1,105 matches
-
al comunicării diferite coordonate ale actului lingvistic sau ale planului semantic al textului: Prin această atitudine am ac'ionat împotriva mea., Și-a adunat în jurul său toți parveniții și impostorii. Forma de persoana a III-a este omonimă cu pronumele posesiv; se distinge de acesta, ca și pronumele personal de genitiv, sintagmatic: este pronume reflexiv dacă este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) cu recțiune genitivală: în jurul său. La plural, genitivul este omonim și cu genitivul pronumelui personal. Distincția rămâne implicită în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dinamică: „Iar când te văd zâmbind copilărește,/ Se stinge-atunci o viață de durere.” (Ibidem, p. 120); • diateza impersonală: Se merge din ce în ce mai anevoie. • diateza pasivă: „În odaie prin unghere/S-a țesut păinjeniș.” (M. Eminescu, I, p. 105) PRONUMELE POSESIVTC "PRONUMELE POSESIV" Sub aspect semantic, pronumele posesiv înlocuiește substantive caracterizate printr-un raport de posesiune (apartenență, dependență) implicând doi termeni, posesorul și obiectul posedat, considerat din perspectiva protagoniștilor actului lingvistic. În versul lui G.Coșbuc „Ai mei pierduți sunt pașă, toți.” (Poezii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zâmbind copilărește,/ Se stinge-atunci o viață de durere.” (Ibidem, p. 120); • diateza impersonală: Se merge din ce în ce mai anevoie. • diateza pasivă: „În odaie prin unghere/S-a țesut păinjeniș.” (M. Eminescu, I, p. 105) PRONUMELE POSESIVTC "PRONUMELE POSESIV" Sub aspect semantic, pronumele posesiv înlocuiește substantive caracterizate printr-un raport de posesiune (apartenență, dependență) implicând doi termeni, posesorul și obiectul posedat, considerat din perspectiva protagoniștilor actului lingvistic. În versul lui G.Coșbuc „Ai mei pierduți sunt pașă, toți.” (Poezii, I, p. 180), pronumele posesiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
posesiv înlocuiește substantive caracterizate printr-un raport de posesiune (apartenență, dependență) implicând doi termeni, posesorul și obiectul posedat, considerat din perspectiva protagoniștilor actului lingvistic. În versul lui G.Coșbuc „Ai mei pierduți sunt pașă, toți.” (Poezii, I, p. 180), pronumele posesiv ai mei substituie substantivul familia, caracterizat printr-un raport de apartenență în care este implicat locutorul: familia mea. Spre deosebire de pronumele personal neutru, pronumele posesiv se caracterizează prin trăsătura semantică ‘posesia’, în sens larg. Ideea de posesie intervine și în planul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În versul lui G.Coșbuc „Ai mei pierduți sunt pașă, toți.” (Poezii, I, p. 180), pronumele posesiv ai mei substituie substantivul familia, caracterizat printr-un raport de apartenență în care este implicat locutorul: familia mea. Spre deosebire de pronumele personal neutru, pronumele posesiv se caracterizează prin trăsătura semantică ‘posesia’, în sens larg. Ideea de posesie intervine și în planul semantic al pronumelui personal (casa lui, viața-mi) și al pronumelui reflexiv („Și-a pierdut averea.”), dar numai la genitiv, fiind conținutul semantic specific
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al pronumelui personal (casa lui, viața-mi) și al pronumelui reflexiv („Și-a pierdut averea.”), dar numai la genitiv, fiind conținutul semantic specific al acestui caz în flexiunea oricărei unități lexico-gramaticale: averea Irinucăi, averea lui, averea fiecăruia etc. Pronumele posesiv se înscrie între pronumele personale prin circumscrierea raportului de posesiune la protagoniștii comunicării. Raportul este explicit, când pronumele posesiv trimite numai spre posesor: cartea mea sau implicit, când pronumele cuprinde în planul său semantic și posesorul și obiectul posedat: a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv, fiind conținutul semantic specific al acestui caz în flexiunea oricărei unități lexico-gramaticale: averea Irinucăi, averea lui, averea fiecăruia etc. Pronumele posesiv se înscrie între pronumele personale prin circumscrierea raportului de posesiune la protagoniștii comunicării. Raportul este explicit, când pronumele posesiv trimite numai spre posesor: cartea mea sau implicit, când pronumele cuprinde în planul său semantic și posesorul și obiectul posedat: a mea. La amândouă variantele pronumelui posesiv sensul de persoană rămâne o trăsătură lexico-semantică în afara opoziției gramaticale categoriale. În consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin circumscrierea raportului de posesiune la protagoniștii comunicării. Raportul este explicit, când pronumele posesiv trimite numai spre posesor: cartea mea sau implicit, când pronumele cuprinde în planul său semantic și posesorul și obiectul posedat: a mea. La amândouă variantele pronumelui posesiv sensul de persoană rămâne o trăsătură lexico-semantică în afara opoziției gramaticale categoriale. În consecință, indiferent de persoana semantic-lexicală a pronumelui-subiect, verbul-predicat se situează totdeauna la persoana a III-a: Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat. Cele două variante semantice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în afara opoziției gramaticale categoriale. În consecință, indiferent de persoana semantic-lexicală a pronumelui-subiect, verbul-predicat se situează totdeauna la persoana a III-a: Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat. Cele două variante semantice determină constituirea a două subclase pronominale: • pronume posesive (propriu-zise) • pronume posesive întrebuințate adjectival Aceste două subclase se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive la nivel morfologic și sintactic. Sub aspect morfologic, în legătură cu modalitatea specifică de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște două variante structurale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoriale. În consecință, indiferent de persoana semantic-lexicală a pronumelui-subiect, verbul-predicat se situează totdeauna la persoana a III-a: Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat. Cele două variante semantice determină constituirea a două subclase pronominale: • pronume posesive (propriu-zise) • pronume posesive întrebuințate adjectival Aceste două subclase se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive la nivel morfologic și sintactic. Sub aspect morfologic, în legătură cu modalitatea specifică de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște două variante structurale: • termeni simpli, omonimi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două subclase pronominale: • pronume posesive (propriu-zise) • pronume posesive întrebuințate adjectival Aceste două subclase se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive la nivel morfologic și sintactic. Sub aspect morfologic, în legătură cu modalitatea specifică de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște două variante structurale: • termeni simpli, omonimi cu genitivul pronumelui personal și reflexiv, formă accentuată: meu, tău, său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște două variante structurale: • termeni simpli, omonimi cu genitivul pronumelui personal și reflexiv, formă accentuată: meu, tău, său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și reflexiv, formă accentuată: meu, tău, său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui posesiv, reprezentat de persoana a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formă accentuată: meu, tău, său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui posesiv, reprezentat de persoana a III-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui posesiv, reprezentat de persoana a III-a, constantă: „Ai noștri/Ai voștri au sosit ieri.” • un nivel specific, al pronumelui reprezentând
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui posesiv, reprezentat de persoana a III-a, constantă: „Ai noștri/Ai voștri au sosit ieri.” • un nivel specific, al pronumelui reprezentând posesorul, când sensul de persoană variază în funcție de raportul semantic dintre posesor și protagoniștii actului lingvistic. La acest al doilea nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de persoana a III-a, constantă: „Ai noștri/Ai voștri au sosit ieri.” • un nivel specific, al pronumelui reprezentând posesorul, când sensul de persoană variază în funcție de raportul semantic dintre posesor și protagoniștii actului lingvistic. La acest al doilea nivel, pronumele posesiv prezintă aceiași termeni corelativi: Persoana I: (al) meu; se caracterizează prin identitatea locutor (eu) - posesor (meu) ® al meu Persoana a II-a: (al) tău; se caracterizează prin identitatea interlocutor (tu) - posesor (tău) ® al tău Persoana a III-a: (al) său
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se caracterizează prin identitatea interlocutor (tu) - posesor (tău) ® al tău Persoana a III-a: (al) său; se caracterizează prin identitatea obiect (uman) al comunicării (el) - posesorul (său) ® al său. Categoriile de număr, gen și caz au caracter biplan la pronumele posesive compuse. La pronumele simple variabilitatea formelor în funcție de aceste categorii este condiționată de întrebuințarea lor adjectivală. Numărul și genultc "Num\rul [i genul" Sensul de număr implică două nivele: • un nivel lexico-gramatical, rezultând din situarea posesorului în opoziția singularitate-pluralitate: al meu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al meu/al nostru; • un nivel gramatical, rezultând din situarea sintagmei globale în opoziția singularitate-pluralitate: al meu/ai mei;al nostru/ai noștri. Ca și celelalte pronume, personale sau nepersonale, datorită trăsăturii semantice + uman, categoria genului se realizează la pronumele posesive în doi termeni corelativi: masculin-feminin: al meu/a mea, al nostru/a noastră. În planul expresiei, opoziția se realizează la nivelul ambilor constituenți ai sintagmei, prin dezinențe, variabile totodată și în funcție de gen: Masculin: -l...-u/-i...i: al meu/ai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lor/ale lor. În accentuarea opoziției de număr și gen, intervin și alternanțe fonetice, condiționate de morfemele dezinențiale în structura pronumelor simple: e/ea (meu/mea), o/oa (nostru/noastră/noastre), str/ștr (vostru/voștri). Cazultc "Cazul" La singular, pronumele posesive realizează, în sfera limbii literare, numai opoziția nominativ-acuzativ; marca distinctivă a cazului acuzativ este morfemul pe: al meu/pe al meu. Când acuzativul nu este expresia funcției sintactice de complement direct, anularea omonimiei cu nominativul este realizată prin intermediul prepozițiilor cerute
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ac.) pe ai mei, (cu) ai mei etc. Omonimia genitiv-dativ se anulează la nivel sintactic, la fel ca în flexiunea substantivului sau a altor pronume: ( G.) speranța alor mei, asupra alor mei/( D.) spune alor mei, datorită alor mei. PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUINȚATE ADJECTIVALTC " PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUIN}ATE ADJECTIVAL" (PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)TC "(PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)" Se caracterizează prin dependența lor morfologică față de substantivul (pronumele) împreună cu care se dezvoltă raportul explicit de posesiune; subordonându-se acțiunii principiului acordului, pronumele adjectivale își modifică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu) ai mei etc. Omonimia genitiv-dativ se anulează la nivel sintactic, la fel ca în flexiunea substantivului sau a altor pronume: ( G.) speranța alor mei, asupra alor mei/( D.) spune alor mei, datorită alor mei. PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUINȚATE ADJECTIVALTC " PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUIN}ATE ADJECTIVAL" (PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)TC "(PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)" Se caracterizează prin dependența lor morfologică față de substantivul (pronumele) împreună cu care se dezvoltă raportul explicit de posesiune; subordonându-se acțiunii principiului acordului, pronumele adjectivale își modifică forma în funcție de numărul, genul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv-dativ se anulează la nivel sintactic, la fel ca în flexiunea substantivului sau a altor pronume: ( G.) speranța alor mei, asupra alor mei/( D.) spune alor mei, datorită alor mei. PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUINȚATE ADJECTIVALTC " PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUIN}ATE ADJECTIVAL" (PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)TC "(PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)" Se caracterizează prin dependența lor morfologică față de substantivul (pronumele) împreună cu care se dezvoltă raportul explicit de posesiune; subordonându-se acțiunii principiului acordului, pronumele adjectivale își modifică forma în funcție de numărul, genul și cazul substantivului (pronumelui) determinat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivel sintactic, la fel ca în flexiunea substantivului sau a altor pronume: ( G.) speranța alor mei, asupra alor mei/( D.) spune alor mei, datorită alor mei. PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUINȚATE ADJECTIVALTC " PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUIN}ATE ADJECTIVAL" (PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)TC "(PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)" Se caracterizează prin dependența lor morfologică față de substantivul (pronumele) împreună cu care se dezvoltă raportul explicit de posesiune; subordonându-se acțiunii principiului acordului, pronumele adjectivale își modifică forma în funcție de numărul, genul și cazul substantivului (pronumelui) determinat: sora mea/fratele meu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lăsa să moară,/ Deși al meu e un noian de vină” (M. Eminescu, IV, p. 361), „În întunericul meu locuiești/de-atunci ca o stea în fântână.” (L. Blaga, p. 265) În sintagmă cu substantive feminine, pronumele adjectivale, spre deosebire de pronumele posesive propriu-zise (absolute), dezvoltă forme de genitiv-dativ și la singular: „Deasupra casei tale ies/ Și azi aceleași stele.” (M. Eminescu, I, p. 186) Opozițiile se desfășoară numai în planul expresiei, la nivelul dezinențelor: / F./ (sora) mea-Ø/ /M./ (fratele) me-u; / Sg.F./ (sora
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]