1,071 matches
-
Surduc”. Mai încolo, se continuă inscripția astfel: ”...chitorii bisericii Vese Luca, Vese... Vese Toader, Iovan Petru”. Pe același perete, în alt loc, scrie: ”Biserica s-a reparat în 1887”. Pe suprafața peretelui nordic al altarului, lângă imaginea lui „Isus in potir”, se mai văd doar frânturi din pomelnicul ce se putea citi aici odinioară. La muzeul Țării Crișurilor din Oradea se păstrează o piesă de etnologie juridică, deosebită prin forma și destinația ei. Este vorba de un scaun, zis „de tortură
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
mitropolit ortodox al Moldovei și Bucovinei) și au participat peste 200 de preoți din dieceză și din afara acesteia și peste 3.500 de persoane. Cu acest prilej, au fost așezate relicve ale sfinților la piciorul altarului construit în formă de potir . De asemenea, au fost conferite diplome de onoare sau de merit celor care au contribuit la construirea catedralei. Catedrala Sfânta Maria Regină din Iași are o formă circulară, cu 24 de ogive și cu o cruce înaltă de 10 m
Catedrala Sfânta Fecioară Maria Regină din Iași () [Corola-website/Science/312271_a_313600]
-
meu, patria mea sau biserica mea.” în care "„Non serviam”" constituie emblema apostaziei. Falimentul religiei devine o temă principală în două povestiri din "Oameni din Dublin": "Surorile" și "Grație". În "Surorile", inabilitatea părintelui Flynn de a mai ține în mâini potirul sacru marchează pierderea credinței și paralizia spirituală. Ca o coincidență, în "Arabia", același simbol al potirului îi servește naratorului pentru a descrie secretul primei atracții sexuale și așadar, pierderea inocenței copilărești: „Îmi imaginam că îmi purtam ferit potirul printr-o
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
o temă principală în două povestiri din "Oameni din Dublin": "Surorile" și "Grație". În "Surorile", inabilitatea părintelui Flynn de a mai ține în mâini potirul sacru marchează pierderea credinței și paralizia spirituală. Ca o coincidență, în "Arabia", același simbol al potirului îi servește naratorului pentru a descrie secretul primei atracții sexuale și așadar, pierderea inocenței copilărești: „Îmi imaginam că îmi purtam ferit potirul printr-o lume de dușmani.”. Pentru Hélène Cixous, potirul din mâinile copilului semnifică mai mult de atât, este
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
în mâini potirul sacru marchează pierderea credinței și paralizia spirituală. Ca o coincidență, în "Arabia", același simbol al potirului îi servește naratorului pentru a descrie secretul primei atracții sexuale și așadar, pierderea inocenței copilărești: „Îmi imaginam că îmi purtam ferit potirul printr-o lume de dușmani.”. Pentru Hélène Cixous, potirul din mâinile copilului semnifică mai mult de atât, este un simbol al Cuvântului și al valențelor lui artistice nelimitate; spre deosebire de potirul „secătuit” al religiei, de zădărnicia rugăciunilor către un Dumnezeu absent
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
spirituală. Ca o coincidență, în "Arabia", același simbol al potirului îi servește naratorului pentru a descrie secretul primei atracții sexuale și așadar, pierderea inocenței copilărești: „Îmi imaginam că îmi purtam ferit potirul printr-o lume de dușmani.”. Pentru Hélène Cixous, potirul din mâinile copilului semnifică mai mult de atât, este un simbol al Cuvântului și al valențelor lui artistice nelimitate; spre deosebire de potirul „secătuit” al religiei, de zădărnicia rugăciunilor către un Dumnezeu absent, potirul artei se umple de sens fără încetare, precum
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
așadar, pierderea inocenței copilărești: „Îmi imaginam că îmi purtam ferit potirul printr-o lume de dușmani.”. Pentru Hélène Cixous, potirul din mâinile copilului semnifică mai mult de atât, este un simbol al Cuvântului și al valențelor lui artistice nelimitate; spre deosebire de potirul „secătuit” al religiei, de zădărnicia rugăciunilor către un Dumnezeu absent, potirul artei se umple de sens fără încetare, precum un „corn al abundenței”. Povestirea "Grație" parodiază tema redempțiunii și atenționează că învățăturile Bisericii nu sunt corect receptate de oamenii de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
printr-o lume de dușmani.”. Pentru Hélène Cixous, potirul din mâinile copilului semnifică mai mult de atât, este un simbol al Cuvântului și al valențelor lui artistice nelimitate; spre deosebire de potirul „secătuit” al religiei, de zădărnicia rugăciunilor către un Dumnezeu absent, potirul artei se umple de sens fără încetare, precum un „corn al abundenței”. Povestirea "Grație" parodiază tema redempțiunii și atenționează că învățăturile Bisericii nu sunt corect receptate de oamenii de rând: sunt ridiculizate, vulgarizate sau reduse la simple superstiții. Despre doamna
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
păstrarea dreptei credințe creștine ortodoxe strămoșești. Zece dintre icoanele care împodobesc biserica sunt pictate pe lemn și sunt susceptibile a fi datate din a doua jumătate a secolului al XIX lea, perioadă din care se pare că datează și Sfântul Potir și Sfantul Disc confecționate din metal. În fața bisericii, la circa 10 m de pridvorul acesteia, se află clopotnița de lemn din care răsună melodios un clopot de bronz, de dimensiuni medii. Ca document cu valoare istorică pentru comunitatea localității Tâmburești
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
că “străinul“ este dintr-un alt tărâm, unde, eliberat de egoism, violență, răutate și ajutat de harul divin, spiritul poate trăi conform menirii sale. Eroul vine din Cetatea Graalului, unde sunt păstrate lancea care a străpuns trupul lui Isus și potirul din care acesta ar fi băut la Cina cea de Taină. Tradiția spune că Graalul ar fi o cupă sacră, realizată de îngeri din smaraldul desprins de pe fruntea lui Lucifer la cădere, după care, potrivit tradițiilor creștine, Iosif din Arimateea
Lohengrin () [Corola-website/Science/307568_a_308897]
-
de eroul Perceval („Parsifal”, care la rândul lui va fi personajul unei alte opere wagneriene). Mitul a fost pus în circulație de literatura cavalerească din ciclul breton al „Cavalerilor Mesei Rotunde”, în care discipolii regelui Arthur (Artus) pornesc în căutarea potirului sfânt (Graalul). În Cetatea Montsalvat această cupă, ce ar avea puteri terapeutice miraculoase și ar fi oferit eternitatea, iluminează lăcașul și îi obligă pe eroi să ducă o viață lipsită de păcate, castitatea fiind o condiție de bază. Ritualul care
Lohengrin () [Corola-website/Science/307568_a_308897]
-
așezările din Albania s-au descoperit multe cuptoare pentru arderea oalelor și a altor articole din lut de diferite forme, un număr însemnat de vase din lut cu forme tradiționale: ulcioare mari pentru uz casnic, urcioare mici, bidoane, vase diverse, potire, străchini ... În Albania s-au dezvoltat diverse forme ale artei aplicate: gravură pe piatră, oase, lemn, se fabrica sticla, exista meșteșugul țesutului... Albania Caucaziană era strâns legată prin drumurile comerciale de multe țări din lumea antică. Datele arheologice atestă legăturile
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
se folosește la Liturghie doar un agneț, cub mic decupat dintr-o pâine. Pentru a copia ostiile din ritul latin, se vor introduce miridele, bucățele sau firimituri. Credincioșii nu vor mai putea primi pâinea euharistică pe palme, nici bea din potir, ci cuminecarea laicilor se va face cu lingurița. Sfântul Ioan din Damasc ia octoihul sirian occidental și-l prescurtează. Această formă va deveni octoihul bizantin duminical. Mai târziu acest octoih bizantin va fi completat, pentru a avea cântări și pentru
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
de preot. Proteza simbolizează de obicei ieslea în care ar fi fost culcat Iisus după naștere. Înainte de secolul al IX-lea, când se cuminecau toți credicioșii, se pregătea toată pâinea liturgică (prescura), fără a fi tăiată, apoi se turna în potir vinul și apa. Mai târziu s-a ajuns ca să fie tăiat doar agnețul, un cub extras din prescură, care ajungea pentru cuminecarea clerului. Sub influența «ostiilor» din ritul latin, pentru cuminecarea credincioșilor s-a început a se tăia din prescură
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
agnețul, un cub extras din prescură, care ajungea pentru cuminecarea clerului. Sub influența «ostiilor» din ritul latin, pentru cuminecarea credincioșilor s-a început a se tăia din prescură alte părticele separate, ceea ce contrazicea conceptul de «o unică pâine și un potir unic». Astfel, începând cu secolul al XVII-lea, aceste părticele suplimentare nu au, decât o valoare simbolică. Ele se taie întru pomenirea alor personaje, dar ele nu sunt oferite și sfințite, decât la ruteni. Pe alocurea, mlekiții încă decupează alte
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
slavi, dintre aceste ultime părticele, trei sunt mai mari decât celelalte, reprezentând autoritățile. Ceremonia proscomidiei (protezei) începe prin troparul vinerii mari. Apoi slujitorul decupează agnețul din prescură, rostind versete din cartea Isaia, capitulul 53. Apoi varsă vin și apă în potir, rostind versetul de la Ioan 19:34. Apoi decupează o părticică piramidală în cinstea Mariei, și nouă alte părticele în cinstea sfinților, după nouă categorii. În cele din urmă taie bucățelele în cinstea viilor și morților. Peste disc este așezat asteriscul
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
alte părticele în cinstea sfinților, după nouă categorii. În cele din urmă taie bucățelele în cinstea viilor și morților. Peste disc este așezat asteriscul: două semicercuri metalice încrucișate. Se pune un văl peste disc, apoi un văl (sau două) peste potir, și unul peste ambele. Preotul rostește rugăciunea punerii înainte (sau a oferirii), binecuvântând și tămâind darurile. Ceea ce rămâne din prescura decupată se taie în bucăți (numite anafură ori antidoron sau eulogii), ce urmează a fi împărțite credincioșilor ce nu se
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
fi împărțite credincioșilor ce nu se cuminecă. Slavii folosesc cinci prescuri, iar grecii doar una. Agnețul are patru părți: IC («Iisus») - XC («Christos») - NI - KA (în greacă "nika"= «învinge»). La frângerea pâinii, înainte de cuminecare, părticica IC va fi pusă în potir. Pentru a nu aglomera potirul, liturgiștii contemporani nu pun în potir decât o firimitură smulsă din părticica IC. Părticica XC va fi tiată în atâtea bucăți câți clerici, și cu aceasta se vor cumineca clericii. Părticelele NI-KA vor fi
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
se cuminecă. Slavii folosesc cinci prescuri, iar grecii doar una. Agnețul are patru părți: IC («Iisus») - XC («Christos») - NI - KA (în greacă "nika"= «învinge»). La frângerea pâinii, înainte de cuminecare, părticica IC va fi pusă în potir. Pentru a nu aglomera potirul, liturgiștii contemporani nu pun în potir decât o firimitură smulsă din părticica IC. Părticica XC va fi tiată în atâtea bucăți câți clerici, și cu aceasta se vor cumineca clericii. Părticelele NI-KA vor fi tăiate în mai multe bucățele
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
iar grecii doar una. Agnețul are patru părți: IC («Iisus») - XC («Christos») - NI - KA (în greacă "nika"= «învinge»). La frângerea pâinii, înainte de cuminecare, părticica IC va fi pusă în potir. Pentru a nu aglomera potirul, liturgiștii contemporani nu pun în potir decât o firimitură smulsă din părticica IC. Părticica XC va fi tiată în atâtea bucăți câți clerici, și cu aceasta se vor cumineca clericii. Părticelele NI-KA vor fi tăiate în mai multe bucățele, pentru cuminecarea credincioșilor. Ceea ce e specific
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
vărsare. Botezul este urmat de mirungere. Mirul se face din 33 de plante, și se sfințește de obicei de către episcopii în sobor, și mai rar de către vreun episcop singur. Ritul bizantin folosește pentru liturghie pâine dospită și sărată; cât despre potir, se folosește vin amestecat cu apă, dar apă caldă (ζεόν) se toarnă înainte de cuminecare, obicei de susbtituire a practicii medievale de a fi încălzit potirul pe o găleată de cărbuni aprinși. Liturghia euharistică se face pe masa euharistică ("sfânta masă
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
de către vreun episcop singur. Ritul bizantin folosește pentru liturghie pâine dospită și sărată; cât despre potir, se folosește vin amestecat cu apă, dar apă caldă (ζεόν) se toarnă înainte de cuminecare, obicei de susbtituire a practicii medievale de a fi încălzit potirul pe o găleată de cărbuni aprinși. Liturghia euharistică se face pe masa euharistică ("sfânta masă" sau "altarul") pe care se trebuie să se afle antimisul desfăcut. Pentru spovadă se folosesc două formule: la greci se folosește o formulă al cărei
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
în jurul anului 1500, poartă hramul "Sf. Ecaterina". Este o clădire masivă, bine conservată și apărată de două brâuri de ziduri, care susțin drumuri de strajă solide. În biserică se mai află și o frumoasă cristelniță de bronz sub formă de potir, lucrare din 1477 realizată în atelierul maestrului Leonard din Sibiu. Astăzi se mai păstrază din curtina primei incinte doar "Curtea Fântânii" și un mic fragment în partea sud-vestică, astfel încât turnul din nord este complet izolat. Curtina celei de a doua
Șeica Mică, Sibiu () [Corola-website/Science/301741_a_303070]
-
peretele de răsărit, de-o parte și de alta a ferestrei axiale, se află doi îngeri diaconi (figuri parțial acoperite cu var) lăsând să se presupună că deasupra ferestrei sau poate în glaful acesteia a fost reprezentat Iisus prunc în potir, ca simbol al jertfei euharistice. Capul îngerului reprodus oferă un admirabil exemplu de interpretare originală a modelelor bizantine de epocă: ovalul pur al feței, nasul prelung, ochii mari și adumbriți de tristețe, pieptănătura elenistică, Desenul este deopotrivă ferm și sensibil
Ribița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300557_a_301886]
-
în versuri de cântări și în sunetele clopotelor, care răsună în tot Ierusalimul. Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus înfășurat în Groapă, intră în Paraclisul Sfântului Mormânt. Un diacon ține un potir de aur, foarte prețios și așteaptă alături de ușa Sfântului Mormânt. Patriarhul se apleacă în genunchi, cu capul plecat pe Sfânta Piatră și face rugăciunea tainică. Totul este în tăcere. Toată suflarea este emoționată, așteptând Sfânta Lumină, marea Minune! Numai arabii
Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]