1,812 matches
-
ființa și o cutremură. Iată primul pas: discursul și istoria rămân sisteme reci, fixe și moarte dacă nu se așază În ele credință și astfel, prin minunea apei ce devine vin, calul există deja, și timpul, și eu. În semnul potcoavei, pentru a-l Înțelege, trebuie să am deja intuiția, chiar și ambiguă, firavă, dar dulce, a sfântului de cal. Evanghelia cailor e, firește, prezentarea unei ierarhii, dar una necesară doar ca o cale, cea care le Întrece pe toate. Evanghelia
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ce curge evident Înspre trecut. Nu există de fapt iubire a pielii, carne dulce, evanghelie a dorinței, decât atunci când acestea sunt deja Înțelese În orizontul iubirii divine (altfel iubirea trupească e doar desfășurare animalică de instincte). Nu există semn de potcoavă fără orizontul sfântului de cal. Vorbeam de un trecut originar antesau preistoric. Corect doar În măsura În care Înspre acesta se premerge, În Înțelesul heideggerian al situării În autenticitate. Dar iubirea divină trebuie desfăcută În două temporalități (precum și splendoarea): ea e, o dată, orizont
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pentru a fi mai mult decât lege, pentru a fi calea ce le Întrece pe toate. Și iarăși la cai. Semnul ca pecete a dreptății pentru credință. Și astfel promisiunea este din credință, ca să fie din har. Pentru că În semnul potcoavei stau aceste două lucruri: el e o răscumpărare a așteptării și Încă o promisiune a Împlinirii. În fiecare noapte, fără s-o știu, am așteptat apariția calului În grădină. Calul alb de pe colină pe care, văzându-l, sufletul s-a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mișcarea odată cu a șasea elegie, Înapoi, ascendent, constitutiv, din timpul credinței În cel al nădejdii și apoi, prin textul-evanghelic (care nu mai e nici mimetic, nici constitutiv), În timpul splendorii. Într-un limbaj al cailor: calul a trecut prin grădină. Semnul potcoavei lui Îi susține absența, detașarea, dar și existența. Îl caut Înapoi așa cum În evenimentele mari ale istoriei ne amintim Întotdeauna ce făceam și unde eram. Acea noapte când calul a fost În grădină: ce făceam, ce visam, cine eram. Stănescian
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ce apropie toate merele. Calul e definit prin faptul-de-a-fi-cal. Văd un cal. Știu un cal. Stau Între doi idoli și nu pot s-aleg. Sensul se rupe În două, dar acum nu mai e ruperea jumătăților, ambele vizibile. Există semnul potcoavei care Îmi anunță un cal ce nu e, dar care a fost. Un cal invizibil. Pentru că, iarăși, faptul-de-a-fi-cal e faptul-de-a-fi-pentru-mine-cal. Dar Între cal și semnul potcoavei nu pot decide. Două schelete de cal. Splendoare-viață-moarte. Dragoste-nădejde-credință. La sfârșit, cel mai jos
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rupe În două, dar acum nu mai e ruperea jumătăților, ambele vizibile. Există semnul potcoavei care Îmi anunță un cal ce nu e, dar care a fost. Un cal invizibil. Pentru că, iarăși, faptul-de-a-fi-cal e faptul-de-a-fi-pentru-mine-cal. Dar Între cal și semnul potcoavei nu pot decide. Două schelete de cal. Splendoare-viață-moarte. Dragoste-nădejde-credință. La sfârșit, cel mai jos, groapa. Nici măcar; de fapt, gropile. Istoria e semnul unei potcoave de cal; discursurile sunt reci vederi spre caii numai care Îi călărisem ieri. Alergarea spre Eu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care a fost. Un cal invizibil. Pentru că, iarăși, faptul-de-a-fi-cal e faptul-de-a-fi-pentru-mine-cal. Dar Între cal și semnul potcoavei nu pot decide. Două schelete de cal. Splendoare-viață-moarte. Dragoste-nădejde-credință. La sfârșit, cel mai jos, groapa. Nici măcar; de fapt, gropile. Istoria e semnul unei potcoave de cal; discursurile sunt reci vederi spre caii numai care Îi călărisem ieri. Alergarea spre Eu părea a se fi Încheiat În eul care rămâne eu. De la nedreptate (condamnat pentru lipsa de sens) la adevăr (sentința la a fi). Fără
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
celorlalte forme concrete”. Nechez. Legătura Între doi cai e trăirea numelui În timp. Un timp autentic, iarăși: a zgâria totul cu o prezență. De la caii discursului la caii vii. A zgâria până la sânge. Totul pentru zbor. Tragere În sus. Semnul potcoavei e istoria calului din noaptea trecută, dar e și calul. Accidentul de suflet. Datorită trecerii sale, eu sunt altul. Istoria nu trimite sinele la sine. Îl trimite Înainte. Eul e alergare. Alergarea cailor vii fiind cal viu. A trăi În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Organul pieziș stă În Unu și e mai puternic decât el. Dar el nu Înjumătățește ca eu să pot vedea două țâțe, două sprâncene. El nu decide o Împărțire a vizibilității la două vizibilității. El face altceva (Elegia a zecea). Potcoave la copitele cailor suntem. Între potcoavă și urma subțire din iarbă e un himen. Cunoașterea de sine e „un conținut mai mare decât forma”. Moartea e În timpul istoriei pentru că „moare numai cel ce se știe pe sine”, ce știe, În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
e mai puternic decât el. Dar el nu Înjumătățește ca eu să pot vedea două țâțe, două sprâncene. El nu decide o Împărțire a vizibilității la două vizibilității. El face altceva (Elegia a zecea). Potcoave la copitele cailor suntem. Între potcoavă și urma subțire din iarbă e un himen. Cunoașterea de sine e „un conținut mai mare decât forma”. Moartea e În timpul istoriei pentru că „moare numai cel ce se știe pe sine”, ce știe, În discurs, că acesta nu e niciodată
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu mine Însumi toate lucrurile deodată, iar ele mă vor azvârli Înapoi, după ce tot ceea ce era În mine lucru va fi trecut, de mult, În lucruri. Moment propice pentru a reveni la cai. Calul care a trecut prin grădină. Semnul potcoavei sale. Accidentul de suflet pe care l-a produs. Faptul-de-a-fi-cal. Faptul-de-a-fi-pentru-mine-cal. Doi cai: sfântul de cal și calul din grădină. Trei cai: nechez. Sentința de a fi. Sentința de a fi cal. Câine mi-ai fost, și cal, și nevastă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
himenului și, inevitabil, dat fiind că ce este dincolo este o investiție constitutivă, reconfigurez și ce este dincolo. Voiam să dau o replică la gluma lui Marius Jucan cu penisul, zicând că „penisul” nu se potrivește, deoarece În fragmentul „Între potcoavă și urma subțire din iarbă” nu poate fi decât cuvântul „himen” (lăsând deoparte problemele de gen etc.). Opinia mea este: calul Însuși, care a trecut, este irecuperabil. Punct. Acesta este himenul. Între el și urmă este tot timpul himen, care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Istrati, Ciulinii Bărăganului. Moș Anghel, pref. edit., București, 1972; Anton Pann, Povestea vorbii, pref. edit., București, 1973; Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte, pref. edit., București, 1976; V. Alecsandri, Doine. Lăcrămioare. Suvenire. Mărgăritărele, postfața edit., București, 1984; Mihail Sadoveanu, Nicoară Potcoavă, postfața edit., București, 1986; Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, postfața edit., București, 1988; Ion Ghica, Din vremea lui Caragea. Scrisori către Vasile Alecsandri, postfața edit., București, 1992. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „Ideea de patrie în literatura română”, RL, 1976, 19
HANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287411_a_288740]
-
Nauheim (Hessen), urmată, în 1989, de soțul ei, scriitorul Adrian Rogoz. Proza din prima perioadă este centrată aproape exclusiv pe valorificarea, cu sensibilitate și talent, a valențelor basmului cult (Vălurea, 1953, Ulcicuța cu vrăji, 1957, De ce nu mai are puricele potcoave de argint, 1958, Ghil-Thagár, 1959, premiat la Festivalul Tineretului de la Moscova). O situație aparte a avut volumul Basme țigănești, publicat în 1960, interzis și dat la topit imediat, ca urmare a modificării politicii oficiale privind minoritățile. Cartea, rod al unei
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
celor nemutilați sufletește. Povestirea e astfel o parabolă vizionară asupra universului concentraționar, căpătând valoare perenă. SCRIERI: Schițe, pref. Cicerone Theodorescu, București,1943; Vălurea, București,1953; Căluțul de foc, București, 1957; Ulcicuța cu vrăji, București, 1957; De ce nu mai are puricele potcoave de argint, București,1958; Ghil-Thagár, București, 1959; Corabia de pe câmpie, București, 1961; Petrolache Făt-Frumos, București, 1962; Toc-Năpârstoc și Tița-Fetița, București, 1963; Pe Argeș în sus. Secvențe istorice, București, 1964; Moșneguțul de zăpadă, București, 1965; Câte-n lună și în soare
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
Cârneci, Horia Zilieru, Petre Ghelmez, Victor Tulbure, Dragoș Vicol, Ștefan Tita, Adrian Păunescu și mulți alții. Compartimentul prozei are o oarecare prestanță în anii de început ai publicației, când Mihail Sadoveanu e prezent cu fragmente din Nada Florilor și Nicoară Potcoavă, Petru Dumitriu cu secvențe din Drum fără pulbere, iar Tudor Arghezi cu pagini din Cu bastonul prin București. Li se alătură Zaharia Stancu, Radu Tudoran, Eugen Barbu ș.a. Sporadic sunt incluse și texte dramaturgice, sub semnătura lui Aurel Baranga. În
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
structurare a problemei). ¬ Descoperirea ideii. Pentru descoperirea ideilor, putem apela la mai multe criterii dintre care: • logica. Pentru a folosi resursele oferite de acest criteriu, trebuie să utilizăm mai multe instrumente: - un flip-chart/o tablă; - așezarea grupului în formă de potcoavă pentru a putea, concomitent, să optimizăm interacțiunea între participanți și pentru ca aceștia să aibă un contact ușor și rapid cu textul scris pe flip-chart; - numerotarea fiecărei idei pentru a fi mai ușor de localizat și pentru a le folosi apoi
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Ion Golia, care profesează cel mai diabolic iezuitism, controlând din umbră toate uneltirile, fără a lăsa să i se bănuiască rolul. De cealaltă parte a tipologiei din piesă s-ar situa modestia morocănoasă a vrednicului Dumbravă, cinstea și cutezanța lui Potcoavă, fratele domnului, oștean călit, vajnic, spartan, firea veselă a inimosului Swercewski, polcovnicul cazacilor, devotamentul împins până la ultimul sacrificiu față de Ion al Erminei. Diversitatea tipologică e realizată însă cu prețul slăbirii forței dramatice și, în consecință, al estompării ideii pe care
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
rural, va fi criticat pentru înapoiere ideologică, Mitrea Cocor (1949; Premiul de Stat), Clonț de fier (1951) și Aventură în Lunca Dunării (1954). Deloc sau mai puțin atinse de imixtiunea conjuncturalului politic rămân Fantazii răsăritene (1946), Nada Florilor (1951), Nicoară Potcoavă (1952; Premiul de Stat), Evocări (1954) și Cântecul Mioarei („Viața românească”, 1961). S. e distins cu Premiul Internațional pentru Pace (1951) și cu Premiul Lenin (1961), primește titlul Erou al Muncii Socialliste (1955). O hemiplegie, survenită în 1955, cu o
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
răzeșească), aerul misterios (animale fabuloase, schimnici clarvăzători, tărâmuri infernale), gesta eroică sunt amalgamate fără cusur, făcând din Frații Jderi o culme a romanului istoric românesc. Autorul a reluat, la bătrânețe, Șoimii, realizând, pe trama narativă gogoliană a vechiului roman, Nicoară Potcoavă, o operă inedită, de mari rafinamente stilistice. Pentru motive circumstanțiale sunt îngroșate aici conflictele societății feudale și înnobilat ajutorul acordat domnului moldovean de oștile căzăcești. Totodată, din răzbunătorul lui Ion Vodă, trădat de boieri fiindcă pornise să le restrângă privilegiile
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
București, 1946; Păuna Mică, București, 1948; Poezia cimiliturilor, București, 1949; Mitrea Cocor, București, 1949; Nada Florilor, București, 1951; Despre marele povestitor Ion Creangă, București, 1951; Clonț de fier, București, 1951; Cântece bătrânești, București, 1951; Lupta pentru pace, București, f. a.; Nicoară Potcoavă, București, 1952; Însemnări pe marginea articolului 80, București, 1952; Opere alese, I-IV, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1952-1953; Aventură în Lunca Dunării, București, 1954; Muncitori și păstori, București, 1954; Evocări, București, 1954; Opere, vol. I-XVIII, note de Profira
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
a căzut în prinsoare. într-una din luptele cu acești „domnișori” (și au fost mulți cei care l-au sâcâit pe fratele lui Alexandru al II-lea Mircea: Crețul, frate după mamă cu Ion Vodă cel Cumplit; Ivan sau Nicoară Potcoavă; frate cu Crețul; Alexandru, frate cu Potcoavă; Petru, fiu al lui Alexandru Lăpușneanu; Constantin, fiu al lui Nicoară Potcoavă; alt Constantin, fiu al lui Ștefan Lăcustă) aduși de cazaci s-a prăpădit și Vasile Bălțatul (însurat cu Chiajna, sora lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luptele cu acești „domnișori” (și au fost mulți cei care l-au sâcâit pe fratele lui Alexandru al II-lea Mircea: Crețul, frate după mamă cu Ion Vodă cel Cumplit; Ivan sau Nicoară Potcoavă; frate cu Crețul; Alexandru, frate cu Potcoavă; Petru, fiu al lui Alexandru Lăpușneanu; Constantin, fiu al lui Nicoară Potcoavă; alt Constantin, fiu al lui Ștefan Lăcustă) aduși de cazaci s-a prăpădit și Vasile Bălțatul (însurat cu Chiajna, sora lui Bogdan al IV-lea Lăpușneanu), cel aflat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sâcâit pe fratele lui Alexandru al II-lea Mircea: Crețul, frate după mamă cu Ion Vodă cel Cumplit; Ivan sau Nicoară Potcoavă; frate cu Crețul; Alexandru, frate cu Potcoavă; Petru, fiu al lui Alexandru Lăpușneanu; Constantin, fiu al lui Nicoară Potcoavă; alt Constantin, fiu al lui Ștefan Lăcustă) aduși de cazaci s-a prăpădit și Vasile Bălțatul (însurat cu Chiajna, sora lui Bogdan al IV-lea Lăpușneanu), cel aflat mereu de partea acestor doritori de putere 48. Vremurile, numeroase, de tulburări
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Doamna Candachia (Caterina), jupâneasa Magda, soția lui Ion Moțoc, și jupâneasa Marica, nevasta lui Drăghici Spancioc 146. Unul dintre cazacii care au tulburat domnia lui Petru Șchiopul (întrerupându-o chiar, între 18 noiembrie și 28 decembrie 1577147) a fost Ioan Potcoavă (era în stare să îndoaie cu mâinile goale o potcoavă, căruia românii i-au zis Nicoară Potcoavă (leșii erau informați în acest sens) sau crețul, iar ucrainenii, în cântecele lor populare, îl numesc Ivan Pidkova sau „cazacul” [Kozak] Pidkova. Era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]