2,756 matches
-
și de ce, mintea mea fiind timbrul lipit pe scrisoarea către un destinatar necunoscut?! Dacă eu sunt timbrul, cine e destinatarul răvașului de noapte? Sau poate e ziuă și cineva scrie răspunsul. CAPITOLUL III SEARA C hiar în clipa în care Povestitorul aflat în Pleistocen lovea cu furie tavanul trecutului pentru ca cei din viitor să-și modeleze sunetele stațiilor de amplificare cu beldia smulsă din lupta virtuală a Mioarei Alimentară în turnirul organizat împotriva Mamei simți o amețeală ciudată, fie din cauza beției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a Astrului nopții, care taman atunci se postase pe orbita Pământului în faza de Lună plină, fapt ce întârzie cu un secol creația sa în domeniul Operei pucciniene. Timp destul pentru Suor Angelica să oscileze între viață și moarte și Povestitorul să conceapă ultima partitură a tripticului cu opera bufă Geanni Schicchi numai că, în mod ciudat, creionul electronic scria, dar pe ecranul computerului nu apărea nimic. Fie Luna, fie tăcerea lăsată brusc îl făcu să-și ridice fruntea, străpungând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ZĂCEA TRUPUL URIAȘ AL UNUI TRÂNTOR DE PESTE 2 METRI LUNGIME. LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT. * * * D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în siguranță, doar ea și mașina, în pustietatea câmpului inundat de moarte, spuse apăsat: Eu îmi fac datoria! Mai presus de orice! Trebuie să-mi duc misiunea până la capăt! Și porni. Și pentru prima oară, în noaptea înspăimântătoare a secolelor, Povestitorul, privind, se-ncețoșă în propriul său suflet intim, descărcând o scânteie de deșertăciune în celelalte dubluri încorporate. El, care nici nu se gândise vreodată să o inventeze, dar acum iată, viitorul îl obliga. Și Mioara, în timp ce duduia cu mașina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se gândise vreodată să o inventeze, dar acum iată, viitorul îl obliga. Și Mioara, în timp ce duduia cu mașina pe drumurile reci, simți telepatic scânteia și combustia filosofiei se aprinse bolborosind ceva pe care, implicit, o gândise înaintea timpului, dedesubtul Pământului, Povestitorul: fiecare ceas e o undă a timpului, fiecare zi e și ea o altă undă. Timpul e rotund și viața e o curbă închisă. Și transmise o undă electrică macazului de la Barboși. Iar Mioara, în loc să o ia spre viitorul prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
după dorință, binele și răul nu au legătură cu starea de bine sau cu umbra sa. Tot ceea ce putea ea să facă stă în puterea oricui, cu deosebirea că Marrie Alimentaire era trezită la viață, pe când întreaga omenire dormea profund. * * * Povestitorul o privea pe Mioara cum își expunea clipele importante ale vieții. Mai avea câteva cuvinte de trăit și trebuiau umplute cu existență. Nu o putea lua ca pe o carte neterminată. Și pentru că, întotdeauna aproape de final, există un efort ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
imagini, 357 de cadre. Se privea ca pe ceva străin. Un nor colorat însoțind-o din copilărie. Ăla trebuie să fie Mitică, le spuse ea musafirilor din Sala Oglinzilor. El există și nu are formă. Cu un sentiment de vinovăție Povestitorul îmbătrânea cu fiecare secvență, cu un tunet, cu un fir de barbă, cu o legendă. Se topea în durerea de atunci, cunoscând încă o dată durerea. Fiecare, atât cel Necunoscut, cât și ea, născută degeaba, își retrăia destinul cu fidelitate matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că eu sînt în rolul lui Eminescu, totuși el să joace rolul lui Creangă nu-mi venea prea la îndemînă. Prefer să tac și să-mi umplu paharul. Tu aduci cu bătrînul Creangă, ai un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O ții doar pentru tine? spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai milă... Auzind asta, cățelul tace și dă din codiță, flatat de așa cuvinte. Mașina trece în trombă, revine de cîteva ori, se cercetează gardul de cătină și, într-un final, pleacă. Ilarion sărută cățelușul pe bot și-i mulțumește... Povestitorul se oprește și soarbe tacticos licoarea din pahar. Și după aceea? întreb curios. Mi-am cumpărat pistol! Dar nu știi de ce toată povestea asta s-a intercalat în viața ta? Stăteam cu amicul meu Ilarion la el pe terasă, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
resemnată și chiar bucuroasă că a găsit un țap ispășitor. Ceea ce nu știa frumoasa făptură este că absolut toți bărbații prezenți acolo ar fi fost în culmea fericirii dacă ar fi fost ei "țapi ispășitori". Și dumneavoastră? ați întreba cu toții. Povestitorul nu-i decît o mică parte în poveste, așa că nu se pune. Mare meșteșug La Liceul Pantelimon era mare zarvă, provocată de o veste surprinzătoare. Cancelaria era plină de profesori și aproape toți își manifestau interesul pentru decizia colegului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
împărăția Lui, în brațele Lui, în iubirea Lui. Și să nu ne mai despartă nici marea, nici pământul, nici vremea, nimic. Nimic nu mai avea nici o putere să ne despartă cât timp ne unea pe toți Cerul. Îngerul Iubirii Personaje: Povestitorul Copilul Frățiorul Bătrâna Zâna Femeia îmbrăcată ca Maica Domnului Copilul Iisus Vocea blândă Voci din public Povestitorul (intră din partea stângă a cortinei cum privești din sală; luminile din sală sunt aprinse): Bună seara ! Am venit să spun un secret... imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pământul, nici vremea, nimic. Nimic nu mai avea nici o putere să ne despartă cât timp ne unea pe toți Cerul. Îngerul Iubirii Personaje: Povestitorul Copilul Frățiorul Bătrâna Zâna Femeia îmbrăcată ca Maica Domnului Copilul Iisus Vocea blândă Voci din public Povestitorul (intră din partea stângă a cortinei cum privești din sală; luminile din sală sunt aprinse): Bună seara ! Am venit să spun un secret... imediat, O voce (șmecheră) din sală : "Hei, poate ai uitat, da' secretele nu se spun, doar de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum privești din sală; luminile din sală sunt aprinse): Bună seara ! Am venit să spun un secret... imediat, O voce (șmecheră) din sală : "Hei, poate ai uitat, da' secretele nu se spun, doar de asta sunt... secrete, nu-i așa ?!" Povestitorul: Dacă vrei, tu poți să nu-l asculți dar ar fi păcat, fiindcă secretul ăsta, uite, trebuie încredințat unei singure persoane... aceeași voce : O singură persoană ?! (întorcându-se spre sală) Auzi la el ! Nu crezi că suntem cam... mulți pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vrei, tu poți să nu-l asculți dar ar fi păcat, fiindcă secretul ăsta, uite, trebuie încredințat unei singure persoane... aceeași voce : O singură persoană ?! (întorcându-se spre sală) Auzi la el ! Nu crezi că suntem cam... mulți pe-aici ?! Povestitorul: Așa e ! De auzit, o să-l auziți toți. Dar fiecare dintre voi o să-l înțeleagă în felul lui și unul singur o să afle cu adevărat înțelesul... (în continuare, vocile intră una după alta, aproape "luându-și vorba") altă voce: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe care le învățăm și le știm și o să ne folosească "mai târziu", învățăm toată vremea ! a șasea voce : Și nu sunt deloc secrete, ba chiar ne ascultă mereu la școală, să se vadă dacă le-am învățat sau nu ! Povestitorul: Așteaptă... așteptați cu toții și o să vedeți... (se așează jos, în stânga cortinei, cortina se deschide încet. Scena este complet în întuneric. Încet, se luminează, lângă povestitor, dar cumva în spate și spre stânga povestitorului, interiorul unei camere: o fereastră pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chiar ne ascultă mereu la școală, să se vadă dacă le-am învățat sau nu ! Povestitorul: Așteaptă... așteptați cu toții și o să vedeți... (se așează jos, în stânga cortinei, cortina se deschide încet. Scena este complet în întuneric. Încet, se luminează, lângă povestitor, dar cumva în spate și spre stânga povestitorului, interiorul unei camere: o fereastră pe marginea căreia e așezată o icoană și o candelă, iar din "afară", pâlpâie din când în când câte o lumină; un pat în care se zărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vadă dacă le-am învățat sau nu ! Povestitorul: Așteaptă... așteptați cu toții și o să vedeți... (se așează jos, în stânga cortinei, cortina se deschide încet. Scena este complet în întuneric. Încet, se luminează, lângă povestitor, dar cumva în spate și spre stânga povestitorului, interiorul unei camere: o fereastră pe marginea căreia e așezată o icoană și o candelă, iar din "afară", pâlpâie din când în când câte o lumină; un pat în care se zărește un copil care stă sprijinit în perne patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe marginea căreia e așezată o icoană și o candelă, iar din "afară", pâlpâie din când în când câte o lumină; un pat în care se zărește un copil care stă sprijinit în perne patul e așezat în partea dinspre povestitor, un scaun mic, pe care se află așezat un copil mai mărișor, o masă alături. De afară se aude o frântură de colind cât se poate de cunoscut și foarte scurt). Povestitorul: Era Ajunul Crăciunului. Nu eram decât eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în perne patul e așezat în partea dinspre povestitor, un scaun mic, pe care se află așezat un copil mai mărișor, o masă alături. De afară se aude o frântură de colind cât se poate de cunoscut și foarte scurt). Povestitorul: Era Ajunul Crăciunului. Nu eram decât eu și fratele meu pe lume; tata murise într-un accident de muncă, iar mama se stinsese de durere la câteva luni. La spital, spuseseră că murise de inimă, dar eu știu că murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Crăciun, o să ascultăm colinde și pe urmă te iau la masă la noi. Gata, trei zile stai cuminte, după care-ți faci lecțiile. Mama ta zicea c-ai să ajungi om mare, că tu poți învăța. (cortina se închide, rămâne Povestitorul) Povestitorul: Așa mi-au spus. Dar eu știu că am avut un frate mai mare. Și că trăiesc fiindcă el s-a dus în cer în locul meu. Știu că mă iubește, fiindcă uneori, când stau așa și mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o să ascultăm colinde și pe urmă te iau la masă la noi. Gata, trei zile stai cuminte, după care-ți faci lecțiile. Mama ta zicea c-ai să ajungi om mare, că tu poți învăța. (cortina se închide, rămâne Povestitorul) Povestitorul: Așa mi-au spus. Dar eu știu că am avut un frate mai mare. Și că trăiesc fiindcă el s-a dus în cer în locul meu. Știu că mă iubește, fiindcă uneori, când stau așa și mă gândesc la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nemaiauzitele Întâmplări prin care ai trecut, alături de bunul tău „Învățător”, profesorul Zenit - l-a Îndemnat Petrică. ― Nu m-oi da În lături, dar după ce voi doi: tata Toader și tu, Petrică, ne veți Încălzi sufletele. Pe tine te știu un povestitor neîntrecut. Așa că, suntem numai urechi. ― Cu alte cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul În mână, grenadele și viața În sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
După scurt timp, acesta s-a Întors: „Au Început să mineze podul” - a raportat Păpădie. „Asta Înseamnă că inamicul și-a lungit nasul și cred că ar trebui să-l Întrebăm <de sănătateă. Ce părere aveți?”... - am Întrebat eu. Aici, povestitorul a făcut o pauză, pentru o gură de vin. Gestul lui a fost urmat de toți cei de față. „Petrică și cu Păpădie, veniți cu mine! Automatele armate! Nu uitați unde aveți pumnalul” - a ordonat Toader, fără nici o secundă de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Alina-Nicoleta Ioan Ce-i cu Pirgu? Cine-i Pirgu? Portretul care se încheagă din viziunea Povestitorului din Craii de Curtea-Veche pare să-i conteste lui Pirgu orice urmă de apartenență la filozofia dandy. Să ne reamintim. Știm că apariția lui Pirgu la masa crailor îi repugnă Povestitorului, care-l consideră "o lichea fără seamăn și fără
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Cine-i Pirgu? Portretul care se încheagă din viziunea Povestitorului din Craii de Curtea-Veche pare să-i conteste lui Pirgu orice urmă de apartenență la filozofia dandy. Să ne reamintim. Știm că apariția lui Pirgu la masa crailor îi repugnă Povestitorului, care-l consideră "o lichea fără seamăn și fără pereche", cu "suflet de hengher și de cioclu. De mic stricat până la măduvă, giolar, rișcar, slujnicar, înhăitat cu toți codoșii și măsluitorii", cu "o atragere bolnavă numai pentru ce e murdar
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]