837 matches
-
infiltrații" ale romantismului până în pozitivismul și în neopozitivismul zilelor noastre. El definea romantismul drept "o renaștere a antropocentrismului în climatul științific modern" (Recesivitatea..., II, p. 342). Deși nu putem trece cu vederea relația pozitiviștilor cu tradiția empiristă afirmată programatic în pozitivismul secolului XX, afirmațiile lui M. Florian ne întăresc totuși convingerile atât în legătură cu rădăcinile istoriste ale pozitivismului, cât și în legătură cu deja discutata resurecție a paradigmei romantice într-o epocă istorică sau alta. 213 Această afirmație a lui Dilthey pare a intra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a antropocentrismului în climatul științific modern" (Recesivitatea..., II, p. 342). Deși nu putem trece cu vederea relația pozitiviștilor cu tradiția empiristă afirmată programatic în pozitivismul secolului XX, afirmațiile lui M. Florian ne întăresc totuși convingerile atât în legătură cu rădăcinile istoriste ale pozitivismului, cât și în legătură cu deja discutata resurecție a paradigmei romantice într-o epocă istorică sau alta. 213 Această afirmație a lui Dilthey pare a intra în contradicție cu o alta, pe care abia am citat-o: cea referitoare la faptul că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
utilizare 8, termenul de Historismus a capătat uneori și alte accepțiuni. Referindu-se la ele, Schnädelbach vorbește despre două "forme degenerate", care au emanat din istorism "cu o consecvență specifică", făcând până la urmă din acesta "un cuvânt de ocară"9: pozitivismul din științele spiritului (care adună material istoric nediferențiat valoric) și relativismul istoric, care fiind lipsit de o "orientare normativă", se constituie totuși într-o "justificare teoretică" a pozitivismului abia amintit prin aceea că "respinge pretențiile de valabilitate absolută, trimițând la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
consecvență specifică", făcând până la urmă din acesta "un cuvânt de ocară"9: pozitivismul din științele spiritului (care adună material istoric nediferențiat valoric) și relativismul istoric, care fiind lipsit de o "orientare normativă", se constituie totuși într-o "justificare teoretică" a pozitivismului abia amintit prin aceea că "respinge pretențiile de valabilitate absolută, trimițând la condiționarea istorică și la variabilitatea tuturor fenomenelor culturale"10. În privința filiației de mai sus avem trei obiecții. În primul rând, nu credem că aceste două "forme degenerate" sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
respectivelor științe de dogmatismul raționalist steril și a grăbit, implicit, consolidarea autonomiei lor față de universalismul filozofiei tradiționale. În al doilea rând, considerăm că mai nimerit ar fi fost ca Schnädelbach să se refere la spiritul pozitiv, științific, și nu la "pozitivismul din științele spiritului" (vezi și I, nota 27). Iar aceasta cu atât mai mult cu cât filozofia pozitivistă e mai apropiată de spiritul iluminist decât de cel istorist. Avem aici în vedere faptul că pozitivismul are în comun cu iluminismul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pozitiv, științific, și nu la "pozitivismul din științele spiritului" (vezi și I, nota 27). Iar aceasta cu atât mai mult cu cât filozofia pozitivistă e mai apropiată de spiritul iluminist decât de cel istorist. Avem aici în vedere faptul că pozitivismul are în comun cu iluminismul afirmarea unei atitudini raționale prin susținerea necesității de a se trece la o epocă nouă, cea a cunoașterii pozitive. Ca atare, nu credem că putem vorbi așa de tranșant ca autorul citat despre descendența din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
comun cu iluminismul afirmarea unei atitudini raționale prin susținerea necesității de a se trece la o epocă nouă, cea a cunoașterii pozitive. Ca atare, nu credem că putem vorbi așa de tranșant ca autorul citat despre descendența din istorism a "pozitivismului din științele spiritului", ci mai degrabă a pozitivității. În al treilea rând, suntem de părere că acest spirit pozitiv se află într-un raport de intercondiționare cu istorismul, nu de descendență. În acest sens socotim că ascensiunea relativismului istorist a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei (Historik) -, Droysen nu mai putea concepe "unitatea istoriei ca totalitate (așa cum făcuse Hegel), ci numai ca o continuitate". El "s-a văzut obligat să renunțe la unitatea rațiunii", pentru "a depăși scindarea dintre prezent și istorie" generată de "falsul pozitivism al faptelor" și pentru "a salva astfel progresiva emancipare a societății moderne, într-o anumită măsură împotriva ei înseși"58. (Asupra acestor considerații ale lui Riedel vom reveni în subcapitolul următor. Deocamdată ele ne slujesc drept punct de plecare.) Putem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
această proiecție joacă rolul de a sistematiza pe linie pozitivistă datele empirice. Tocmai printr-o astfel de "idee regulativă", istoria ca știință dobândește "mai multă libertate în direcția empirismului", observă Schnädelbach 67. Avem aici o certă încercare de depășire a pozitivismului riguros printr-o opțiune de factură romantică. Sau măcar o tentativă de împăcare a celor două tendințe, așa cum se întâmplă în cazul lui Dilthey. Totuși, experiența scientistă pe care o face istoriografia continuă să vadă în "orice atitudine interpretativă, valorizantă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de asemenea II, notele 84 și 86). Să ne reamintim că dacă Hegel miza pe imanența gândirii, pentru Dilthey primordială este imanența vieții. Mai adăugăm că prin "realismul" ei, metoda aplicată de Dilthey în domeniul științelor spiritului trimite nemijlocit la pozitivism. Arnold Metzger explică această metodă într-o manieră elocventă: "Existentul" este o "structură" descriptibilă și analizabilă, nu însă și explicabilă. Elementele descoperite în urma unui proces de analiză "nu sunt elementele unui complex construit, ci ale unei <<ordini>>". Ele "îi sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
depozit de date, fără a fi însă un domeniu exclusiv al faptelor brute, ci o bază pentru stabilirea "corelațiilor în funcție de care putem interpreta apoi orice experiență și gândire", ceea ce echivalează implicit și cu o altă percepție decât cea neokantiană asupra pozitivismului (vezi I, 3F). Din acest punct de vedere, Dilthey nu este un simplu istorist. "Împreună cu numeroși contemporani arată Schnädelbach -, Dilthey este convins că doar <<calea critică mai rămâne deschisă>> și pentru filozofia istoriei. Filozofia critică a istoriei, deci o cercetare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o luptă permanentă între trăsătura metafizică de a pătrunde în miezul acestei totalități și imperativul pozitivist al unei cunoașteri universal valabile" (s.n.)169. Ceea ce Comte căutase să separe în stadii distincte ale cunoașterii, reținând metafizica pe de o parte și pozitivismul pe de cealaltă parte, apare la Dilthey ca alcătuind doar laolaltă "esența filozofiei". Corelarată cu cele două coordonate formale invariabile, "coapartenența de conținut", să-i zicem consubstanțialitatea sistemelor relevă specificul filozofiei în raport cu "domeniile culturale cu care se înrudește îndeaproape". Tocmai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a ne convinge de existența unei asemenea continuități este suficient să privim șirul reprezentanților fiecărui tip de Weltanschauung. Putem vorbi în acest caz despre o continuitate tipologică. Prima dintre aceste paradigme este materialismul, numit și naturalism. El a condus la pozitivismul și empirismul modern 179. Printre reprezentanții lui care pun preț pe categoriile intelectului -, Dilthey îi enumeră Democrit, Lucrețiu, Epicur, Hobbes, Hume, enciclopediștii, pozitiviștii, Comte, Avenarius și Mach. Aceștia derivă analitic viața spirituală din natură, propunând o perspectivă cauzală, mecanică. Ei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
constituie "experiența de viață", conjugată cu datele oferite de științe și cu "sistemele existenței istorice"219. Observăm că relativismul lui este dublat de un realism subiacent, ceea ce ne trimite iarăși cu gândul la încercarea lui de a concilia romantismul cu pozitivismul (vezi, de exemplu, I, 3F). Construind 220 în acest spirit oarecum avântat și încrezător o teorie a sistemelor, Dilthey încearcă să depășescă scepticismul istori(ci)st. Am văzut că Dilthey se referă și la o continuitate a "forței de creație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei". Abia înțelegerea de sine ca ființă istorică, supusă unor multiple condiționări, permite înțelegerea istoriei dintr-un punct de vedere istorist. 13 Ibid. 14 Ibid., pp. 54-55. Observăm și aici că evoluțiile romantice și, ulterior, pozitiviste (ale pozitivității, nu ale pozitivismului ca filozofie a cunoașterii științifice) își găsesc un punct de plecare în "iluminismul istorist" despre care vorbea Schnädelbach. 15 Vezi și I, nota 155, unde se arată de ce metoda explicativă nu este proprie doar științelor naturii. 16 H. Schnädelbach, Philosophie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acțiunii umane libertatea de voință sau eliberarea de cauzalitatea naturii" (însă corelația dintre hermeneutică și etică rămâne la Droysen, ca și la Dilthey, "obscură" așa cum notează Riedel -, "cu toate că tocmai aici este motivul propriu-zis al criticii pe care ei o fac pozitivismului"); și în sfârșit, 3) "constituirea etică a obiectului istoriei" (op. cit., pp. 128-129). Pentru a evita de pe acum orice suspiciune de inconsecvență în condițiile în care vom vorbi chiar în cadrul acestui capitol despre apriorismul relativ al lui Dilthey (vezi II, 2Ba
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Weltanschauung stabilite de Dilthey". Celelalte două tipuri sunt caracterizate astfel: "idealismul dualist" ("idealismul libertății" la Dilthey) "are drept urmare raportarea fenomenelor spirituale la ceva necondiționat, fie că acesta este numit idee sau valoare, ori normă sau Dumnezeu", în timp ce naturalismul sau pozitivismul "rămâne la ceea ce este deja oferit efectiv experienței și încearcă să explice aceste date conform legilor naturale scutite de valorizări". 214 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 366. 215 Cf. capitolul închinat lui "homo sapiens" de către Max Scheler în studiul Mensch
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sale. Pe baza ei se constituie "sistemul culturii", ale cărui componente sunt, deopotrivă, un produs al indivizilor și un "mediu" al vieții lor. Totodată, aceste componente nu pot fi înțelese decât în relație cu întregul din care fac parte (spre deosebire de pozitivism): " Fiecare sistem cultural este produsul unei anumite componente a naturii umane", al unei componente structurale. La rându-i, așa cum am văzut, fiecare dintre aceste componente structurează la nivelul filozofiei ca sistem cultural un anumit tip de Weltanschauung. Sistemul cultural continuă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Weltanschauungen 112, cu toate că el n-o recunoaște în mod explicit. Așa cum am mai arătat (vezi II, 2Bg), tocmai predominanța uneia sau alteia dintre "cele trei facultăți principale" ale naturii umane (intelectul, sentimentul și voința) stă la baza diferențierii între materialism (pozitivism sau naturalism), idealismul obiectiv (panteism) și, respectiv, idealismul libertății 113, oricâte semne de îndoială ar ridica într-un caz sau altul aceste corespondențe, după cum recunoaște și Dilthey atunci când se referă la dificultatea unei asemenea tipologizări în condițiile uriașei diversități a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
contactul intim și permanent cu puterile demirgice ale omului". Apărând vehement importanța metafizicii, Blaga consideră că "știința nu o va putea înlocui niciodată"103. O asemenea poziție este de altminteri în spiritul epocii lui Dilthey. De exemplu, referindu-se la pozitivismul de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Scheler relevă și el vocația demiurgică a filozofiei, care "nu poate fi o simplă slujitoare a științelor, nici a unei credințe religioase"104, fiindcă "menirea omului înseamnă mai mult decât a fi doar <<un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu m-a preocupat nici limbajul-funcție și efect Foucault, adică gânditorul care ține discursul și deține limbajul, este chiar limbajul în exercițiu. În schimb, m-au preocupat maniera sa de problematizare; istoriile problematizărilor pe care le-a făcut; constructivitatea și pozitivismul gândirii sale. Foucault este cel mai demonizat și mistificat gânditor al lumii contemporane. De asemenea, nu am fost preocupat de actualitatea sau inactualitatea gândirii foucauldiene; de cât de actuale sau inactuale sunt ideilor sale, ci doar de întrebările pe care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vorba despre nebunie, în forma ei evidentă, empirică, sau că în Istoria sexualității avem de a face cu sexualitatea, în forma ei manifestă, nudă, sunt percepții înșelătoare pentru un public mult prea "ordonat" și pozitivist în gândire pentru a înțelege pozitivismul discontinuu și experimental al gânditorului francez. Astfel că avem de a face cu "relații de putere", "câmpuri de cunoaștere", "puteri-cunoașteri", "posibilități de discurs" în toate cărțile lui Foucault. Gânditorul francez a trecut dincolo de subiectele puse în dezbatere pentru a deschide
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Politikul se intersectează cu economicul. Pe de altă parte, activitățile industriale nu se pot desfășura oricum, ci doar într-un regim de supraveghere, control, corecție și disciplinare asupra factorului uman. A vedea pentru a prevedea este esența controlului. Panoptismul și pozitivismul transformă societatea modernă într-una disciplinară. A fi disciplinat, a fi ordonat sunt imperativele social-politice ale unei societăți în curs de industrializare. Progresul modern nu se poate institui, nu poate deveni o realitate decât prin supravegherea și prin controlul populației
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că ar putea fi științe precum matematica, fizica printr-o tratare a evidenței umane prin semne, simboluri, operații, raționamente abstracte și formale sau printr-o "raționalizare" a fondurilor de arhivă. Toate curentele intelectuale din secolul XX au profunde reminiscențe din pozitivism, nu atât din cel comtian, cât mai ales din dezbaterile academice de după Comte și în care Comte nu se regăsește. Istoria scrisă nu este și nu va fi o știință, iar limbajul ei este vital să fie unul metaforic și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pozitivist"228, cum îl definea prietenul său Paul Veyne, din două considerente: 1) a făcut o cercetare a spusului pe linia recomandărilor lui Comte fără a urma linia doctrinară a acestuia; 2) a adoptat ideea de "tablou", specifică Luminilor și Pozitivismului, în prezentarea istoriilor sale, dar a făcut-o într-o manieră clar-obscură. Acest "pozitivist neașteptat"229 a întors pe dos fața filosofiei (îndeosebi a ontologiei heideggeriene), a lingvisticii postbelice, atot-hegemonice, și a istoriilor în cheia unui pozitivism obedient politic și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]