4,565 matches
-
Marea Britanie, fundamentalismul islamic, personalitățile istorice precum Jawaharlal Nehru și Indira Ghandi -, interesante mai ales pentru cei care cunosc bine istoria Indiei și pot savură baza satirica a românului. Tot ele conturează artă realismului magic creat de Rushdie, o formă de postmodernism diferită de cea a scriitorilor sud-americani, de pildă, datorită contopirii a doua tradiții străvechi, total opuse: cea britanică și cea indiană. Interesantă este și mutația imagologica pe care o operează acest scriitor al exilului atunci cand scrie despre India. Conform teoriilor
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
mâinile spre Palimpstine într-un gest suprem al iertării, îl salvează ca idee pentru generațiile următoare. Este o ultimă suprapunere a lui Moraes peste strămoșii săi, a orașului peste locuitorii săi, a britanicului Rushdie peste India și a Indiei peste postmodernismul acestei planete.
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
apoi să contureze o trăsătură comună a poeților pur-sînge trecuți temporar în tabăra prozatorilor: "Modernistă, elegiacă și "serioasă" sau, dimpotrivă, postmodernistă, ludică și luînd lumea în răspăr, proza pretinde "durata lungă" și nu o iubire intermitentă, capricios-adolescentină, suportabilă în poezie. Postmodernismul poeților care scriu proză se declanșează firesc, nu dintr-o stăpînire aproximativă a regulilor narațiunii, cum s-ar putea crede, ci din insubordonarea lor funciară față de canon." Dar acest postmodernism poate fi și o fundătură: "O înclinație alexandrină, manieristă, obosită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
lungă" și nu o iubire intermitentă, capricios-adolescentină, suportabilă în poezie. Postmodernismul poeților care scriu proză se declanșează firesc, nu dintr-o stăpînire aproximativă a regulilor narațiunii, cum s-ar putea crede, ci din insubordonarea lor funciară față de canon." Dar acest postmodernism poate fi și o fundătură: "O înclinație alexandrină, manieristă, obosită și obositoare, cînd sevele, sîngele, care vin și se duc spre o inimă universală, refuză să mai pulseze după un ritm cosmic". * ;Stabilindu-și drept azi ultimul deceniu, G. Dimisianu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
arsenalul unui critic postmodern în scopul reinterpretării stilurilor arhitecturale românești, privite, desigur, în context european. Paradoxal ni se pare însă faptul că lucrarea să, desi uzează de noțiuni și instrumente ce țin în mod cert de sfera de interes a postmodernismului (luciditate, pastișa, parodie, colaj, simulacru), totuși prin construcția ei foarte elaborată, aproape geometrica, capătă mai degrabă aspectul unui demers modernist, foarte serios și foarte documentat. Augustin Ioan analizează pe larg impactul ortodoxismului (cu alte cuvinte al discursului religios) și cel
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
pe care autorul o trasează între arhitectură realist-socialistă (specifică pentru Europa de Est de până la moartea lui Stalin) și arhitectura postmodernă din vest. Ambele ar fi culturi ale fragmentului, colajului și pastișei, la care ajung, evident, prin filiere și din motive diferite. Postmodernismul presupunea diversitatea opțiunilor aducând referințe multiple care făceau aluzie la pluralismul cultural și la legitimitatea oricărei alegeri. În schimb, realismul socialist a recurs la pastișa, colaj, fragmentarism, din cu totul alte motive - în primul rând acela de sursa marxista, după
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
istoria a făcut până la urmă dreptate și paradisul comunist a fost înfăptuit. Cu alte cuvinte, comunismul fiind sfârșitul fericit al istoriei, realismul socialist nu putea decât să recicleze o gamă foarte largă de stiluri arhitectonice (aproape toate stilurile anterioare). Iar postmodernismul, în ipostaza să de apocalipsa blândă, nu făcea nici el altceva... Nu este lipsită de interes nici discuția referitoare la revenirea modernismului după 1954, ca urmare a impactului pe care l-a avut discursul lui Hrusciov asupra arhitecturii, cu consecințele
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
a prefabricatelor). Paginile cu privire la stilul neoromânesc în arhitectură, discutarea în detaliu a construcțiilor kitsch, de tipul "palatelor" țigănești, sau propunerile îndrăznețe că aceea de a transforma Casă Poporului în casino sunt, de asemenea, foarte incitante, în spiritul celui mai autentic postmodernism. Augustin Ioan - Power, Play and Național Identity The Romanian Cultural Foundation Publishing House, Buc., 1999, 263 pag., f. preț.
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
modele - sau anti-modele - literare". O poezie cu adevarat postmodernă, relaxată, promovând cu nonșalanta un discurs oarecum ermetic care i-ar fi contrariat pe optzeciști. De altfel, poetul brașovean "se joacă", nu de puține ori, cu seriozitatea și spiritul polemic al postmodernismului timpuriu. Celebra sintagma "poetul a coborât an stradă" cunoaște replică: "Post-scriptum:/ părți smulse și proiectate pe carosabil". Și acest accident rutier are loc după ce poetul a avut la ăndemână și altă opțiune (mai postmodernă), aceea de a rămâne lângă televizor
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
schimbărilor sociale este violent, ăn timp ce modificarea mentalităților se produce lent, procesual, evolutiv. ăntorcându-ne la cartea Valentinei Curticeanu, remarcam și an capitolul rezervat "Istoriei literaturii române contemporane" aceeași vastă documentare (sunt citate lucrări importante, unele de actualitate, de la "Politica postmodernismului" a Lindei Hutcheon la "George Călinescu și complexele literaturii române" a lui Mircea Martin). Evident, autoarea discuta amănunțit ambele ediții ale "Istoriei(...)", atât pe aceea din 1926, cât și pe cea din 1937, insistând chiar asupra necesității unei lecturi complementare
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
dramaticei experiențe a artistului de geniu viețuind an spațiul și timpul beznei și mizeriei totalitarismului postbelic românesc. Poezia stănesciană reia tradiția liricii interbelice, făcând totodată, printr-o sinteză unică neomodernă, trecerea an literatura autohtonă de la modernismul ănceputului de secol spre postmodernismul sfârșitului de mileniu. Prin ea s-a petrecut an poezia românească, după ăntemeierea ei de către Eminescu, a doua mare mutație a structurilor limbajului și viziunii poetice, prima fiind cea modernista a interbelicilor. Dacă pentru poetul modern existența este o problemă
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
jocurilor postmoderne. Dar nu înțeleg de ce această literatura trebuie să aparțină numai zilei. Sunt iarăși de acord cu antiteza om relaxat-om crispat. Mi-e de aceea îngrozitor de teama nu atât de moartea literaturii cât de mumificarea ei în clinicile postmodernismului unde, în mod sigur, tot ce va fi viu va suferi operația fatală a emasculării. Și cu toate acestea sintagma "literatura zilei" sugerează nu atât viață cât resemnare. În lupta cu abilitatea postmodernismului ea nu reușește decât să înlocuiască o
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
literaturii cât de mumificarea ei în clinicile postmodernismului unde, în mod sigur, tot ce va fi viu va suferi operația fatală a emasculării. Și cu toate acestea sintagma "literatura zilei" sugerează nu atât viață cât resemnare. În lupta cu abilitatea postmodernismului ea nu reușește decât să înlocuiască o formă a efemerului cu o alta... Mi se pare că e destul de comod să ne descotorosim de literatură. Sau e la fel de comod să absolutizam literatura. A face literatura... Însuși verbul a face te
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
o brumă de talent (cazul crispaților). Viziunea interioară, singura esențială în determinarea unei opere, se sufocă atât în ariditatea lipsei de expresivitate cât și într-o luxurianta stilistica. Problemă, după cum se vede, e aceea a transcenderii, a învingerii dichotomiei relaxat-crispat, postmodernism ludic, - literatura zilei. Aceste două extreme, fără îndoială, sunt direcțiile pe unde va naviga literatura viitorului. Dar opoziția lor nu e neapărat fertila. Poate de aceea avem nevoie de o atitudine desueta. Cum s-o câștigăm în condițiile fugii de
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
titlul Inima axonometrica) și versuri inedite scrise între 1987 și 1998. Spuneam că în ultimele cărți frază poetica a căpătat cursivitate a spre folosul tentației noastre de a o descifra a, dar această cursivitatea trebuie pusă în legătură și cu postmodernismul, care "a convins-o" pe Doina Uricariu, cea din Institutul inimii și Puterea Leviatanului să-și "umanizeze" dicursul liric. Antologarea poemelor, într-o variantă aleasă de autor are meritul de a reflecta atât evoluția și notele specifice ale unei creații
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
evenimente petrecute în spațiul pitulian - Casă Universitarilor Bahluviasioti, Vama-Veche, 2 Mai, Târgul de Carte Bucarestiot. O "istorie ieroglifica" din care putem afla mai usor numele celor vizați decît ceea ce au făcut propriu-zis. Biografismul lui Luca Pitu este unul aparte în postmodernismul românesc. Amintind de evenimente la care a fost martor (unele importante, altele nu), autorul evita cenzură; ermetismul sau îi zăpăcea pe tăietorii textuali ceaușiști. Unul dintre aceștia din urmă îi spune la un moment dat: "Domnule doctor, maturizati-vă, dați
O scriitură pierdută by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17624_a_18949]
-
că „generația pierdută”, din care fac parte cei doi poeți prinși în acest triunghi conjugal, a constituit incubatorul unei transformări a suprarealismului, care ulterior, atât direct (prin Gellu Naum, în primul rând), cât și indirect (prin Leonid Dimov), a alimentat postmodernismul generației ’80. Scrieri în proză. 1950-1970, acoperind ultima parte din perioada românească a lui Sesto Pals, nu și-a propus să fie o ediție critică. Nici nu avea cum să fie așa ceva, imperativul fiind, deocamdată, cunoașterea operei și a biografiei
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
află în Macedonski și experimentele postsimboliste ale lui Vinea și Tzara de la Simbolul (1912-1913) - devine, în această perspectivă, un eon al modernității românești, alături de modernismul lovinescian și de tradiționalism. Ea alimentează serii succesive de experiențe literare, de la „generația pierdută” până la postmodernism. În acest sens, teatrul lui Gellu Naum, ce face obiectul acestui al treilea volum al ediției*, constituie o probă istorico-literară de luat în seamă. Căci dă un răspuns argumentat la o întrebare care s-a mai pus, în cazul poeților
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
nuanțări pe marginea unor observații călinesciene și ajunge la o interesantă speculație pe marginea relației dintre tehnică și poezie. Rezum cât pot eu de bine argumentația: Manolescu tranșează diferența dintre atitudinea de tip european (încă sceptică față de revoluția obiectuală a postmodernismului) și cea de tip nord-american (infinit mai permisivă) în poezie și citează un poet de peste Atlantic. Pentru acesta din urmă, moartea unei căprioare pe șosea reprezintă nu numai un accident rutier, dar un accident în ordinea firească a lucrurilor. Animalul
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
lungul a două și Cine îl contestă pe Eliade? acestora sunt: „tradițiile, istoria și milenii elemente etnice ale dacilor și Profesorul George Apostoiu, cu culturile naționale. Peste tot el romanilor „sub raportul rasei, al limbii, alura unei retorici studiate, coboară [postmodernismul] poartă cu mult al organizării de stat, al civilizației și al de la tribună, în rândul auditoriului aplomb steagul unei noi cruciade”. culturii”. select, interesat de subiect. Dar, se (Vezi, zicem noi o dată cu autorul, Atunci, contestarea acestor răzgândește Și, reîntorcându-se
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
nu e absentă din roman. Într-un continuu du-te-vino pe axa timpului, o întreagă porțiune a ultimei jumătăți de secol este reconstituită: ajunul războiului, bombardamentul din aprilie, începuturile comunismului, epoca dezghețului, sfârșitul anilor șaptezeci. În spiritul cel mai autentic al postmodernismului (al cărui teoretician este de altfel) realismul în varianta "hiper" este atotprezent. Privită însă de aproape, această evidență se dovedește înșelătoare. Pentru că, de fapt, această cartografie a realului funcționează exact ca în mecanismul unui vis. Imaginea, cu cât e mai
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
S-ar putea face o experiență: să i se dea lui Ioan Groșan să scrie despre Troilus și Cresida, dar și despre Bill Clinton și Monica Lewinsky; să treacă de la romantism la realism, de la realism la modernism, de la modernism la postmodernism; să cultive proza scurtă și să experimenteze apoi și romanul. în toate aceste ipostaze, el ar rămâne, în mod sigur, el însuși și ar fi recognoscibil. Atenția prietenoasă cu care îi examinează pe oameni, înduioșat și amuzat în același timp
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
munți, la o cabană. Acolo dragostea lor este trăită până la capăt și, epuizându-se resursele (livrești, sugerează autorul, existențiale, înțelegem noi), se stinge. Nuvela a dat mari satisfacții optzeciștilor, prezentându-li-se ca o posibilă planșă didactică pentru lecția despre postmodernism. Ficțiunea care generează realitate, textul care se povestește pe sine, toate ideile fixe ale teoreticienilor postmodernismului par, într-adevăr, a fi ilustrate de Marea amărăciune. Valoarea nuvelei constă însă în altceva și anume în capacitatea autorului de a vedea irizația
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
sugerează autorul, existențiale, înțelegem noi), se stinge. Nuvela a dat mari satisfacții optzeciștilor, prezentându-li-se ca o posibilă planșă didactică pentru lecția despre postmodernism. Ficțiunea care generează realitate, textul care se povestește pe sine, toate ideile fixe ale teoreticienilor postmodernismului par, într-adevăr, a fi ilustrate de Marea amărăciune. Valoarea nuvelei constă însă în altceva și anume în capacitatea autorului de a vedea irizația dragostei în viața unor personaje dintr-un mediu anost. Ele și-au inventat un joc livresc
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
prin mai multe curente artistice. Înainte de război suprarealismul revoluționar, după război, "literautra și autorul angajat" au împărțit scriitorii în două tabere distincte: cei de stînga-comunistă, majoritară și cei de centru-dreapta, minoritară. A urmat marxismul, freudismul, structuralismul, destructuralismul, modernismul, "noul roman", postmodernismul și odată cu "sfîrșitul utopiilor" s-a revenit (anii '80) la o literatură ce a acumulat și distilat toate aceste "isme". S-a redescoperit epicul, personajul și s-a renunțat la solipsismul anterior; chiar se exagerează și unele filme îmi amintesc
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]