unui anumit tip de genitiv/posesiv este susținut de contextele din care acesta nu poate lipsi, precum: cineva de-al nostru: Să se înscrie la concurs și cineva de-al nostru! altul de-al nostru: A apărut pe lista câștigătorilor altul de-al nostru oricare/oricine
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
numele din cele două părți ale primei construcții sunt diferite 11. Acest lucru se corelează cu faptul că, spre deosebire de construcția partitivă standard, unde cele două grupuri nominale exprimând partea și întregul denotă indivizi, în construcția cu de urmat de genitiv/posesiv singular, primul grup nominal, al părții, are denotație de tip individ, în timp ce al doilea grup, al întregului, are denotație de tip proprietate. Se poate spune, în concluzie, că interpretarea construcției un prieten de-al meu se apropie și totodată se
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
3.1.1. Comportamentul sintactic Ambii constituenți pot fi modificați prin adjective. De multe ori alegerea este relativ liberă, adjectivele calificative și unele adjective categoriale însoțind fie primul component, fie pe cel de-al doilea 4. Adjectivele deictice și cele posesive se asociază cu N1: Becali e o jigodie agramată de machidon care a crezut că dacă pune un alt machidon la Steaua o să ia Cupa Campionilor (www.ziare.com, 2007) Deci cum să-ți spunem noi ție, Magdaleno (Magdalena Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
articol sau adjectiv demonstrativ) și al cuantificatorilor, acordul se face numai cu N1: un [masc/neutru] jaf [masc/neutru] de mașină [fem], această [fem] porcărie [fem] de articol [masc/neutru], două [fem] urâtanii/frumuseți [fem] de băieți [masc]. Calificativele și posesivele se acordă în gen cu elementul cu care se grupează: namila [fem] asta [fem] de om [masc] afurisit [masc] vs namila [fem] asta [fem] afurisită [fem] de om [masc]; acest [masc] maimuțoi [masc] de fată [fem] îngâmfată [fem] vs acest
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
deosebească substantivele din vocativ de cele din nominativ; noțiunile de atribut adjectival și atribut substantival; complementul exprimat prin adverb; noțiunile de părți de vorbire flexibile și neflexibile; substantive defective de număr; gradele de comparație ale adjectivului (fără denumire); alte pronume (posesiv, demonstrativ etc.) fără denumire; noțiunea de verb auxiliar; forme ale verbului la timpul trecut; funcțiile sintactice ale verbului; adverbul și interjecția (definiție, exemple). Din propria mea experiență am observat că aceste cunoștințe suplimentare îi ajută pe elevi să înțeleagă mai
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
cum ar fi: articolul, numeralul, instrumentele gramaticale etc.Verbul are doar prezent, trecut și viitor,nu există categoria de mod, imperativul este transpus prin expresia feței, la fel și interogația și exclamația, nu se face distincția dintre pronumele și adjectivul posesiv, genurile sunt indicate prin „mama” și „tata”. În limbajul mimico-gestual, ochii servesc în a arăta persoana care vorbește, pe sine se arată cu degetul și despre cine se vorbește, se întoarce cu privirea și arată cu degetul spre persoana despre
Metode folosite de-a lungul timpului ?n educa?ia persoanelor deficiente de auz by Savo? Iulia , Pralea Raluca [Corola-publishinghouse/Science/83977_a_85302]
-
C: <F mie nu mi-e tea[mă A: [CE vă sperie. C: mie nu mi-e teamă de nimic>. A: nu va e teamă de nimic. (IVLRA: 205). 2.3. Mecanisme pragmatice generate de paralelismul dintre structurile cu dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut cartea în librării), alta cu sintagmă posesivă (A
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
e tea[mă A: [CE vă sperie. C: mie nu mi-e teamă de nimic>. A: nu va e teamă de nimic. (IVLRA: 205). 2.3. Mecanisme pragmatice generate de paralelismul dintre structurile cu dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut cartea în librării), alta cu sintagmă posesivă (A venit fratele meu acasă; A
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
nimic>. A: nu va e teamă de nimic. (IVLRA: 205). 2.3. Mecanisme pragmatice generate de paralelismul dintre structurile cu dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut cartea în librării), alta cu sintagmă posesivă (A venit fratele meu acasă; A fost apreciată ideea ta; Am văzut cartea lui în librării), acesta din urmă preferată
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dativ posesiv și cele cu sintagme posesive Limba română dispune de două structuri sintactice paralele, echivalente informațional, una cu dativ posesiv (Mi-a venit fratele acasă; Ți-a fost apreciată ideea; I-am văzut cartea în librării), alta cu sintagmă posesivă (A venit fratele meu acasă; A fost apreciată ideea ta; Am văzut cartea lui în librării), acesta din urmă preferată pentru accentuarea persoanei (posesorului) sau pentru marcarea opoziției (al meu, nu al tău; a lui, nu a ei; ideea ta
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
descriptive ale limbii române precizează constrângerile semantice ale sinonimiei sintactice dintre cele două structuri, blocate în situații de posesie inalienabilă (Îmi curge nasul - *Curge nasul meu). Lucrările de cultivare a limbii atrag atenția asupra folosirii greșite a structurilor cu sintagme posesive, calchiate în traduceri după diverse limbi străine, care generează structuri nefirești în limba română (Avram 1986: 163). De pildă, o reclamă la o vopsea de păr, difuzată acum câțiva ani pe posturile de televiziune, fusese tradusă Ai făcut tu ceva
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
pe posturile de televiziune, fusese tradusă Ai făcut tu ceva cu părul tău! în loc de Ți-ai făcut ceva la păr!. În afara acestor situații în care echivalarea sintactică este blocată, din analiza corpusului a reieșit frecvența scăzută a structurilor cu sintagme posesive; totodată, interpretarea enunțurilor în contextul discursiv larg a indicat, pe lângă o conceptualizare diferită a relației dintre proces/stare și actanții implicați, rolul posesivului ca suport al unor implicații contextuale: B: ă sunt milita:ru:↑ și am cumpărat un loc de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în care echivalarea sintactică este blocată, din analiza corpusului a reieșit frecvența scăzută a structurilor cu sintagme posesive; totodată, interpretarea enunțurilor în contextul discursiv larg a indicat, pe lângă o conceptualizare diferită a relației dintre proces/stare și actanții implicați, rolul posesivului ca suport al unor implicații contextuale: B: ă sunt milita:ru:↑ și am cumpărat un loc de veci în pantelimon doi↑ și am îngropat-o pe mama MEA acolo. CÎND m-am dus să plătesc taxa:↑ mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ăsta CE-are E: e mai subți[rel poate B: [e mai subțirică E: și să ia pă pi[cior B: [și să mulează cred că pă picioru ei↓ d-aia stă așa (IVLRA: 126). În primul dialog, prin folosirea posesivului este declanșată implicația "situația este absolut firească dat fiind gradul de rudenie dintre mine și mama mea"; în cel de al doilea dialog, vorbitorul folosește posesivul implicând o scuză pentru croitoreasă: "nu croitoreasa este de vină pentru că pantalonii nu pică
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]