2,294 matches
-
ochii libelulei sunt câmpuri unde florile pasc liniștea pământului strigătul culorilor hibernează în tine șevalete revarsă albul perfid între noi se cerne lumina peste râul cuvintelor reci degetul meu mic pictează pești sticloși ploi vexate se zice că ar veni potopul cuvintele ar arde ca-n Alexandria pe rafturi ordonate placid îmi pieptăn părul decolorat de soare știu că există salvatori legați de catarg poate ascultă cântecul mării vibrant poate se strecoară printre Scylla și Caribda dilema ta fundamentală am înrămat
(NE)IUBITE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349537_a_350866]
-
de dragul ei este gata să distrugă pe oricine, chiar pe propriii copii. „S-a înșurubat în senzualitatea lui, ca și cum ar fi încremenit pe un soclu de piatră”, spune Ivan. Feodor nu crede în viața de apoi, în consecință - „după mine potopul!”- se simte îndreptățit să se înfrupte din cât mai multe lucruri lumești. Întruchipare a cinismului, „bătrânul măscărici”- „o canalie și un desfrânat, dar în același timp și un om absurd”- ignoră un lucru esențial: karamazovismul proliferează în mod obligatoriu karamazovism
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
Lemn-Tănase! Fiindcă-n birou se adunară așii Am îndrăznit s-arăt că-mi număr pașii Pe calea dreaptă Și toți apoi în unanimitate Mi-au dat „bun de tipar”,dar dându-și coate La Sfântu-Așteaptă! Ei trăiau clipe... după ei... potopul! Simțind averea, cunoscând și scopul! Scriau cât zece. Erau legați de timp și de simbrie Și existau, cât apucau să scrie Că timpul... trece! Aveau tupeu, de-aceea n-aveau teamă, La bani aveau succes, dar mai cu seamă Prin
REPERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349126_a_350455]
-
Articolele Autorului Mă tem c-o să mă sting în gândul tău, Iubirea mea... De mult nu ne-am strigat... Ne-ncearcă azi părerile de rău Fiindcă atâtea ploi am dezlegat Și le-am lăsat să cadă peste noi Ca un potop de cântec ruginit... Ni s-a umplut povestea de noroi Iar umbrele de râs s-au veștejit Mai înainte de-a ne fi-ntâmplat Unul într-altul și de-a fi atins Un țărm măcar, de vis adevărat... Mă tem
POEM MELANCOLIC de AURA POPA în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349215_a_350544]
-
plânși ce-și au izvor adânc în ochii grei. În mintea mea și-n suflet aflu-acum frământul, mă lupt cu mâine și cu ieri și încă sper să pot s-ajung din urmă clipa, visul, vântul, ce mi-au adus potopuri de grijă și dureri. Îmi suflă timpu-n minte viața buimăcind-o, făcând-o să greșească iar, a câta oară? În burgul rece-al vieții , frigul, tulburând-o, lumina caldă-a candelei mă înfioară... https://www.youtube.com/watch?v=qnU7Zb-LKVI
RĂTĂCIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348685_a_350014]
-
prăbușită în asfințit.” Motive fantastice tipice sunt relevate în limbaj liricizat dar concret întrerupător realității recunoscute: metamorfoza soarelui, tabloul însuflețit de pasărea Phoenix, oglindirea imaginilor transformate prin gestul prezent al fotografierii ritmice și surprinderii detaliilor de către Marian. O altă povestire Potopul de seară, o calific cea mai reprezentativă în șirul celor șapte povestiri, pentru apartenența la subcategoria fantasticului românesc de data aceasta. O narare scurtă, alcătuită din fragmente vizibile, ca un scurt metraj, trecând de la o locație spațială la alta, de la
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
Doar coamele dințate ale culmilor dadeau ocol lunii, din obișnuintă... Când m-am tezit patul avea miros de cetină...(...) - Unde era strada mea!? - Strada Florilor, vă rog, unde se află?” Și răspunsul vine ca un energetism atavic: „În secol trecut.” Potopul de seară este o povestire în redare epică de excepție atât ca decurgere structurală dar mai ales ca reprezentativitate în definirea conceptului operațional în tematica fantasticului abordată de scriitoarea Elisabeta Iosif. Concluziv, realizarea scriitoricească pentru aceste povestiri se interpretează în
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
au strâns într-un imens buchet Să facă fluturii balet. Albinele se duc și-n prun Și mierea în găleți o pun, Cintezele să cânte vin, Miroase câmpul a pelin. Și viața crește strop cu strop Și se revarsă în potop, Iar primăvara scrie-ncet Cu flori și frunze, un sonet. Referință Bibliografică: E SĂRBĂTOARE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1564, Anul V, 13 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
E SĂRBĂTOARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348757_a_350086]
-
acesta de patruzeci nu trebuie ignorat. Ce înseamnă numaidecât acest patruzeci? Dragă, mai întâi de toate, un timp ales de Dumnezeu, un timp suficient ca să te pregătești pentru marele eveniment ce are în vedere veșnicia. Patruzeci de zile a durat potopul lui Noe. Patruzeci de zile a stat Moise în Muntele Sinai. Patruzeci de zile a postit Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Patruzeci de zile durează postul Crăciunului și postul Paștelui. Este un timp suficient ca să te pregătești pentru marele eveniment ce
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
altădată!... Acum pomeni cu nemiluita! Doar, doar SCM va duce, din nou, de nas prostimea! Da, și boborul, gata, nu mai votează așa la comandă! Ci în funcție de ce-i în pungă. Nu contează pe cine! Să vină zăhărelul! După aia potopul! Unde nu-i cap, vai de buzunare! Și să tot fie de vreo 70 de ani! Văd că Johannis stă la palavre cu blogerii și alte grupări speciale. - Treci, Santa Klaus, prin sate și orășele! Acolo e viața adevărată! Lumea
TABLETA DE WEEKEND (84): PARADA DEZBRĂCAŢILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349382_a_350711]
-
simfonică/în timp ce el abia așteaptă să se termine” (pag.110- „Regn”). De-acolo, din Eden, poetul ne spune că „muzica este o mare ființă rănită de moarte/al cărei sânge curge/spre iertarea păcatelor noastre estetice”(pag.111- „Muzica”). În „Potopul neînțelegerii”(pag.112 ), poetul ne avertizează că, din lumea pământeană „scapă numai cine înțelege”, cine se apropie și-l primește pe Dumnezeu în sine, aflând Adevărul de aur că „Lumea cealaltă este făcută/din nemuritori”, atrăgându-ne atenția că „inima
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
Am întins mâna și am dat de un loc gol. Desculță am alergat la fereastră. Copacii nu mai sufereau. La infinit rămăseseră înnodate destrămatele vânturi... În jur, nimeni. Toate lucrurile mă sfidau în tăcere. Nici un ceas, nici un calendar”... (Elisabeta Iosif - „Potopul de seară”) „Autoturismul înainta cu viteză redusă. Privi în jur. Leneșă, o pânză de nori se destrăma încetul cu încetul și un soare strălucitor începea să-și împrăștie domnia în puzderie de raze din înaltul cerului peste feeria de basm
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
Cantec > RODIE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1357 din 18 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cu arca pe nesfârșitele valuri, botezat pentru înălțimi celeste caut muntele vrăjit să-l urc așteptând oprirea creșterii apelor, îndeplinirea poruncii după potop. Noul început își păstrează cuvântul, viața din ea însăși se naște, cum lumina din lumină capătă contur înghițind pentru o vreme mânia. Din ape delfină ieșind uscatul plin de vietăți odată cu semnele nelipsitei iubiri ce le simțeam pe pământ, o
RODIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349921_a_351250]
-
pun nimic în cămară pentru iarnă” se aud vocile gospodinelor. E destul de greu pentru oameni, dar “să nu dea Dumnezeu omului câte poate îndura”, este o vorbă din popor. Și câte mai au bieții oameni de îndurat, căci a urmat potop după potop. Când a venit septembrie, dacă mai scăpase până atunci ceva necules, un nou val de revărsare a apelor a terminat treaba. Dar e vorba numai de recoltă? Am văzut în vară zone întegi inundate. Am făcut o vizită
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
în cămară pentru iarnă” se aud vocile gospodinelor. E destul de greu pentru oameni, dar “să nu dea Dumnezeu omului câte poate îndura”, este o vorbă din popor. Și câte mai au bieții oameni de îndurat, căci a urmat potop după potop. Când a venit septembrie, dacă mai scăpase până atunci ceva necules, un nou val de revărsare a apelor a terminat treaba. Dar e vorba numai de recoltă? Am văzut în vară zone întegi inundate. Am făcut o vizită satelor dintre
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
nu de lemn, să-l ardă ca pe actorul ăla sau regizor, ce-o fi fost, că tot nu se mai aude nimic despre el și cenușa s-o împrăștie undeva pe apa sâmbetei; presimte că după el va fi potopul, țara asta va arde precum Sodoma și Gomora. nu se mai poate trăi în halul ăsta, în atâta minciună, hoție, curvăsărie, mârșăvie și dobitocie! asta numai dacă există un Dumnezeu, dacă nu... ne-am dus sulii, de zestre! Referință Bibliografică
NE-AM DUS SULII, DE ZESTRE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348025_a_349354]
-
stâlcesc. De talpa mea nisipul se ferește De urmele (ce alfabet poesc!) Sfârșind la țărm în solzi de pește Chiar Gebelezis a scăpat din frâu În disonanță apriga tornadă. Ce fulger fără tunet va să cadă? Și marea pare un potop de grâu În care intră îngeri încercând În pârgă spicul bucuros de lapte. Refluxul țipă ultima lui noapte Dezlănțuind sincopele pe rând. Nu mai auzi bătaia de amor A inimii rămasă suspendată De turnul admirat în doi odată (Ce vers
ARITMIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348155_a_349484]
-
a vorbi într-un pustiu?”- se întreabă el dezamăgit. Pătura superpusă este simbolul degradării limbajului. Când va ajunge ca ziarist în Parlament, el va vedea că politica este un vast ținut al pălăvrăgelii și al minciunii. „Scrisoarea a-III-a” este un potop grandios de invective la adresa „ panglicarilor în ale țării”. Am vorbin puțin dintr-un Emiescu care trebuie reinventat. Generația tânără, care-l exclude aproape total din preocupările ei, ar trebui să se aplece cu mai multă credință asupra acestui Orfeu românesc
EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347507_a_348836]
-
și în UE, va deveni, probabil, un “lac” plin cu submarine Delfin, cu monștrii marini, sonde Oil-gaz și, probabil, câteva “mini-orașe”și fregate plutitoare pe “nuferi albi” cu 12 steluțe galbene. Reamintim teoria oceanologului american Rob Ballard, conform căreia marele potop rămas în toate mitologiile lumii s-ar fi petrecut în bazinul Mării Negre, care era doar un lac cu apă dulce. Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele au inundat toată această regiune, iar lacul s-a transformat în mare. Triburi ale
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII. (NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (35) de CONSTANTIN MILEA SANDU în [Corola-blog/BlogPost/347652_a_348981]
-
și-au spus în gândul lor cel nerușinat: - Ia, hai, să facem noi mai bine decât a fost făcut și mult mai folositor nouă! Prin urmare au îndiguit și au dragat apele de nu se mai revărsau ele nici la potop, au replantat pădurile distruse de boli, lăcomie, sau războaie, iar lucrurile nu le mai făceau de mântuială ci temeinic, inventând mai mereu alte unelte considerate mai bune, sau mai ușor de folosit. Uitaseră de înțeleptul concept: „las-o, bă, că
UNDE DUCE SFIDAREA TRADIȚIILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350086_a_351415]
-
acum trudeau ca proștii zi și noapte ca să le fie, chipurile, mai bine. Sărmani dezaxați! Acumulaseră bunăstare și uitaseră că asta aduce trufie, ură, dorință de jaf din partea celor tradiționaliști, războaie și, în ultimul timp, imigrație. Pe lângă alte cataclisme: cutremure, potopuri, uragane, sau înghețuri cumplite asta, imigrația deci, părea cea mai cumplită osândă pentru nebuneasca lor erezie. Din păcate nu se învățau minte și continuau cu munca cea umilitoare sperând ca netoții că, odată și odată, vor deveni un bun exemplu
UNDE DUCE SFIDAREA TRADIȚIILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350086_a_351415]
-
Autorului Să nu lăsăm în păsări îmbufnarea Sortite sunt să zboare spre ’nălțime Cuibar clădind în stropi de curățime Dintre pământ și cer, iar întristarea S-alunge lin, c-un fâlfâit de-aripe - Îmbrățișări pe-ntinderile-albastre, Apoi să curgă-n sufletele noastre Potop de floare, murmurul de clipe. În ochi purtăm sclipiri diamantine Și-un crez zidit în lacrima credinței Mai ard tăceri în palma suferinței Ascunse-n taine, înrobind destine. Dar păsările-și fac în noi popasul Smulgând atâtea neștiute-amaruri Sfințindu-ne
SĂ NU LĂSĂM ÎN PĂSĂRI ÎMBUFNAREA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361801_a_363130]
-
uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți, prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate. Din lacrimă de stea, călătorind prin ceață, oceanul de lumini, răsare-o albă floare, surâs purtat în suflet pe-aripă de vânt prin timpuri, lumina păcii este și dincolo de moarte o viață
OMUL, DOAR OMUL... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362150_a_363479]
-
Omul iartă, iubește, Omul te iartă, te iubește. omul te-nalță, te coboară,în depărtări imense, sub triste constelații,noian de-ntinse ape, refluxul din genuni,adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri,frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți,prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate.Din lacrimă de stea, călătorind prin ceață, oceanul de lumini,El, Ea, Omul, doar Omul iartă, iubește, Omul te iartă, te iubește. Referință Bibliografică: Omul, doar omul... / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare
OMUL, DOAR OMUL... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362150_a_363479]
-
doamnelor! De când au descoperit imbecilii ăștia rudimentari Centura de radiații Van Allen cu radio nuclizi, au identificat cu precizie pană și locul unde se află Marele Fluviu Stix, al doilea fluviu al Infernului, care curge prin cer. Așa încât, al doilea potop este acum la dispoziția lor, un singur “semn arbitrar” gresit sau întors cum nu trebuie și în 40 de zile și nopți curge tot Stixul peste noi! Ei, desigur, își fac acum peste tot buncăre în care să se ascundă
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]