777 matches
-
rău ! zic, cuprinsă de remușcare. Îmi pare foarte rău. Doar că... nu voiam să te rănesc. — Știu că Încercai să te porți frumos cu mine. Dar acum mă simt ca o proastă. — Mă rog. Atunci Înseamnă că sîntem două, spun posomorîtă. Se deschide ușa și intră Wendy de la contabilitate. Urmează un moment de tăcere, În care ea se holbează la noi, deschide gura, o Închide iar, apoi dispare Într-unul dintre separeuri. — Și zi, ești OK ? spune Katie coborînd vocea. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorîtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului habar n-ar fi avut să ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele. - Dacă În urma ta vin mai mulți oameni, cu adevărat tu ești trimisul, spuse Vindecătorul posomorât, dând glas temerilor noastre. Nu i-am răspuns. Era știut că Vindecătorul trebuia să ia aminte și la cei ce veneau pe urma mea, iar eu n-aveam acum timp să-i ucid și pe ei, după cum aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
coada ochiului l-am văzut pe Logon cum cască ochii, privind la mine cu tristețe. Se duse lângă bulboană și-și săltă sulița de jos, cu fereală, de parcă tocmai ar fi fost Înfrânt. - Trebuie să-i schimb vârful, zise el, posomorât și mă privi de parcă l-aș fi trădat și În seara aceea se duse să se culce singur, undeva mai departe de noi. Ne-am continuat drumul spre Miazăzi și, Într-o bună zi, În fața noastră s-a ridicat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În spate sumedenie de lucruri, târau de altele și mergeau vorbind tare, strigând de la unul la altul, fără să le pese că vreun vrăjmaș ar fi putut să le iasă În cale. - Enkim tot nu se potolește, Îmi zise Logon, posomorât, și-mi arătă fumul care iarăși prinsese a se ridica de pe piscul lăsat În urmă. - Pfuuh, ia să ne vedem noi de-ale noastre, am spus atunci și, chiuind veseli, am luat-o din loc. Nu trecu mult și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Moru, sfertul lui, optimea lui, sau cât sunt eu, Tată? - Semnele alea arată stirpea Tatălui. Da, am spus Într-un târziu. - Și Îți mai arată ceva și ție. Ceva ce tu și numai tu o să deslușești, Îmi spuse Enkim posomorât. Dădu să mai Întrebe ceva dar se uită la mine pe sub sprâncene și Își continuă povestea. După ce Îl gonisem (el spusese din nou: după ce ne hotărâsem să dăm drumul vicleșugului!) se ascunsese În munții pe care tocmai Îi străbătusem după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ascuns sub pătură.): Ce e?... Ce?... (Își freacă mâinile, gâtul, cască.) Tu ești, Grubi? HAMALUL (Nemulțumit.): Eu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frecându-și genunchii.): Brrr! Ce frig e la voi. HAMALUL: N-ați plecat încă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu? Nu... HAMALUL (Posomorât.): Credeam c-ați plecat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Unde să plec? (Se ridică, își strânge pătura în jurul trupului și face câțiva pași.) Ce faci aici? HAMALUL: Mătur. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cască.): Aha! De ce e așa de frig la voi, dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai supărăm, luăm valiza și plecăm. Panțe! Și pornesc mai departe în perindările lor. Cerul se despică drept la mijloc și prin deschizătură cade pe pământ un fald de lumină galbenă. Una, două, trei, patru.... Poftim, unsprezece secunde. Apoi norii posomorâți se închid iară și prin frigul cenușiu încep să cadă fulgi aspri, mici. Și ninge iarăși. Pe lângă materialele studiate ieri, Kerch tocmai a primit o nouă porție. De data aceasta e un document cu un caracter mai precis și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă apuc și eu de scris cărți? Crezi că-mi mai trebuie mare talent de scris și vrajă?! Ce talent, popo! Eu am dosare, care e mai talentate decât toate talentele scriitorilor care-i avem în clipa de față! Oftă, posomorât dint-o dată. Se vedea clar că îl durea până în străfund renunțarea la scris. - În fine, mai oftă Goncea. Altceva mai vroiam să te-ntreb părinte, ca s-o lămurim, până vine tinerelul ăsta de-al lui Nisip. Respectiv, povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
retroactive, ceilalți rezidenți artificiali ai cartierului apăreau în prag numai după ce băiețelul se îndepărta, și îl înjurau de fiecare dată pentru că a aruncat, prea departe de ușă - așa i se năzărise lui Samuel să-i programeze; îl distrau fețele lor posomorâte și înjurăturile prost acordate situației. În unele cazuri, această funcție algoritmică ce regla apariția rezidenților dădea rateuri. Când nava efectua o scanare sau o recalculare a poziției, computerul de agrement era și el solicitat. Or, asta însemna o dereglare temporară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pus acolo înainte, sugeră Sally. Când nu te uitai. L-a împins cu piciorul. —Dumnezeule, ce minte diabolică ai, Sal, zisei eu, impresionată. Cui să-i treacă prin cap așa ceva? Am mai băut niște Bloody Mary. Barmanul ne privea lung, posomorât, cu fălcile picate, asemenea unui câine Sharpei 1. Cu cât beai mai mult, cu atât ți se părea mai frumoasă cârciuma asta, mai ales în lumina zilei care-ți dezvăluia cu o precizie crudă covorul roșu cu vârtejurile lui portocalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
firi mai slabe se ascundeau în zona în care se afla bucătăria, ca să-și calmeze nervii. Violet revenise înăuntru, cerându-și frumos scuze pentru că reacționase în mod exagerat. Ca să fiu sinceră, nu părea c-o domină pe Tabitha, în ciuda mutrei posomorâte a acesteia. MM o luă pe Tabitha deoparte să-i spună câteva cuvinte, după care îi spuse să plece. Paul, care avea o mutră de om vinovat, se duse să-i aducă o ceașcă de cafea lui Violet, deși, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai mică din grup și cea mai agilă. Thierry tocmai le-a pus să facă niște scheme de contorsionism și a hotărât că Tabitha e cea mai potrivită. Dând naștere astfel unor mutre din partea celorlalte zâne... Acum se explica grupul posomorâților de afară. Chiar și Sally părea că are îndoieli. Bineînțeles. Tabitha radia de fericire, strălucind ca un bec cu lumină perlată. MM era impasibilă, cu grație, ca de obicei, în timp ce Thierry tot dădea din mâini, explicând cum îi pusese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el. Avea mâneca suflecată, dar nu se vedea nici un semn în plica cotului. Pe fereastra din spatele lui pătrundea o fâșie de lumină care i se revărsa pe față, dar, deși semăna și mai mult cu un Dracula, din cauza expresiei sale posomorâte, nu prea-mi venea a crede că Philip Cantley murise doar așa, pur și simplu. Capitolul paisprezecetc "Capitolul paisprezece" — Ar trebui să chemăm poliția, zisei eu pe un ton ferm. Violet se agățase de gâtul lui Hugo și gemea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu-i nici urmă de carbohidrat la un kilometru în jurul ei. Bine, cu excepția cartofilor mei. I-am fluturat unul prin față înainte să-l bag în gură. Are dreptate, Vi, zise Hugo. Cine știe ce Dumnezeu îți fac injecțiile alea. Violet era posomorâtă. —Păi, nu le folosesc în fiecare zi, zise ea, bosumflată. Numai atunci când sar un pic calul. Ca și Philip, zisei eu, după prânzul cu impresarul lui Hugo. Ochii cei mari ai lui Violet scăpărară. — Acela nu a fost un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
apare așa, pe un cer fără nori și fără ploaie, yubani-i celebrează marea sărbătoare „Nokué“, prefacerea răului în bine. Dansează, mănâncă până plesnesc, beau rachiu până pierd noțiunea lumii, iar fecioarele au obligația să accepte toți pretendenții. - clătină din cap, posomorât. Totul se termină într-o orgie. Nevestele acordă libertate bărbaților lor, iar bărbații, nevestelor și fiicelor! Ce greu e să îi duci pe calea credinței lui Hristos, să încerci să le insufli cumpătarea. — În fond, sunt mai civilizați decât noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de proporții. Inevitabil va veni și iarna cu nefericire, chiar greutăți de neimaginat pentru unii, dar atât de comune pentru alți copii cu care soarta nu a fost atât de darnică. Acum iarna cea friguroasă cu zile scurte și cer posomorât din care cad fluturi albi și pufoși se așterne tacit și sumbru împânzind împrejurimea cu alabastrul său rece și încremenit. Pustietatea pune stăpânire peste tot ținutul, fiori reci se întrepătrund cu cristalele de gheață, dar zăpada e joaca preferată a
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
timpul e impasibil, se scurge fără să se mai întoarcă. De aceea, trebuie să te bucuri de fiecare clipă din plin, să profiți de fiecare minut al nevinovăției, al inocenței, al încrederii. E mult prea trecătoare copilăria ca să fii trist, posomorât, ursuz. În asemenea momente amintește-ți doar că e iarnă sau toamnă în sufletul tău. Doar atât, un anotimp neprielnic, dar care-și are frumusețea și unicitatea la fel ca vârsta mult dorită a copilăriei tale!
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
în lumină un corp ca ieșit direct dintr-un desen animat despre epoca edwardiană; de la niște glezne surprinzător de înguste și de suple, corpul ei căpăta, pe lung și pe lat, forma prorei unei corăbii. Expresia mătușii Frances era una posomorâtă, care voia să transmită faptul că, din punctul ei de vedere, în ziua respectivă nu era nimic de sărbătorit. Tatăl lui Sally, unchiul Tommy, arăta și mai puțin festiv. Era roșu la față, în ochi i se citea o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-i curețe mizeriile. Sună groaznic, i-a declarat Jake pe șleau. —Așa e, a răspuns Alice jucându-se întristată cu paharul gol de șampanie. Și-atunci de ce faci chestia asta? Asta să-mi spui tu mie, a zis Alice posomorâtă. — Aș prefera să mai beau ceva. Au descoperit că acum șampania curgea în valuri, la liber. Se părea că unchiul Tommy se recunoscuse învins și plecase acasă. Jake a luat o sticlă de la bar și a condus-o pe Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dos din cauza mirosului de oțet și bicarbonat cu care curăța toată casa. Locul ăla puțea ca o dugheană în care se vindea pește și cartofi prăjiți. Alice a tras adânc aer în piept și s-a privit în oglindă, concluzionând posomorâtă că regimul ecologic asupra căruia insista Jake nu-i făcea pielea feței să arate mai frumoasă. După ce, atâția ani, se scăldase în produse Clarins, pielea lui Alice ridica obiecții serioase împotriva noii diete de săpun vegetal și apă. Recenta interdicție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
marș furios, Alice a cotit-o, dintr-odată, pe o străduță laterală, astfel că Hugo a pierdut-o din vedere. Hugo a continuat să bântuie pe străzi, dar fără nici un succes. Într-un final, acceptând înfrângerea, a parcat mașina fixând posomorât volanul. Era atât de aproape și, totuși, atât de departe. În cazul Amandei intervenise un miracol. Însă, în ceea ce o privea pe Alice, numai declararea lui Jake ca teroristul numărul doi al planetei, după Osama bin Laden, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți.. -Că viata veșnică, nu-ti este sortită...din această pricină, să nu-ti fie inima întristată, nici mâhnită, nici posomorâtă...îi șopti rar un gând. Nu te plânge de ceea ce aparține ursitei tale, și nu tânji după ceva, ce nu ți-a fost hărăzit !... ”Sic erat in fatis ! ”. ...Înainte ca ființele să fie, a continuat gâdul, Cel de Sus a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ochii umezi, avea întipărită o tristețe adâncă. Pentru a câta oară, stătea asa străbătut de fiori, în odăița aceia ca pustie!.. Noaptea s-a lăsat demult, dar somnul tot nu-l prindea. Era liniste, o liniste adâncă între pereții aceia posomorâți, doar, lumina slabă de la becul de afară veghează ca un ochi duios de mamă. Niciodată n-a înțeles mai clar cum trece prin viață, ca acum. niciodată nu s-a simțit mai tare si mai înălțat în nenorocire. Ochii îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la viață a cerului, a păsărilor, a plantelor si a oamenilor se făcea într-un decor fermecător. Sărbătorile primăverii au sosit si ele, simbol al reînoirii. Era în Sâmbăta Pastelui... În cameră era liniște... o liniște adâncă, între pereții aceia posomorâți, doar lumina slabă de la becul de afară, veghează ca un ochi de mamă... Bătrânul Iorgu stătea în pat cu fața în sus, cu privirea în tavan, prin minte trecându-i, fără nici o noimă, fel de fel de gânduri. -Creierul uman
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]