1,960 matches
-
tătăroaică era la Ierusalim. Fusese opțiunea ei inapelabilă. Drept care directorul de resurse umane se întoarce cu coșciugul la linia de start. Testamentul spiritual nescris al Iuliei va fi respectat. Căci protagonistul aproape că se îndrăgostise de Iulia, ce-i drept postum. Și de fiul acesteia; adevărata lui misiune încredințată de destin era să-l ajute pe bietul adolescent „furios” să-și găsească echilibrul, să se împace cu realitatea și cu moartea mamei sale. Implicit și el își va afla echilibrul și
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
Coposu. Eu personal am fost sigură că nu voi trăi mai mult decât Ceaușescu. De exemplu, când am scris romanul Sertarul cu aplauze, l-am scris cu sentimentul că scriu o carte care, dacă am noroc, va fi o carte postumă. Deci ceea ce vreau să spun este că, după ‘77, când, în martie, cu mare tapaj, cenzura „s-a desființat” și desființarea ne-a fost aruncată ca un mare gest de libertate, ca un mare pas înainte, de fapt - chiar dacă nu
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
te poți împiedica să pui sub semnul întrebării valoarea în genere a lui Unamuno. Cine poate decădea pînă într-atît încît să scrie o catastrofă ca Dragoste și pedagogie nu poate spera la o sentință care să-l includă în rîndul postumilor cu valabilitate tîrzie. Unamuno e un autor a cărui operă e sub notorietatea pe care a căpătat-o, și de aceea cîmpul de forță din care i se hrănește celebritatea nu are prea multe în comun cu înzestrarea de care
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
lucruri ar fi trebuit să-l întreb. Am început operațiunea cândva evocată ca posibilă și improbabilă: alegerea și clasarea, în plicuri separate, a scrisorilor primite de la oameni - adică scriitori, mai ales critici - cu oarecare șansă de a supraviețui o vreme postum și meritând, deci, ca scrisorile lor să fie păstrate altundeva decât la noi în casă. Știu eu, la muzeul literaturii, sau așa ceva. Am pornit în ordine, de la litera A, n-am găsit mare lucru, am trecut la B, recoltă mai
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
Gabriel Dimisianu A apărut, la Editura Institutul European din Iași, la sfârșitul lui 2011, romanul postum al Georgetei Horodincă, Visă- toare. L-a scris în franceză și a fost tradus de Magdalena Popescu Bedrosian. E însoțit de postfața lui Geo Șerban, vechiul bun prieten al scriitoarei. S-au văzut la Paris și în perioada ei ultimă
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
O dovedește tot ce a scris atunci și mai târziu: cartea despre Sartre (1964), studiile despre existențialism, despre noua critică, despre Camus, despre Alain Robbe-Grillet. De fapt toată critica ei este înțesată de referiri franceze. Dar să ajung la romanul postum al Georgetei Horodincă, ultima ei carte. Sunt de fapt două romane care cresc unul din celălalt. Primul este acela al bolii și al ambianței spitalicești, cu tot ce avea să îndure acolo autoarea, cu medici mai mult apatici, cum i
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
optzeciștilor, Sorin Stoica vrea să dea impresia că este un scriitor „naiv”, copilăresc de simplu, transparent, în sensul absenței oricărui subtext sau a oricărei transcendențe, deși este, în definitiv, unul pentru care literatura are prea puține secrete. În Jurnalul publicat postum, Sorin Stoica comentează la un moment dat Jurnalul lui Mircea Cărtărescu: „Sunt pasaje superbe, ziceri, scene memorabile, dar, cu toate astea, îți lasă o senzație de in-uman. Mai ales în pasajele în care spune că nu-l interesează oamenii, că
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
după ce acesta împlinise 65 de ani. Pe lângă monografia tipărită în 1978, bibliografia discipolului cuprinde multe recenzii, articole, studii și manuscrise nepublicate, dedicate maestrului său. Printre acestea se numără și câteva texte omagiale scrise cu ocazia aniversării a 70, 75 și (postum) a 80 de ani de la nașterea lui Eliade, care nu au fost nici reeditate, nici discutate până acum. O parte dintre ideile semănate în aceste mici articole vor fi reluate, parafrazate sau citate în alte texte pe care i le
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
Vasili Grossman n-a emigrat din Uniunea Sovietică, iar Viață și destin, - interzis de autorități, socotit de Mihail Suslov, politrucul cultural nelipsit din post vreme de patru decenii, o veritabilă „bombă atomică” amenințătoare la adresa „poporului sovietic”, - a văzut lumina tiparului postum, în Franța, în 1984. Meister Eckhart Un volum, al patrulea, al Predicilor germane ale lui Meister Eckhart (1260-1328), în traducere franceză, atrage atenția în librăriile pariziene la începutul acestei veri. Filosoful german, contemporan cu Dante, a fost un disident dominican
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
pentru a descrie un anumit tip uman. Nu mă recunosc, deși mi-ar plăcea, în cuvintele lui Christopher Hitchens (eseistul anglo-american, marele orator, omul de spirit și avocatul multor cauze dubioase), cuvinte citate de soția sa în postfața la cartea postumă Mortality (Atlantic Books, 2012), care încoronează descrierea uneia din frecventele petreceri de câte opt ore, organizate acasă, „unde mesele erau atât de încărcate de ambasadori, condeieri, dizidenți politici, studenți și copii încât se stătea cot lângă cot și era imposibil
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
Răzvan Voncu Destinul postum al operei lui Urmuz este la fel de bizar ca și autorul Paginilor bizare și are contingenț e mai degrabă cu detectivistica decât cu filologia. Mort înainte de a-și vedea textele tipărite în volum, Urmuz pare că a pus o pecete de
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
de a fi spulberat această îndoială legitimă. Ediția întocmită de profesor, sub titlul Schițe și nuvele aproape... futuriste, este o demonstrație de acribie filologică, dublată discret de o nouă perspectivă asupra operei urmuziene. Ca să revin, însă, la laitmotivul bizareriei destinului postum al acesteia din urmă, se cuvine să mai spun și că hazardul a jucat aici un rol însemnat, creând, practic, condițiile pentru realizarea ediției. Cercetătorul și traducătorul austriac Domenico Jacono, aflat în România într-un stagiu de perfecționare și doritor
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
cele veșnice, înainte de împlinirea unei opere istoriografice care se anunța matură și temeinică. Pentru această operă va fi, de altfel, ales membru titular al Academiei Române, în 10 iunie 1909, cu numai câteva luni înainte de tragicul său sfârșit. Editarea operei sale postume a continuat până în perioada interbelică, după care urmează uitarea. Instalarea regimului comunist și interzicerea, în 1948, a Bisericii Române Unite cu Roma au făcut ca asupra numelui său - ca și al multor alți cărturari ardeleni - să se aștearnă vălul tăcerii
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
în opera acestuia un personaj care să-i semene leit. Și nu prea sunt șanse să fie prezentat în așa fel încât să stârnească admirație. Culmea este că, în cazurile cele mai flagrante, mai scandaloase, sosiile au contribuit la celebritatea postumă a celor după care fuseseră modelate. Principalii beneficiari ai unui spor de faimă ca rezultat al defăimării au fost două personalități marcante și frapante ale culturii americane, la care scriitorul ținuse enorm și cărora le recunoștea un ascendent spiritual asupra
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
schimb, remușcările față de E. Lovinescu transpar numai în corespondența lui pariziană către Camil Baltazar. Iar eseurile altor postlovinescieni - Radu Stanca și I. Negoițescu - Sebastian n-a mai apucat să le cunoască decît parțial. Spre deosebire de acest tip de receptare, aceea propriu-zis postumă, începînd cu jumătatea deceniului al șaselea, i-a mistificat și desfigurat treptat profilul, transformîndu-se pînă la urmă într-un fel de plată cofetărie exegetică. Cu atît mai mult cu cît această receptare postumă a răsturnat din pornire centrul de greutate
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Spre deosebire de acest tip de receptare, aceea propriu-zis postumă, începînd cu jumătatea deceniului al șaselea, i-a mistificat și desfigurat treptat profilul, transformîndu-se pînă la urmă într-un fel de plată cofetărie exegetică. Cu atît mai mult cu cît această receptare postumă a răsturnat din pornire centrul de greutate al creației sebastianice, trecînd, fie cu precauție, fie cu superficialitate, peste partea prozastică și eseistică, pentru a-i scoate în față dramaturgia, adică partea cea mai convenabilă pentru cenzura comunistă poststalinistă. Cel care
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
rămas un teanc de file stropite cu sânge”. Remus Lunceanu își descrie calvarul moral cu pistolul pe masă, gata să-și pună capăt zilelor îndată ce va isprăvi această mărturisire prin care mai speră vag să se facă înțeles, cel puțin postum, dacă nu a izbutit în timpul vieții sale nefericite. Moartea sa îi va acuza, îi va culpabiliza pe cei care l-au împins la gestul ultim. Modest, timid, cu un spirit moderat al contrazicerii - după cum se descrie din primele pagini ale
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
deveni scriitor român și că emigrarea sa din Ardeal s-ar putea să fie zadarnică. Acest gând al eșecului total, ca scriitor, îl zdrobește definitiv. De spectrul suspiciunilor există o vagă speranță că s-ar putea elibera tocmai prin narațiunea postumă a disculpării care va deveni manuscrisul Calvarului, dar cum va putea recupera și reconstrui șansa de a fi scriitor român din moment ce și-a pierdut creditul? Remus Lunceanu e proiecția unui Rebreanu ratat, având, în același timp, funcția unei exorcizări a
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
reversele gloriei” (în Opere 17, p. 86- 87). Cum să nu fie atunci scrisul o revanșă, o compensație, o formă de penitență, o dezvinovățire totală? Separat de aceste lucruri, trebuie să reamintim că romanul Pădurea spânzuraților este scris la somația postumă a fratelui său Emil, mort pe front și spânzurat pentru dezertare întocmai ca Apostol Bologa. Familia scriitorului, Emil însuși, au trăit cu speranța sau iluzia că Liviu și-ar fi putut salva fratele de la înrolare. Remușcarea s-a distilat într-
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Georg Hoprich care s-a sinucis după ce fusese eliberat din închisoare, unde a fost aruncat din pricina unei poezii subversive. După publicarea acestui articol, în care o simplă ipoteză, un simplu zvon, lipsit de dovezi, aruncă o vină grea asupra memoriei postume a lui Oskar Pastior, reacțiile nu întîrzie. Sub titlul „Sora minciună, fratele durere”, Claus Stephani, și el originar din România, reac- ționează la articolul lui Dieter Schlesak și publică tot în „Frankfurter Allgemeine Zeitung” o relatare despre cum a fost
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
de cuvinte (1908), Ce e „Tribuna” zilelor noastre? (1911), Însemnările unui trecător (1911), Strigăte în pustiu (1915), Mustul care fierbe (1927), Precursori (1930), ... Aceeași luptă: Budapesta - București (1930). Urmează ca articolele neincluse în volume, discursurile trase în broșuri, precum și volumul postum de Discursuri (1942) să constituie materia volumului următor. Vom avea, astfel, de-abia atunci, întregul material pe baza căruia să putem judeca activitatea publică a lui Goga și vom putea investiga, eventual, legăturile interne ale unei opere care mai cuprinde
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
cred că dacă morții ajung să moară, Cortázar trebuie că moare încă o dată de rușine din pricina consternării mondiale provocate de moartea lui. Nimeni nu se temea mai mult decât el, nici în viața reală și nici în cărți, de onorurile postume și de funeraliile fastuoase. Mai mult: am crezut întotdeauna că moartea însăși i se părea indecentă. Pe undeva în Ocolul zilei în optzeci de lumi 2 un grup de amici nu-și pot stăpâni râsul în fața evidenței că un prieten
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
trecerea în cele eterne a Magistrului Mihai Ursachi, altădată un simbol, o legendă vie a Iașului, astăzi un poet intrat într-un straniu con de umbră, un fel de pîlnie a lui Stamate a istoriei noastre literare, unde adeseori gloria postumă se vinde și se cumpără, cu „20 de bani bacșiș” ... achitați încă din timpul vieți, căci „restul - după cum spune Urmuz - nu reprezintă nici o importanță”, odată ce „Auto-Kosmosul”, e „infinit și inutil...” Unii percep acest con de umbră ca pe un purgatoriu
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
regula hazardului. Dacă am face o scurtă istorie a scriitorilor trecuți dincolo de Styx, am decoperi că nu neapărat valoarea operei sau chiar criteriile morale ale vieții scriitorului (atitudinea civică, verticalitatea vizavi de relația cu puterea etc., etc.) primează în receptarea postumă, ci cu totul alte criterii, greu de înțeles pentru o minte rațională. Se pare că legile mai mult sau mai puțin capricioase ale hazardului bîntuie și eternitatea. Din pricina aceasta pentru unii conu-i mumă, pentru alții ciumă. În fine, după această
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
capricioase ale hazardului bîntuie și eternitatea. Din pricina aceasta pentru unii conu-i mumă, pentru alții ciumă. În fine, după această scurtă digresiune, să revemin și la subiect: postumitatea lui Mihai Ursachi. În comparație cu popularitatea de care s-a bucurat în timpul vieții, receptarea postumă a lui Mihai Ursachi mi se pare greu de acceptat pentru cei care l-au cunoscut îndeaproape și i-au urmărit parcursul literar... Poeții din generația optzeci, vorbesc în special de bucureșteni, aproape că l-au uitat, iar pentru noua
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]