868 matches
-
comercială. Ora 5 promenadă cu Fritz. Seara biliard, conversat. Vineri, 1 iulie/19 iunie Vreme minunată, foarte cald. Promenadă. Venit Kalinderu. După-amiaza cu Fritz și Kalinderu la Bușteni, vizitat noua biserică în construcție. Mers cu trăsura la Azuga. Fabrica de postav, care e aproape gata. Ora 7 înapoi, foarte cald. Seara răcoare. Biliard. Sâmbătă, 2 iulie/20 iunie Cald. Înainte de amiază de la ora 11 la 1 Kalinderu, apoi cu Fritz. Ploaie. Orele 5½-7 promenadă. Duminică, 3 iulie/21 iunie Cald. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
rău luminată. Își luă blana de samur de la vestiar și voi să iasă. Nici un agent, nici măcar un sergent. Deodată un individ ieși din umbră și voi să-l lovească în inimă cu un cuțit. Arma, fiind slabă și blana de postav gros, se rupse. Cu bucata rămasă în mână se aruncă atunci ca să-i străpungă carotida și îi dete mai multe lovituri sub ureche. Tata se lupta cu putere și îl opri să nimerească locul vizat. În acest moment venea tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Franța. A fost aghiotant al principelui Mihail Sturdza, apoi al principelui Grigore Ghica. Sub Cuza a fost ministru, prefect de poliție la Iași, deputat și senator. Din anii ’60 se ocupă de investiții în industrie, în special în producția de postav (deținea, între altele, o fabrică la Buhuși). Friedrich de Waldeck și Pyrmont (1865-1946), prinț moștenitor, fiul lui Georg Victor (1831-1893), principele titular de Waldeck și Pyrmont, și al soției acestuia Helene (1831-1888), născută prințesă de Nassau. Helene era soră cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
așeze în Valahia. Sunt amintiți la București, în raportul misionarului Urbano Cerri. Vor lăsa loc însă și evreilor polonezi, a căror prezență în capitala țării e constatată încă la 1550. Ei figurează în toate categoriile de negustori, de la vânzătorii de postav până la aceia de mercur, așa cum figurează în majoritatea categoriilor de meseriași, de la măcelari și până la lumânărari. Privilegiile acordate în acest sens de Constantin Brâncoveanu sunt edificatoare. Școlile evreiești și rabinii nu vor lipsi, obștile având și aici organizarea lor interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Jacques Chirac, și a eternului primar de Blois, Jacques Lang. Totuși, comparaison n’est pas raison, n’est pas? Pe masa de biliard a politichiei românești, dl Băsescu este tacul negeluit care nu se sfiește să rupă de fiecare dată postavul verde al competiției. Privind cu un ochi la slănină și cu altul la făină, Domnia sa hăituiește bilele cu o violență de neaflat pe scările Richter și Mercalli. Pentru dl Băsescu, cele șase găuri ale mesei de joc nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
șubrezit și cu dese dureri de stomac. Din această pricină, ca și din pricina iernii foarte friguroase, fu pus să se îmbrace, să se încalțe și să-și pună ceva pe cap. Astfel îl lămuriră să accepte două haine gri de postav foarte gros și o beretă din aceeași stofă, un fel de căciulă. În acea vreme era foarte dornic să vorbească cu alții despre cele spirituale și să găsească persoane înzestrate pentru aceasta. Capitolul IV PELERINUL LA IERUSALIM (februarie 1523 - Postul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de spaima acestui „mardeiaș“ (bătăuș) peste toată această mahala din jurul bisericii Dichiu, [mahala] În care s-au născut și au copilărit câteva glorii ale scenei noastre: Elvira Popescu, fata căruțașului nisipar În papuci de piele groasă și cu șorțul de postav verde dinainte; Maria Mohor, codana cea frumoasă a cârciumarului cu grădină de vară și grătar cu renumiții mititei; Marioara Voiculescu, cu mătușile ei Frosa și Dorina În papucii lor roșii tigheliți cu mărgele, coborâte aci, spunea lumea, din fundătura lăutarilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
uniforma lui de cavalerist, uitată și descoperită prin vechi albume de familie, În cizme de trupă, cu barba incultă, mustățile fioroase, părul netuns cu lunile și lă sând să-i cadă pe umeri o ploaie de mătreață, bătătorită una cu postavul, purta o sabie de uriaș la coapsă, ca smulsă dintr-o veche panoplie sau dintr-un muzeu militar. Înțelept, cu umor și sarcasm - și neprimenit ca un Socra te -, nu-i scăpa nimic ochiului său ager, Întrebător, nici minții lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
adică, prietenul nostru este dintr-odată prietenul vrășmașilor noștri? Cel care rostise aceste cuvinte era un bărbat Înalt, cu părul cărunt, care urmărise conversația atent, dar În tăcere, sprijinindu-se de perete. Chipul său deschis și cinstit, Îmbrăcămintea sobră, din postav simplu, arătau că nu punea preț pe nimicuri. Mâna lui uriașă se odihnea pe sabia la fel de uriașă de la cingătoare, și după pintenii de argint care răsunau la orice mișcare se vedea lesne că este de rang Înalt. Era minis terialul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a nimeri În toate Întâmplările ciudate ale zilei. Acolo, sub bradul cel mare, stăteau de vorbă doi oameni. Unul din ei era un bărbat foarte Înalt, destul de tânăr, În veșmintele nobililor din partea locului: o haină scurtă, până la genunchi, dintr un postav italienesc fin, cu tiv brodat și fără mâneci. Culoarea neagră sublinia statura vânjoasă, dar nu lipsită de eleganță a cavalerului. De sub el apărea o cămașă de zale care, Împreună cu Încălțările și pintenii argintii, Îi dădea o Înfățișare războinică, mult prea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
descoperind o frunte Înaltă și sprâncene bărbătești, energice, de sub care străluceau doi ochi de o culoare violetă, minunată, rar Întâlnită. Spre deosebire de veșmântul prințului, croit dintr-o stofă scumpă după moda timpului, tânărul avea straie de-o croială nouă, dintr-un postav În ape violete ca și ochii lui și căptușit la poale cu blană de nurcă. La șold purta o sabie scurtă, Încovoiată, cu mâner de argint, și nu spada lată, dreaptă și grea pe care cavalerii o prindeau cu amândouă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui severă, iar alături, Într un jilț, un alt călugăr, necunoscut. Avea barba albă, părul așijderea, și pe piept Îi atârna o cruce simplă de lemn. Cioplitorul Îl cercetă atent, cu precizia ochiului de artist. Înfățișarea lui simplă, hainele de postav ieftin contrastau violent cu demni tatea și prestanța pe care le emana, astfel Încât Simeon Își spuse că moșneagul era desigur o persoană Însemnată. Heribert Îl trase mai aproape, astfel ca lumina să cadă pe fața lui. Urmă o clipă de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Aurel și Modest, au urmat Școala Normală de Învățători, de la Șendriceni, în frumoasele lor costume naționale. Mama fiind o gospodină desăvârșită le cosea niște cămăși cu "pui lați", domnești, cu bumbac negru, ca la intelectualii de vază. Aveau bundițe de postav cu aceleași motive aplicate, în ton cu cămașa. Ițarii țesuți în patru ițe, în ozoare, albi cum e borangicul. Erau mereu îngrijiți, curați și cu câte o carte subsuoară. Au profesat o viață la Școala elementară din centrul Costișei, domnul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
arhivei Gărzii; 3 recipise al Băncii Naționale cu 8900 lei; 4500 lei, 2400 lei, pentru înzestrarea armatei, numerar 6221 lei; mașină de scris Continental seria R192374 asupra căreia mai datorește 4000 lei d lui maior Nistor Sabin. Îmbrăcăminte: 13 pantaloni postav albastru, 41 pieptare de doc, 13 bonete, 13 cămăși albastre doc, 13 cravate doc albastru, 13 centuri piele galbenă, 13 paftale metal cu insigna FRN, 12 bratarde, 50 insigne pentru căciuli, 40 bonete doc albastru. S-au mai găsit: 4
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
caracter de etnicitate, proprietatea rurală urmează să treacă în mâna celor de origine etnică românească. La 12 noiembrie 1940, decretul-lege trece în patrimoniul statului: pădurile cu construcțiile și instalațiile, morile de orice fel, pivele, teascurile de ulei țărănești, pivele de postav situate în comunele urbane și suburbane cu terenurile din jurul lor, construcții, instalații, inventar, fabricile de spirt, industriile forestiere, stocuri de cereale, nutreț, recolte, întregul inventar viu și mort. La 21 noiembrie 1940, ministru secretar de stat, Corneliu Georgescu solicită printr-
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de stat, Corneliu Georgescu solicită printr-o telegramă, conform decretului nr.3810 din 17 noiembrie 1940 să fie comunicate telegrafic, numele proprietarilor din județ a tuturor morilor comerciale, industrii forestiere, fabrici agricole, fabrici de spirt, teascuri de ulei, pive de postav cu precizarea unde sunt instalate. La 21 noiembrie 1940, cu nr.15955 prefectul județului, Barbu Stroici, comunică Ministerului Economiei Naționale, subsecretariatul de stat al colonizării, la ordinul 2303/1940 raportăm: mori comerciale în orașul Dorohoi aparțin lui Iancu Haler, S.
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
bine pe picioarele ei destul de repejor și a început să cumpere câte ceva. Zapisul din 7 feb.1685 (7193) spune cum Macarie, egumenul de la Cetățuia, mărturisește că a cumpărat o pivniță în Iași pe banii proveniți din vânzarea unor șifturi (de postav) lăsate de doamna lui Gheorghe Duca voievod când acesta era la oaste și doamna a plecat „în gios”. Important este faptul că pivnița a fost cumpărată pentru mănăstirea Zlataust din porunca lui vodă, ctitorul bisericii. Urmează un șir de cumpărături
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ochii căprui și un păr castaniu, cam răruț deasupra frunții. în dimineața aceea purta o cămașă țesută în stative, cu un fir de cânepă și altul de in, pe deasupra o vestă împletită din lână, de culoare neagră, avea pantaloni din postav negru iar în picioare obiele albe și opinci frumos meșteșugite, legate cu nojițe împletite din lână neagră. Privea cu ochii blajini la juncanii ce pășteau cu hărnicie iarba crudă, să vadă dacă nu au semne de necurățenie de la dormitul în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îmbrăcat cu un suman; sumanul este o țesătură făcută la stative, din lână de oaie, care se mai numește „șiac” în unele părți, acest șiac se bate și se împâslește cu lână, la piuă ca să devină mai gros, semănând cu postavul. Nevastă-sa, Marița, nu se potrivea cu el la statură, era mai înaltă, mai grăsuță iar ca deșteptăciune și gură îl întrecea cu mult pe bărbatu-său. Nu apuca acesta să spună o vorbă că era copleșit cu un șuvoi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vor putea purta mante de cinste cu cusuturi la guler după forma litera A. Iar cei ce au priimit port europienesc vor purta iarăși la zile de paradă capele în trei colțuri cu pană albă pă marginea ei, uniformă de postav civit, cu cusături la guler, mânici și buzunări după forma litera B“ (Buletin, gazetă oficială, 1834, nr. 32). Încercarea de a ordona într-o schemă logică tabloul epocii de tranziție relevă două aspecte esențiale: fenomene de coexistență și forme hibride
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
voluntari“ (D. Papazoglu, Istoria fondărei orașului București). Decenii de-a rândul, tagma negustorilor va rămâne fidelă vechiului port, devenit cu timpul un fel de uniformă a breslei: „Iată și stăpânul prăvăliei, venea gătit, învulpat de la biserică. Anteriu de cutnie; giubeaua, postav cu lustru și vănguită în spate; șapca, cam într-o parte, lăsa să i se vază fesul în cute și stat la teasc toată săptămâna; la brâu cu un taclit vărgat sau cu flori“ (I. Heliade-Rădulescu, Îndemânările lui Rodolfo). Schița
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
tânăr în redingotă, ridicându-și cilindrul în semn de salut, și un vârstnic în anteriu, care-și saltă calpacul cu amândouă mâinile... Femei târându și prin praful uliței rochiile grele de mătase sau catifea... Negustori în pragul dughenelor: giubele de postav, pantaloni vârâți în cizme, șepci rotunde cu cozoroc... O gâlceavă la ușa unei biserici, între două cucoane aprinse la față... O cochetă cam veștedă zâmbind galeș unui cavaler... Omul din turn are spirit de observație, dar nu și spirit de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
n-am să le păzesc eu. Așa? Marș înnapoi. Apoi nu, că am treabă. Atunci îi trage ciocoiul două palme. Ciobanul îl apucă, îl pune cu capu-ntre picioare și l-a bătut dinnapoi cu bâta până l-a făcut ca postavul cel roșu. L-a dat în judecată, ș-apoi acuma tot scutar la dânsul a rămas. Nu te da, măi Grigoraș! Nu mă dau, fa, l-ași! Ia mai cată la opinci Și mai sus la bernevici. Uite ceia, bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Vlad Țepeș, din 1437, stabilea: "câți cai la car, atâția ducați și un pește, cal încărcat 3 bani, cal slobod 1 ducat, pentru mărfuri nimica." Pe Drumul Carului, așa cum rezultă din evidențele vamale, treceau necontenit care săsești, care transportau postavuri și pânzeturi, aduse din Silezia sau Colonia, astăzi Koln, obiecte de metal, produse în Transilvania. Dinspre Câmpulung spre Brașov, carele românești duceau pește de la Dunăre, produse autohtone, lână, brânzeturi, dar și obiecte de lux, provenite din țări răsăritene, inclusiv aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
se dădeau înapoi să facă față oricăror solicitări, oricât de dificile ar fi fost acestea. Nici maternitatea nu le împiedica să-și continue treburile, decât pentru câteva zile de lehuzie. Iarna, cât timp bărbații se odihneau, ele țeseau covoare și postăvuri, confecționau îmbrăcăminte, brodau. O parte dintre ele se angajau ca muncitori agricoli, pentru un salariu mult inferior salariului bărbaților, de care nici nu puteau dispune după voința lor.2 Există numeroase dovezi că majoritatea țărăncilor erau analfabete și lipsite de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]