672 matches
-
concentrat cu totul asupra unui camion pe care flăcările l-au calcinat atât de tare încât n-au lăsat nici o urmă din încărcătura pe care o ducea, dacă ducea vreuna. Dacă, dacă. Repetă conjuncția ca cineva care, după ce s-a poticnit de o piatră, se întoarce înapoi ca să se împiedice din nou, de parcă ar lovi-o iar și iar, așteptând să vadă țâșnind dinăuntru o scânteie, dar scânteia nu pare dispusă să se arate, Cipriano Algor străbătuse trei kilometri buni gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Încât aerul său serios și purtarea severă se îmblânzeau și se preschimbau în voioșie în tovărășia verilor, dar dispăreau cu totul în prezența Gailei. În acele clipe devenea din nou tânărul care pendula între înfumurare și pierderea de sine: se poticnea în cuvinte atunci când voia să se arate sigur pe el și devenea nătâng atunci când dorea să pară amabil. Era atât de tare orbit de dragoste, că nu vedea nici măcar ceea ce ea făcea să sară în ochii oricui. Până când nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
poate nici nu trebuie să-l dăm la o parte de tot, doar atât cât să putem ieși de acolo. Primul am ieșit eu, era întuneric, se vedea doar o sursă de lumină palidă, roșiatică, pornind spre ea, m-am poticnit, cu zgomot, în grilaj, iar după ecou ne-am dat seama că ne aflăm într-o sală destul de mare, între timp ieșise și Feri, l-am auzit în spatele meu, care Feri ajungând lângă mine, mi-a șoptit că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Cafea? Marie Încuviință fără să se oprească. - Așteaptă, am să mă duc să deschid obloanele de la birou. TÎnăra polițistă flutură din mînă În semn că se va descurca și singură, intră În birou și se Îndreptă spre fereastră, cînd se poticni de un pat de campanie așezat de-a curmezișul Încăperii. Se prăvăli cît era de lungă peste ocupantul al cărui bust gol ieșea de sub cuvertura kaki rezervată prizonierilor. Lucas, trezit brusc, se Încruntă văzîndu-i chipul la doar cîțiva centimetri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
falezei de deasupra golfului Jefuitorilor. Instinctul se dovedi mai puternic, porni alergînd din toate puterile spre umbra cenușie și nemișcată. SÎngele Îi pulsa În tîmple, personajul zărit cu lumina În față se mișcă, se Îndreptă agale spre sit. Ea acceleră, poticnindu-se, căci nu-l scăpa din ochi, Îl văzu trecînd printre menhiri, apoi Îndărătul dolmenului... Nu mai reapăru. Marie grăbi și mai tare goana, cu respirația tăiată, ajunse În sfîrșit la monolit: singura persoană de pe insulă care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spun, zic răbdătoare. Sunt menajeră. Fac paturile. Gătesc. Sunt fată în casă. Preț de vreo șaizeci de secunde rămân toți împietriți. Doamne, păcat că n-am un aparat foto. Au niște fețe... Vrei să spui că ești... chiar menajeră ? spune poticnit Elldridge în cele din urmă. — Îhâm. Mă uit la ceas. Și sunt împlinită, relaxată și fericită. De fapt, ar cam trebui să mă întorc. Vă mulțumesc, adaug către Ketterman, că m-ați ascultat. Sunteți singurul care a făcut-o. — Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
făcut semn s-o luăm pe urmele ei și s-a repezit, precum o capră, spre valea ce se Întindea pe mâna moale. M-am ținut după ea cu multă ușurință căci crescusem pe munte, dar bietul Enkim se tot poticnea și, la un moment dat, alunecă pe iarba umedă și se duse la vale, rostogolindu-se precum bolovanul. Când am ajuns lângă el, se schimonosea de durere. Pășitorul cel tare se umflase deja În partea de jos, iar frunzele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Inima - care, În fond, nu‑i decât un grup de mușchi. Dar ce tenacitate au acești mușchi, care Încep să pulseze Încă din pântecele mamei și Își mențin ritmul vreme de aproape un secol. În cazul lui Herbst, inima se poticnise pe la cincizeci de ani, dar transplantul o să‑i mențină ritmul până după optzeci de ani. O dată pe an se interna În spital pentru verificări. Dar În rest, viața lui se desfășura ca Înainte. Avea o Înfățișare blajină, tolerantă, deschisă. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Pe tine te văd... (MACABEUS începe să vadă în timp ce PARASCHIV orbește tot mai mult.) Ia te uită... Îți văd și gâtul... Ai burtă? Îți văd și burta... Ce burtă subțire ai... Ia să văd palma... Îți văd și palma? PARASCHIV (Poticnindu-se prin cameră, căutându-l pe INAMIC.): Ce zice? Ce zice Maco? MACABEUS: Ia te uită... Ai și puță... Hi-hi... (Copilărește, extatic.) Uite-l pe Paraschiv! (Către INAMIC.) Ce zice Paraschiv? PARASCHIV (Agățat de INAMIC.): Ce zice? Ce zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
evenimentele de la revoluția asta de-a fost la noi, care a văzut-o toată lumea, că d’aia s-a dat în direct. Trebuia și morți, că altfel... Trase aer adânc în piept, tuși de câteva ori, ca și cum s-ar fi poticnit ceva în gâtul lui, apoi scuipă o flegmă spre broscuță. - Altfel nu merge la revoluție, oftă Țongu. Dacă vrei să iasă ca la carte, adică trebuie musai să se pătrundă poporul de entuziasm și puțină târșă. S-a arătat morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
victimă a nerecunoștinței propriului copil. Ideea îmi trezește autocompătimirea și nu încerc s-o alung, deși îmi dau seama că e un sentiment de mâna a doua. Carnea și sângele meu mă scuipă. Vlăstarul crescut din sămânța mea s-a poticnit din creștere și-o va lua pieziș pe sub tufe ca o plantă parazită. Multe metafore de succes îmi invadează creierul, umilindu-mi fiul și glorificându-mă pe mine, până când, invariabil, îmi voi pune întrebarea: dar eu cu ce-am greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tristețea peste el, și este puțin spus! Nu știe când a ajuns la cămin, s-a culcat și a dormit greu o oră. Mintea îi alterna într-un abur colorat de durere nelămurită și indiferență ricoșând dintr-un vid intens, poticnindu-se într-un prag nevăzut,impenetrabil pe care nu îl putea doborî niciodată. S-a trezit indispus și a plecat repede în oraș unde era invitat acasă la o prietenă. În anii aceia erau la modă italienii. Când o cunoscuse
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cer și pământ, dus de-un geniu nevăzut, mereu înainte, răpit de-un bălaur din poveste, de-un smeu, c-o falcă-n cer și una-n pământ. Cât oi fi zburat astfel nu știu, numai deodată simții cumcă calul poticnește una ș-apoi începe a merge mai încet și mai greu, suflând greu cu nările și gura pline de spume. Fără s-o fi băgat de samă, eu ieșisem din munți și mă aflam pe șes. Până aicea mersesem ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se [a] prinde și a se nărui. Prin nori de fum roșii vedeai amestecate, ca ochi de aur, stelele timide și tremurătoare. Pământ, aer și cerul asupră-le erau coprinse de același foc... Calul meu, fără preget și îmboldit, zbura poticnindu-se. Aproape de oraș mă coborâi de pe el... pusei lancea în șanțul de - alăturea drumului împărătesc, înfipsei de căciula mea o pană roșie și, suindu-mă pe cal, intrai în stradele aprinse din amândouă părțile ale orașului. Vuietul cel sălbatec al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
împărătesc, luîndu-mi lancea din șanț, scoțîndu-mi pana roșie din căciulă și dînd-o vântului, o apucai călare îndărăt spre munte, deși nu-nspre satul meu. Dedei de-o cale de munte pe care-ncepui de - a-mi mâna calul care, încet și poticnind, suflând greu, pocnea alene cu copitele bolovanii mari de prin încovoiturile cararei dintre stânci. Din ce în ce mă-nfundam mai mult în munți, din ce în ce aerul devenea mai liber și mai rece, dar din ce în ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce trăsnea ca gheața, pieptarul de oțel îi părea greu și mantia neagră era aruncată cu ușurință și volnicie peste umărul stâng, de-l înfășa, lăsîndu-i liber[ă ] numai partea de sus a pieptului. Coiful strălucea slab și calul se poticnea din când în când din genunchii lui subțiri. Hi! și parecă rabla se opintea din șele, cu urechile pleoștite îndărăt, să-și grăbească pașii, iar picioarele cavalerului atârnau afară de scări, ostenite, de-a lu [n]gul pântecelui calului său. " Dracu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
recrutări ("din răsputeri"), la "smulgerea adeziunii", la "intimidarea șovăitorilor și a potrivnicilor", la hărțuielile de stradă și destabilizarea guvernelor acestea erau căile prin care "acționau comuniștii în toate direcțiile". Multe pasaje relatează despre adunările în care oratori proști, cînd se poticneau, recurgeau la salvatorul pentru ei "Trăiască Stalin" (viitorul psihosociolog nu pierde ocazia: "Nu eram singurul care se amuza, unii se încruntau ca să nu izbucnească în rîs"), sau despre formarea noilor elite, a "tineretului de aur al regimului", care-și confecționa
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
utilă în elucidarea acestor chestiuni: Iuțindu-și caii către sat Un țăran venea întârziat. Vânduse, pesemne, Niște lemne. Tam-nisam, din goană, Se ivi o cucoană. Cucoană cu pălărie, Pe-nnoptate, pe câmpie, Ce putea să fie? Arătare, stafie. Ea șchiopăta, se poticnea stângace, Ca o răgace. Avea pantofi și fuste veștejite Și parcă-ar fi avut și copite. Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug Și, mai abitir, Venea din cimitir, Ca o momâie. I se strâmbase ceva Și parcă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
său nu va mulțumi pe toți, căci: „Căci știu că nu-i om să facă Vrun lucru la toți să placă. Fiecăruia Îi place Aceea ce Însuși face Cusurul altui zărește, Îl judecă-l prețuiește, Iar d-al său să poticnește...” Morala sare, va să zică, În ajutorul prefăcătorului: nu există critic totalmente drept, oricine judecă aspru pe alții și este Îngăduitor cu sine! Așadar, orice cîrtire este suspectă, orice reproș trebuie Întîmpinat cu scepticism. Pann se apără de posibilele contestații trecînd chestiunea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reproducere asexuată, spre deosebire de o populație cu reproducere sexuată în care are loc recombinarea genetică, dacă apare o mutație nouă, aceasta va rămâne „blocată” la nivelul descendenților indivizilor asexuați. Muller (1932) a comparat acest fenomen cu o roată dințată care se poticnește la fiecare mutație nouă apărută într-o linie de indivizi cu reproducere partenogenetică. Fenomenul este acum numit roata dințată a lui Muller (Muller’s ratchet). Moran (1996) a analizat fenomenul roatei dințate a lui Muller la mai multe specii cu
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai încolo va fi târziu. Sări din culcuș, o luă pe un culoar întunecat ce miroase a mucegai. Aleargă, aleargă fără să știe de ce. La un moment dat se poticni și fu catapultat de la înălțimea unui zid. Era un zbor înalt, dedesubt vedea până hăt departe pământul de care se va zdrobi. Dar căderea era lentă, ateriză ca pe un maldăr de vată. Se regăsi apoi în mijlocul unui mare salon
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mică. Nu numai cei care au fost uciși și-au pus pe frunte cununa de mucenic, ci și cei care erau pregătiți, care erau gata să facă aceasta”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt către cei ce s-au poticnit în fața împrejurărilor vitrege ale vieții și din pricina prigonirii și tulburării poporului, 19, în vol. Despre desfătarea celor viitoare. Să nu deznădăjduim. Nouă cuvântări la Cartea Facerii, Traducere din limba greacă veche și note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de legământ neștiut, pe jumătate mut. Dar chiar și când răspunde, raportul dintre el și propriul lui glas nu este unul cordial. Glasul lui Sorin pășește în lume fără chef, precaut și timorat, ca și cum ar ști că urmează să se poticnească de la primul pas și că stăpânul lui, nemulțumit deja de prestația primelor silabe sonore, nu va întîrzia să-l cheme înapoi. Este limpede că de la bun început Sorin s-a purtat extrem de autoritar cu propria lui voce. Iar vocea aceasta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am amețit) și avea o figură halucinantă, cu o meșă care îi cădea mereu pe frunte și pe care de câte ori o trimitea înapoi cu mâna, o însoțea parcă cu privirea, rămânând apoi o vreme cu ochii pierduți în nicăieri. Se poticnea înaintea fiecărei fraze, înclinîndu-și, de câteva ori la rând, meditativ capul și lăsîndu-ți senzația că, înainte de a ți se adresa, vorbește, sub forma unui mârâit prelung, mai întîi cu el. I-am propus să își dea doctoratul și pe urmă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
danseze. O strânge pe Grete în brațe și se învârte cu ea de-a curmezișul sălii de festivități. E un muzicant adevărat, se pricepe la chestia asta, așa că se uită la el și alte fetișcane, care au parte de niște poticniți de băiețași. Și de o bună bucată de vreme îi șoptește la ureche lui Grete niște lucruri, de-o face să se roșească. Și-ntr-un rând a pișcat-o Freddy chiar pe la șolduri. Dar Lydi e acum neputincioasă. Că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]