894 matches
-
Ioan le-a adunat în 89 de capitole. Opera e interesantă pentru că ne ajută să înțelegem cum au evaluat monofiziții conciliul de la Calcedon în epoca în care s-au bucurat de cel mai mare succes; așa cum rezultă din conținutul revelațiilor povestite, ei considerau conciliul ca un fel de revanșă obținută de nestorienii condamnați la Efes. Ioan culege aceste informații de la Petru Ibericul și din cercul acestuia sub formă de tradiții orale transmise de călugării din lavra de la Maiuma. Iată câteva exemple
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ultimii ani ai vieții sale. În tinerețe, frecventase școala gramaticilor Helladius și Ammonius care în jurul anului 390 se mutaseră de la Alexandria la Constantinopol. Probabil că Socrate nu a plecat niciodată din Constantinopol pentru a se informa mai bine în privința evenimentelor povestite. Nu vorbește deloc despre meseria sa. În manuscrise i se spune „scolasticul”, ceea ce în mod normal trebuie înțeles ca „procurator legal” sau chiar „jurist”. N-a aparținut cu siguranță clerului din capitală chiar dacă imboldul de a scrie opera i-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acea epocă care i-ar fi oferit dovada că Istoria bisericească a lui Rufin, de care se folosise până în acel moment, nu era credibilă. Scriitorii dinainte se bazaseră mai mult de conjecturi decât pe surse din aceeași perioadă cu faptele povestite. Prin urmare, s-ar părea că primele două cărți ar fi fost rescrise în mod radical, în timp ce de la a treia la a șaptea Socrate ar fi operat doar unele modificări. Capitolul 11 din cartea a șasea care prezintă conflictul dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
devenind profesoară de limba și literatura română la Sânnicolau Mare (1984-1989) și apoi cadru didactic la Catedra de literatură română și comparată a Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest de la Timișoara, unde își susține și doctoratul cu teza Fenomenul povestitului astăzi (1996). Coordonează, de la volumul al optulea (1998), împreună cu Ioan Viorel Boldureanu, publicația academică „Folclor literar”, devenită, din anul 2001, „Revista de etnologie”. În cărțile pe care H. le-a publicat se simte suflul înnoitor adus de formația și lecturile
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
din Micherechi - Méhkeréki szólások és közmondások (1974) remarcându-se prin ambiția de a epuiza întregul repertoriu al satului în care s-a desfășurat cercetarea folclorică. Culegând peste o mie de proverbe și zicători, H. este preocupat totodată de basmul și povestitul popular contemporan, despre care scrie câteva studii și articole. Alcătuiește patru culegeri de basme populare din tezaurul pe care l-au deținut doi remarcabili povestitori: Mihai Purdi din Odaca-Pustă și Teodor Șimonca din Chitighiaz (Kétegyháza). Culegerea Poveștile lui Mihai Purdi
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
și o a doua redacție, revizuită, a unui șir întreg de capitole, numită de unii - fără temei - „istorie secretă”, poruncită de un Brâncoveanu care se certase cu unchii săi Cantacuzini. Pe fondul unei epicități generale, ce izvorăște din înseși faptele povestite, în cronică pot fi individualizate povestiri autonome și secvențele interludiu, vide sub raportul epicității, formalizate prin reluări și transformate în intervale de repaus. Scriind sub presiunea sarcinii sale, ce impunea „zidirea” laudei, G. nu poate alege, spre săvârșirea țelului, decât
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
ale schimburilor pe piață nu ar fi putut să se dezvolte. Tiparul a schimbat de asemenea relațiile spațio-temporale În alte feluri profunde. Fostul Walter J. Ong ne reamintește că, deoarece În culturile orale cunoștiințele erau transmise de la persoană la persoană, povestitul și proverbele aveau un rol important. Cunoștințele și abilitățile treceau de la părinți la copii și de la meșter la ucenic, pe cale orală. Foarte rar acestea erau păstrate În formă scrisă. Deoarece comunicarea se făcea pe cale orală, era necesar ca vorbitorii și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de propriul păcat, ci și de lipsa sa de armonie și își pierde încrederea în puterea rațiunii, care domina filozofia păgînă. în sfîrșit, Augustin găsește în experiența sa confirmarea credinței care în acel moment - adică la multă vreme după evenimentele povestite - îl animă, motiv pentru care opera are și un pronunțat conținut teologic. în diferitele întîmplări pe care le trăiește omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
muri, într-un poem în hexametri intitulat Scriere de mulțumire către Dumnezeu, cu descrierea vieții mele (Eucharisticos Deo sub ephemeridis meae textu), o autobiografie cu o prefață în proză. Opera lui Paulinus descrie cu multă sinceritate implicarea autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu, în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, și ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni în miniatură”. într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ioan le-a adunat în 89 de capitole. Opera e interesantă pentru că ne ajută să înțelegem cum au evaluat monofiziții conciliul de la Calcedon în epoca în care s-au bucurat de cel mai mare succes; așa cum rezultă din conținutul revelațiilor povestite, ei considerau conciliul un fel de revanșă obținută de nestorienii condamnați la Efes. Ioan culege informațiile de la Petru Ibericul și din cercul acestuia, sub formă de tradiții orale transmise de călugării din lavra de la Maiuma. Iată cîteva exemple. în primul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a petrecut și ultimii ani. în tinerețe frecventase școala gramaticilor Helladius și Ammonius, care în jurul anului 390 se mutaseră de la Alexandria la Constantinopol. Probabil că Socrate nu a plecat niciodată din Constantinopol pentru a se informa mai bine în privința evenimentelor povestite. Nu vorbește deloc despre meseria sa. în manuscrise i se spune „scolasticul”, ceea ce în mod normal trebuie înțeles ca „procurator legal” sau chiar „jurist”. N-a aparținut cu siguranță clerului din capitală, chiar dacă imboldul de a scrie opera i-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perioadă, care i-ar fi oferit dovada că Istoria bisericească a lui Rufin, de care se folosise pînă în acel moment, nu era credibilă. Scriitorii dinainte se bazaseră mai mult de conjecturi decît pe surse din aceeași perioadă cu faptele povestite. Prin urmare, s-ar părea că primele două cărți ar fi fost rescrise radical, în timp ce de la a treia la a șaptea Socrate ar fi operat puține modificări. Capitolul 11 din cartea a șasea, care prezintă conflictul dintre Ioan Hrisostomul și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sau poate doar domolită prin actul povestirii. O știm prea bine încă de la Hanu Ancuței, ai cărei eroi își varsă focul în istorisiri. Însă această individualizare produsă prin povestire accede foarte rapid la o treaptă superioară, cea a exemplarității. Odată povestit, destinul individual își arogă virtuțile pildei, iar idiosincrasia devine prototip. Transformarea aceasta e interesantă în sine, pentru că în ea se află, de fapt, virtuțile terapeutice ale povestirii. După ce și-a enunțat și exhibat unicitatea, individualitatea, destinul narat se poate consola
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
adult. Complet înnebunit, năvălești în camera părinților dumitale. Aceștia s-au transformat în copii. Povestește urmarea." Toate acestea se întîmplă în prima parte intitulată "Subiectul". Urmarea este surprinzătoare nu și dacă sîntem atenți la titlul celei de-a doua părți: "Povestiți urmarea"): lucrurile se întîmplă întocmai, copiii devin adulți, adulții, copii și încurcăturile se țin lanț. Pînă aici nimic extraordinar. Dacă intrăm însă în amănuntele de tehnică narativă ale acestui roman, ies la iveală conexiuni fascinante. Tatăl unuia dintre copii (Igor
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
eroismul jucat, complexul onorabilității, falsul, compromisul, oportunismul sunt prinse într-un scenariu foarte elaborat, voit artificial, în care mișcarea precipitată, de pantomimă, servește depășirii diferențelor ireconciliabile în indiferența generală a râsului. Acțiunea Trans-Atlanticului este plasată în mediu argentinian, iar lumea povestită/regizată se articulează în jurul dilemei naratorului care este nevoit să decidă soarta unui tânăr polonez (Ignacy): dacă să-l redea tatălui său, onorabilul Tomasz Kobrzycky, fost maior în armata poloneză, sau să îl arunce în brațele unui puto (miliardarul excentric
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
unde eu n-am fost decât o nulitate marginalizată în vreme ce el a devenit principele moștenitor, a început să-l îndoape cu istorii cu refugiați, istorii cumplite, cu violuri, pe care, chiar dacă nu le trăise pe propria-i piele, le auzise povestite și răspândite pretutindeni, ca să împrăștie groaza, de când în octombrie patruzeci și patru tancurile rusești trecuseră granița răsăriteană Imperiului și pătrunseseră în regiunile Goldap și Gumbinnen. Așa o fi fost, se poate să fi fost așa. Cam așa a fost. Când
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
Molière, Beaumarchais, Zola, Al. Dumas-fiul. Mai utile și mai bine primite au fost lucrările referitoare la istoria vechii capitale a Moldovei, cea mai importantă fiind Orașul Iași (1904), o monografie care își dovedește și azi valoarea documentară. Istoria neamului românesc povestită în zece șezători de Moș Andrei Gurăbogată (1937) este o rememorare didactică a unor însemnate fapte din trecut. Pasionat cercetător de arhive, B. a mai publicat o serie de volume strict documentare referitoare la evoluția orașului în care a trăit
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
Regele Carol I și a doua sa capitală, București, 1916; Alte 15 comedii, București, 1924; 6 piese cu caracter istoric, Iași, 1927; De haz și de necaz, Iași, 1929; Cel mai nou ghid al Iașului, Iași, 1932; Istoria neamului românesc povestită în zece șezători de Moș Andrei Gurăbogată, București, 1937. Traduceri: Evariste Carrance, Casa de închiriet, Iași, 1882, Căpitanul Bumbdeaur, Iași, 1906; Rouget de L’Isle, Marsilieza, Iași, 1886; W. Shakespeare, Hamlet, principele Danemarcei, Iași, 1887; P. Mollé-Gentilhomme, C. Guéroult, Marchiza
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
cimpoiului sau trosnetul vreascurilor. Câte o zicală ori câte o înțepătură pun o ramă paremiologică materiei epice. Cartea reușește să realizeze o sinteză între suportul baladesc și tânguirea doinei, proiectând personaje și întâmplări pe covorul țesut de plăcerea orientală a povestitului. De altfel, romanele istorice de maturitate ale lui S. nu mai urmează formula celor juvenile, ci dezvoltă rafinamentul narativ cu care drumeții poposiți la Hanu Ancuței deapănă întâmplări trecute. Acum autorul dă la iveală vaste compuneri epice de o factură
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și încearcă să pună capăt adversității dintre Basarabi și Drăculești prin căsătoria Ruxandrei, fiica sa, cu Radu Paisie. Autorul făcuse o serioasă documentare și, uneori, nu reușește să se desprindă de ea. Scenele de acțiune alternează cu pagini de istorie povestită, în care se dau citate din A. D. Xenopol și din alte izvoare. Limbajul personajelor e moderat arhaic și popular, în felul în care va fi folosit, pe altă treaptă artistică, de Mihail Sadoveanu. Dar S. nu poate renunța la o
SCORŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
Richard, Era armoniei, București, 1967; [Versuri], în Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal - Florile răului, îngr. Geo Dumitrescu, introd. Vladimir Streinu, București, 1968; Alfred Jarry, Ubu, rege..., îngr. trad., pref. Romul Munteanu, București, 1969; Oswaldo Dragún, Trei povestiri care merită povestite. Îndrăgostiții de la masa 10, București, 1970; Dante Alighieri, Vita Nuova, în Opere minore, îngr. și introd. Virgil Cândea, București, 1971; Aucassin și Nicoleta, București, 1974; Charles d’Orléans, Poezii - Poésies, ed. bilingvă, îngr. și pref. trad., București, 1975; Mateiu I.
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
la société, Édition Sciences Humaines, Auxerre. Scott, W.R. (2004), Instituții și organizații, Polirom, Iași. Seca, J.-M. (2001), Les représentations sociales, Armand Colin, Paris. Slama-Cazacu, T. (2000), Stratageme comunicaționale și manipularea, Polirom, Iași. Vultur, S. (1997), Istorie trăită - istorie povestită. Deportarea în Bărăgan, 1951-1956, Amarcord, Timișoara. Zavalloni, M. (1972), „L’identité psychosociale, un concept à la recherche d’une science”, în S. Moscovici (ed.), Introduction à la psychologie sociale, Larousse, Paris. Între descriere și analiză. Repere ale unei istorii sociale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că luase mai mult și pentru el. Întâmplarea era comentată de Nicolae Cajal drept un exemplu de „relativism” existențial. Fiecare copil era fericit în felul lui, adică în funcție de context. Cât de relativ este deci norocul era exemplificat prin însăși întâmplarea povestită. Accesorii permanente unisex: plasa și sacoșa Constrângerile vieții, obstacolele cotidiene mobilizează și dezvoltă resurse nebănuite. Imaginația, creativitatea aduc adesea soluții fără de care uneori nu se poate supraviețui. Într-o perioadă, când am lucrat la Biblioteca Centrală Pedagogică, făceam zilnic schimb
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
urmașilor noștri, sătui de paradă și explicațiile comuniste ale actului de importanță națională, o transformă în zi de doliu național. Bocetul nației devine plin de ocară la adresa înaintașilor: «Ce prostie ați făcut alungându-i pe nemți din țară!»”. Desigur că, povestită, gluma conținea câteva expresii mai piperate. Pe mine mă bucură că realitatea a fost mai rapidă decât fantezia mea și a împlinit profeția mai devreme, ca să o pot trăi. După 1990 s-a anulat sărbătoarea din 23 august - acum se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
precum cronică științifică, cinematografică, fantezista, a revistelor, a Bucegilor etc. În afara rubricilor consacrate, se publică poezie, poeme în proza, eseuri, schițe, nuvele, române în foileton, teatru, aforisme, cugetări, traduceri (cu precădere din literatura clasică greacă și latină), pagini de istorie „povestita”, curiozități diverse (un fel de meridiane socio-culturale) și „Știați că?”, însoțite de caricaturi, desene, reproduceri. În articolul Un program de activitate, sub pseudonimul Simeon Rufu, Ion Foți anunță că redactorii nu își vor lua vacanță în timpul verii, rămânând să informeze
PROPILEE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]