1,360 matches
-
teoriei liberale utilizată pentru a explica "pacea democratică". Pacea democratică se referă la aparenta lipsă a războiului între democrații liberale stabile sub aspect constituțional, din ultimele două secole. În secolul al XVIII-lea, Immanuel Kant a fost primul care a postulat relația dintre republicile liberale și o zonă de pace (Reiss, 1991). Totuși, politologii au supus această afirmație cercetării empirice abia la sfârșitul secolului al XX-lea. Michael Doyle a fost principalul analist contemporan care a făcut referire la dovezi sistemice
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statele aflate într-o poziție ce le predispune la schimbare culturală să adopte transformări ale identității lor politice. Apoi, acest fapt are efecte asupra proprietăților sistemului, consolidând și mai mult nucleul liberal. În general, dinamica socializării prevăzută prin modelul liberal postulează existența unor forțe de omogenizare puternice în sistemul internațional, care încurajează convergența în jurul păcii democratice. Bineînțeles că statele individuale se pot împotrivi presiunilor de a se implica în schimbarea culturală generată de sistem. Astfel, potrivit evidențierii din formularea liberalismului de către
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nu poate fi redusă la această trăsătură generică a acțiunii sociale, ci trebuie înțeleasă ca reflectând circumstanțe istorice foarte specifice. Mai ales, reflexivitatea este asociată cu sistemele sociale care cunosc o transformare a traiectoriei socializării din interiorul lor. Modelul liberal postulează că, după apariția unei mase critice de state liberale, pacea democratică va înlocui balanța de putere ca tendință dominantă a sistemului internațional. Acest fapt va avea ca rezultat generarea unui efect de revărsare sau de cascadă, în care presiunile de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
întâi, liberalismul adoptă un model transformațional al structurii. Anarhia este înțeleasă ca fiind atrasă recursiv într-un proces continuu de dezvoltare culturală în interiorul sistemului internațional. În al doilea rând, datorită concentrării asupra dinamicii socializării, este legitim să afirmăm că liberalismul postulează concepția statului ca actor reflexiv, și nu ca actor rațional. Precum neorealismul, liberalismul oferă o teorie a construirii identității și socializării statului în sistemul internațional legată de felul în care concepe consecințele generative ale anarhiei. În timp ce dinamica socializării se supune
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
-lea, nu a fost pur și simplu o întâmplare izolată ce reflectă o anumită întâlnire de forțe într-un context istoric specific. În schimb, dispariția comunismului sovietic este perfect compatibilă cu tiparele de lungă durată ale schimbării din politica internațională, postulate de liberalism (Huntley, 1996, pp. 65-72; Harrison, 2002, pp. 156-161). Mai mult, liberalismul poate pune în lumină aspecte ale semnificației istorice generale a colapsului Uniunii Sovietice pentru dezvoltarea politicii mondiale. Pare plauzibil să presupunem că sistemul internațional este acum net
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interdependenței (Goldstein, 2003). Totuși, una dintre problemele legate de această perspectivă "neo-bismarckiană" a marii strategii a Chinei este că amestecul între acceptare pragmatică și stimulente funcționale nu a motivat-o să se folosească în mod semnificativ de cadrele instituționale, așa cum postulează instituționalismul. După cum observă Yahuda: [...] nu se poate spune că angrenarea cu lumea din afară i-a legat mâinile [regimului] ... sau că l-a învățat valoarea abordărilor cooperante ale securității, ci că realitatea dură a problemelor legate de menținerea conducerii i-
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
17. Această definiție enumerativă se impune astăzi în rândul antropologilor și sociologilor. Ea permite analiza bazelor obiective care îi autorizează să vorbească mai degrabă de "bunuri culturale" decât de "cultură". O regăsim sub altă formă la Marcel Mauss (1872-1950), atunci când postulează existența "faptului social total", integrând aici dimensiunile psihologică (cultură psihică), fiziologică (cultură corporală) și socială (cultură de grup) (Mauss, 1985, pp. 281-310). În prezent, antropologii se disting între ei după cum insistă pe una dintre cele trei dimensiuni empirice ale culturii
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
puterile stabilite, și o tratează nu ca pe expresia unor adevăruri morale incontestabile, ci ca pe materialul brut de analiză în științele sociale." Howard Becker, 1985, p. 232. Teoria acțiunii • Care raționalitate? Cum am arătat mai sus, raționalitatea actorilor este postulată în planul metodei ideal-tipice: pornind de la o figură referențială rațională, se încearcă înțelegerea realității. Totuși, autorii citați arată că analiza conduitelor ține de altceva decât de o raționalitate calculatoare. Astfel, Raymonde Moulin se întreabă la ce valori se pot referi
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
luptelor și raporturilor de forță obiective, ci le reduce la simple relații de cooperare între actori. El reproșează acestor teorii "subiectiviste" idealismul irealist (idealism pe care Blumer nu-l neagă deloc). Acest reproș îi este adresat și lui Habermas, care postulează universalul când ar trebui cercetați cei care au interesul să-l postuleze: "El reduce raporturile politice de forță la raporturi de comunicare [...] din care a eliminat, practic, raporturile de forță care se realizează sub o formă transfigurată" (Bourdieu, 1977, p.
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de cooperare între actori. El reproșează acestor teorii "subiectiviste" idealismul irealist (idealism pe care Blumer nu-l neagă deloc). Acest reproș îi este adresat și lui Habermas, care postulează universalul când ar trebui cercetați cei care au interesul să-l postuleze: "El reduce raporturile politice de forță la raporturi de comunicare [...] din care a eliminat, practic, raporturile de forță care se realizează sub o formă transfigurată" (Bourdieu, 1977, p. 81). Această teorie nu are nimic de-a face nici cu o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nu pot genera tradiția înțeleasă ca material pentru o istorie. * Din punctul de vedere al istoriei, destinul este superior maladiilor de destin și el rămâne astfel câtă vreme timpul istoriei nu are un sfârșit al lui sau câtă vreme este postulată judecata finală a istoriei lumii. Dar dacă timpul istoriei are un sfârșit și nu există o judecată finală a istoriei lumii, atunci istoria devine la rândul ei vanitate a timpului lumii, iar suita actelor și faptelor care o alcătuiesc - agitația
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Miza este importantă: este acceptabilă îndepărtarea câtorva indivizi pentru ca totul să meargă mai bine? În aparență, întrebarea e foarte simplă și riscă astfel să atragă răspunsuri simpliste. Ea se bazează totuși pe teoria "științifică" a celor "cinci la sută", care postulează că în orice grup uman regăsim un asemenea procentaj de indivizi aflați în afara normei. Potrivit autorilor de infracțiuni înșiși, răspunzând la o anchetă franceză de delincvență autodeclarată (Roché, 2001), proporția acestor delincvenți minori "superactivi" în rândul gimnaziștilor și liceenilor este
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cădea. Experiment: Se aruncă o piatră. Rezultat: Piatra cade. Legea generală nu a fost falsificată. Cazul particular poate fi considerat ca o exemplificare a legii generale. Această perspectivă implică o asumpție specifică de validitate, și anume asumpția adevărului contingent. Ea postulează existența unei naturi exterioare obiective, independentă de interpretarea observatorului. Dacă plouă, te vei uda, indiferent dacă ești sau nu convins că plouă. Puțini autori ar merge totuși pînă într-acolo încît să creadă că legile generale descoperite corespund unui adevăr
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
funcționeze, ipoteza trebuie să stabilească o relație între o variabilă independentă (cauza) și o variabilă dependentă (efectul). Raționamentul circular apare atunci cînd cele două variabile nu sînt de fapt independente, drept care rezultatul va fi deja cuprins în ceea ce s-a postulat la început. Să luăm un exemplu, tot din analiza puterii: Cea mai frecventă asumpție implicită din analiza puterii este că a fi puternic înseamnă a poseda mijloacele necesare pentru a domina în situații de conflict. Se presupune că a fi
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
abordări marxiste desfășoară o considerabilă varietate cînd este vorba de identificarea precisă a acestor contradicții sau de cauzele principale ale expansiunii imperialiste. Moștenirea lui Marx Deși Marx nu a dezvoltat vreo teorie cuprinzătoare a imperialismului sau a relațiilor internaționale, marxismul postulează expansiunea ca fiind o caracteristică de bază a statelor capitaliste. Motivul principal care determină capitalismul să se extindă în afara granițelor sale este "legea scăderii ratei profitului" a lui Marx. După părerea lui Marx, plusvaloarea (profitul) se obține prin diferența între
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rînd asupra conținutului, ci asupra metodelor. Poți fi realist și behavior-ralist în același timp, așa cum a arătat clar John Vasquez (1983). Cu toate acestea, behavioralismul a subminat pînă la urmă dominația realismului, pentru că el i-a contestat funcția paradigmatică crucială: postulînd o metodologie comună pentru cercetarea afacerilor externe și interne, el justifică intruziunea conceptelor, perspectivelor și standardelor sociologice în disciplina relațiilor internaționale. El subminează distincția intern-extern pe care se bazează paradigma realistă. De asemenea, subminează cerința impusă de paradigmă, anume ca
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cercetare, am ales deliberat un model de intrări-ieșiri de tipul celui elaborat de Easton. Partea centrală a disciplinei rămîne explicarea comportamentului statului în materie de politică externă. Dar variabilele cauzale semnificative au fost extinse la nivel internațional, guvernamental și transnațional. Postulînd o dilemă a securității în contextul unei anarhii internaționale, gînditorii realiști timpurii credeau că cunoașterea distribuției internaționale a puterii este suficientă pentru a explica comportamentul statului (pentru aceasta și pentru ceea ce urmează, vezi capitolul 3). Domeniul internațional a fost ulterior
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
orientare reia pur și simplu asumpția realistă tradițională conform căreia diferențele de putere și nu distribuția egală a puterii sînt cele care asigură stabilitatea. Bull folosește această asumpție pentru a descrie domeniul internațional ca fiind diferit de starea de natură postulată de Hobbes și pentru a deduce ideea de societate anarhică (vezi capitolul 3). Cea mai concisă expresie a acestei orientări a oferit-o Waltz (1969 [1967]: 312): "Egalitatea extremă este asociată cu instabilitatea extremă". Chiar dacă acceptă ideea că unele bunuri
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în realitate succesul politicii americane. Pentru Walter (1993: 189-90), departe de a fi slabă, administrația americană era destul de puternică pentru a reforma sistemul în concordanță cu propriile dorințe. De aici decurge o critică a legăturii de dependență pe care o postula teoria stabilității hegemonice între modificarea intereselor și modificarea poziției relative a puterii unui actor. Există două căi de scăpare. În primul rînd, am putea renunța de tot la această legătură. Este perfect posibil ca un guvern să manifeste interese și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și generează o tendință de scădere a costurilor. Prețurile rigide și scăderea costurilor se îmbină cu noua lege absolută a capitalismului monopolist, adică "tendința surplusului absolut de a crește", care ia locul tendinței profitului de a scădea, pe care o postulase Marx. Este o ruptură considerabilă. Deoarece acest surplus, în ciuda cheltuielilor publice, atît civile, cît și cele militare, nu poate fi absorbit de societățile dezvoltate, din rațiuni similare cu cea oferită de Rosa Luxemburg (vezi capitolul 6), apare subconsumul. Trebuie găsite
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
neutră a lumii exterioare, ci o parte a ei: ele acționează asupra lumii. Cunoașterea este, la rîndul ei, condiționată de situațiile sociale în care ea este generată. Să ne amintim riposta sarcastică a lui Carr contra teoreticienilor britanici comozi, care postulau o armonie a intereselor atunci cînd ea servea interesului de moment al celor puternici de a menține status quo-ul. De aceea, cercetătorii din științele sociale trebuie să-și asume faptul că teoriile servesc un scop, asta ca să folosim o expresie
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lupte duse de grupările excluse.5 Statul-națiune și naționalismul Ideea suveranității populare, și identificarea "națiunii" și a "poporului", a dus la o nouă modalitate radicală de a defini legăturile dintre națiune și stat. Din punct de vedere normativ, s-a postulat faptul că, la nivel conceptual, "națiunile" trebuie să cuprindă "state" și că "statele" trebuie să se învecineze cu "națiunile". În acest sens, cele două concepte au fost unite prin conceptul de "stat-națiune" și acesta, la rândul său, a dat naștere
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
politica de descentralizare industrială care s-a bazat pe încurajarea companiilor industriale de a înființa fabrici în orașele provinciale precum Lyon, Rennes, sau Lille.25 Gândirea economică din timpul acestei perioade era dominată de teoria "polului de creștere". Această gândire postula că încurajarea "polilor de creștere", adică orașele mari și mici dinamice, va crea efecte neașteptate pozitive în zonele dimprejur, astfel favorizând dezvoltarea economică regională pe întreg teritoriul. Chiar dacă nu suntem siguri că această abordare a condus la o dezvoltare economică
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
studiat. Rentabilitatea fondurilor proprii (rc) este calculată prin raportul dintre rezultatul net consolidat și capitalurile proprii contabile consolidate. Costul fondurilor proprii este determinat din modelul dreptei de piață (CAPM). Reamintim că modelul de evaluare al activelor financiare, celebrul deja CAPM, postulează că există o relație liniară între rentabilitatea anticipată a unui titlu E(r) și riscul sau sistematic β. Această ecuație se reprezintă grafic printr-o dreaptă numită dreapta pieței, definită prin ordonata la origine egală cu rata fără risc și
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
două direcții, care au fost opuse până acum, pentru a se ajunge la un numitor comun. Vom vedea că prin unele situații ale medicinii umane s-a ajuns la acest adevăr comun. Noua fizică, prin mecanica cuantică și teoria relativității, postulează că „universul fizic descris de legile fizice este o structură a tendințelor din universul mintal” . Această Înseamnă o unificare a abordării cuantice a proceselor din natura materială cu cele mintale. „Mintea este identificată cu procesul de creație. Orice lucru care
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]