811 matches
-
ambele părți ale apei adânci și verzi. Peste canal se arcuia podul jos și șters, o prelungire cochetă, protuberantă a drumului și, în spatele lui, ca o umbră neagră uriașă ce bloca cerul, atârna rețeaua de șosele Paddington, la fel de murdare și posomorâte ca întotdeauna. Parcând undeva pe stradă, am verificat numărul apartamentului din agendă și am început să aștept. Era o casă mare cu apartamente, cu mulți chiriași; partea asta, cel puțin, nu trebuia să țină mult. Cel puțin așa ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sticlă. —Și Johnny mă va controla să nu iau ceva care să mă îngrașe și toți vor arunca firimituri de pâine unii în alții și vor râde de sânii fetelor. Sună ca dracu’! am spus sincer. A dat din umeri posomorâtă. —îl iubesc, a spus. Am încercat să îndepărtez gândul. Din fericire în momentul ăla a apărut Johnny, scutindu-mă de comentarii. Harriet a făcut prezentările, iar el mi-a strâns mâna făcând niște comentarii prostești despre cât de minunat trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ușii principale. Am tresărit. Am fost bucuroasă că și Catherine Hammond a făcut la fel. —Catherine, unde ești? se auzi vocea lui Clifford Hammond din hol. — Sunt aici, i-a răspuns ea, dar... Și-a făcut apariția în dreptul ușii, deja posomorât. Când m-a văzut, stând în fața soției lui, evident ieșită din decorul livingului său dichisit, în blugi și geaca mea de piele, cu cizmele de piele pe taburet, starea i s-a adâncit și mai mult, trasând urme adânci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
retroactive, ceilalți rezidenți artificiali ai cartierului apăreau în prag numai după ce băiețelul se îndepărta, și îl înjurau de fiecare dată pentru că a aruncat, prea departe de ușă - așa i se năzărise lui Samuel să-i programeze; îl distrau fețele lor posomorâte și înjurăturile prost acordate situației. În unele cazuri, această funcție algoritmică ce regla apariția rezidenților dădea rateuri. Când nava efectua o scanare sau o recalculare a poziției, computerul de agrement era și el solicitat. Or, asta însemna o dereglare temporară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
surprind câteva mici aspecte ale unui noian de întâmplări care constituie viața din mediul rural, cu bune și cu rele. Și mă grăbii spre stația de unde pleca spre oraș ultimul microbuz. Zi cu ghinion Ziua se anunța a fi una posomorâtă, cu cerul întunecat, a ploaie. Și chiar se porni. O burniță de aceea de durată, care-ți intră în suflet și-ți dă prin gând să-ți faci o plăcere, și anume aceea de a te sinucide prin spânzurare. De
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lumină pâcloasă aștepta o roată de oameni. Cu mâneca goală vârâtă în buzunar, unul se aplecă din șale și se uită în ograda primarului printre ostrețe. îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii melancolici și capul aplecat pe-un umăr, își încălzea urechea părând, în straiul jerpelit, o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
morarul presă pietrele și se trase apoi la loc. Somnul însă îi pierise. Rămase privind în gol, cu barba nerasă peste zbârciturile adânci, încremenite și colbăite de ométiță. Din umbră nu i se vedeau decât sprâncenele groase, negre, cu ochi posomorâți. Așezându-se lângă el, lingurarul îi întinse tabacherea. Celălalt clătină din cap. - Ce mai zice stăpânul, dom’ Vasile ? Aud că vra să cumpere pădurea. - Am auzit. - Da’ cum, netă nu știai nimic ? - D- apoi nu vorbesc eu cu dânsul. Uitându
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
partea adevărului! strigă Zizmo. Nu există nici o dovadă că turcii au provocat incendiul! Au făcut-o grecii, ca să dea vina pe turci. Lefty se băgă Între bărbați ca să Împiedice bătaia. După aceea Zizmo Își ținu pentru sine convingerile politice. Stătea posomorât și-și bea cafeaua, citind o adunătură stranie de reviste și broșuri cu tot felul de ipoteze despre călătoriile În spațiu și vechile civilizații. Își ronțăia cojile de lămâie și Îl Îndemna și pe Lefty să facă la fel. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întrebat din patul meu: ― Ce facem mâine? ― Dimineața trebuie să mergem la doctor, a spus Tessie. ― După aceea trebuie să vedem de niște bilete pe Broadway, a adăugat Milton. Ce-ai vrea să vezi, Cal? ― Mi-e totuna, am spus, posomorâtă. ― Cred că ar trebui să mergem la un musical, a sugerat Tessie. ― Am văzut-o o dată pe Ethel Merman În Mame, Își aminti Milton. A coborât pe o scară imensă, lungă, cântând. Când a terminat, publicul a luat-o razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sau depărtarea sunt diferite de la popor la popor. Paul Ekman a identificat 5 funcții ale comunicării non- verbale: repetarea (spunem da și dăm din cap, spunem o adresă dar arătăm și cu mâna spre acea zonă) ; înlocuirea mesajelor verbale (fața posomorâtă); completarea; accentuarea-punerea în evidență; contrazicerea (“una spui alta faci”). Ochii, nu de puține ori am auzit expresia ochii sunt oglinda sufletului! Această zicală nu este întâmplătoare, este rezultatul unor cercetări, de exemplu, atunci când vrem să inventăm o minciună privirea este
Respect?nd, vom fi respecta?i by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84070_a_85395]
-
pe dealuri și în ogoare, ți-am văzut urîciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curăți? Cît vei mai zăbovi?" $14 1. Cuvîntul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei. 2. "Iuda jelește, cetățile lui sunt pustiite, triste, posomorîte, și strigătele Ierusalimului se înalță." 3. Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, cînd se duc la fîntîni, nu găsesc apă, și se întorc cu vasele goale: rușinați și roșiți, își acoperă capul. 4. Pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
roți, fără chei cu care să poată intra. — Ce se petrece aici? De ce nu mi-a răspuns când l-am Întrebat de chei? La cine sunt cheile? Întrebă Kitty, privindu-și prietena cuprinsă de disperare. Nu știu! zise Desert Rose posomorâtă. Sincer, În momentul ăsta numai de chei nu-mi pasă. Abia acum Înțeleg de ce, cu vreo două săptămâni În urmă, la New York, Charlie nu-mi răspundea la telefon când Încercam să obțin aprobarea lui pentru ramele mari. Evident, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și comunismul părțile lui bune. — Da, avea niște părți bune, aprobă Kitty. Acces gratuit la educație, la sănătate, siguranță socială. — Evident că avea, continuă Carlos entuziasmat. — Da, dar imaginea de ansamblu era atât de-al naibii de cenușie și tristă, zise Kitty posomorâtă, privind spre casa lui Harrison Ford. Nu am să regret niciodată, niciodată! — Ha, iar aici totul e roz, nu? Dar dacă zgârii rozul de la suprafață o să găsești și aici mult, mult cenușiu. Ai fost vreodată prin centrul Americii? — Nu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nebuna aia din New York mă sună din cinci În cinci minute pe mobil. I-am spus că sunt În Los Angeles, dar ea sună Încontinuu și mă amenință cu poliția. N-a ieșit prea grozav călătoria asta, zise Desert Rose posomorâtă, băgându-se În pat. — Îmi pare rău, să-mi spui dacă te pot ajuta cu ceva, zise Kitty, cumva rușinată de nefericirea lui Desert Rose, În contrapunct cu imensa fericire pe care o simțea ea. 15 Victime colaterale sau Norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Înapoi la rulotă și să asculte ultimul episod din drama numită Charlie. Intră din nou În hotel, În căutarea lui Diane. Îndreptându-se abătută spre bar, ridică privirea și, spre surprinderea ei, Îl văzu pe Ted venind din direcția opusă, posomorât. Cu siguranță se Întorsese s-o caute și, nemaigăsind-o la bar, era la fel de dezamăgit ca și ea. Se opri brusc, zâmbi, se repezi spre ea de parcă jucau scena de final a unui film de dragoste marca Hollywood și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai vrea să audă de mine?). Așa că, măcar pentru el, dacă nu pentru voi și, în cele din urmă, pentru mine, am să încerc să clarific, cu toată delicatețea pe care o cer miracolele povestite, zămislirea aceea, într-o dimineață posomorâtă, probabil de octombrie, la ora 8, duminică, a lui Știm și Ștam într-un borcan de muștar. Așadar, Știm și Ștam s-au ivit pe lume într-o dimineață posomorâtă, a doua zi după noaptea în care am avut visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care o cer miracolele povestite, zămislirea aceea, într-o dimineață posomorâtă, probabil de octombrie, la ora 8, duminică, a lui Știm și Ștam într-un borcan de muștar. Așadar, Știm și Ștam s-au ivit pe lume într-o dimineață posomorâtă, a doua zi după noaptea în care am avut visul cu serpentine și draci ce m-a urmărit (aproape vrăjitorește) până acum. Visul ăsta, pe care l-am scris într-o poezie mai demult, arăta cam așa: sau atunci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ironiei, de nonsensul ei. Este o armă îndreptată spre sine. O formă supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și hotărâtă precum muntele. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți.. -Că viata veșnică, nu-ti este sortită...din această pricină, să nu-ti fie inima întristată, nici mâhnită, nici posomorâtă...îi șopti rar un gând. Nu te plânge de ceea ce aparține ursitei tale, și nu tânji după ceva, ce nu ți-a fost hărăzit !... ”Sic erat in fatis ! ”. ...Înainte ca ființele să fie, a continuat gâdul, Cel de Sus a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ochii umezi, avea întipărită o tristețe adâncă. Pentru a câta oară, stătea asa străbătut de fiori, în odăița aceia ca pustie!.. Noaptea s-a lăsat demult, dar somnul tot nu-l prindea. Era liniste, o liniste adâncă între pereții aceia posomorâți, doar, lumina slabă de la becul de afară veghează ca un ochi duios de mamă. Niciodată n-a înțeles mai clar cum trece prin viață, ca acum. niciodată nu s-a simțit mai tare si mai înălțat în nenorocire. Ochii îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la viață a cerului, a păsărilor, a plantelor si a oamenilor se făcea într-un decor fermecător. Sărbătorile primăverii au sosit si ele, simbol al reînoirii. Era în Sâmbăta Pastelui... În cameră era liniște... o liniște adâncă, între pereții aceia posomorâți, doar lumina slabă de la becul de afară, veghează ca un ochi de mamă... Bătrânul Iorgu stătea în pat cu fața în sus, cu privirea în tavan, prin minte trecându-i, fără nici o noimă, fel de fel de gânduri. -Creierul uman
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înaintea ei și să-i sărute mâna, dar picioarele, ca de plumb, nu-l ascultau. Cu greu încerca să țină pasul cu ea. S-a trezit nădușit tot de sudoare... In cameră era liniște... o liniște adâncă între pereții aceia posomorâți. -Către amiază, am să merg la Biserică să aprind o candeluță și lumânări la Maica Domnului, pentru iertare!.. murmură el. ...Iartă-mă, Fata, că azi nu vin la cimitir... dacă Dumnezeu mă ajută, vin la tine, mâine, miercuri!.. Pleoapele îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vedea nimeni, ea era, ea se vedea pe sine, privire care devine substanță, care devine privire. Toate ușile pe care le deschisesem vreodată, toate câte aveam să le mai deschid, ca să-mi apară în față alte camere sinistre, alte culoare posomorâte, alte lumi de neînțeles, prima ușă a vulvei însîngerate și ultima ușă a sudorilor agoniei, marea ușă a marii Intrări, căutată peste tot și întotdeauna, ușa fiecărei răni pe care corpul meu de mizerie a avut-o, ușa dintre coapsele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de a câștiga o pâine, a plictiselii și a nesfârșitelor certuri meschine cu Eva, a jocului de bridge de sâmbătă seara cu familia Mottram și a excursiilor cu mașina de fiecare duminică, împreună cu Eva. Lângă el, cufundat într-o tăcere posomorâtă, inspectorul Flint își pierduse farmecul său simbolic. Acum el nu mai era mentorul încrederii în sine proaspăt cucerite de Wilt, nici potrivnicul insignifianței sale, ci devenise un tovarăș de suferință în încleștarea cu viața, aproape o reflexie în oglindă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]