1,132 matches
-
multimedia. Din această perspectivă, diagramele din analiza structurilor narative la Claude LĂvi-Strauss, careul semiotic la Algirdas Julien Greimas sau diagramele arborilor decizionali la Claude Bremond, refuzate de naratologia postclasică pentru tendința de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă, nu sunt instrumente vizuale simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Importanța lor, așa cum spune Ryan, poate fi reconsiderată într-o lume în care există o tendință a culturii de a-și investi conținutul, mai degrabă în imagini decât în cuvinte. Într-
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
sau, dimpotrivă, că semnifică un declin. Și în trecut, când două societăți închise s-au întâlnit (ca Europa și America de Sud, sau India, China sau Africa), ele au fost șocate de caracterul relativ al obiceiurilor, ideilor, instituțiilor. Sociologia clasică, de tradiție pozitivistă, a elaborat teoretic acest relativism: valorile se înrădăcinează în substratul lor social și se modifică odată cu el. Ele reflectă condițiile de viață și interesele. Întâlnim aceeași poziție în pozitivismul juridic, pentru care justiția este în strânsă legătură cu moravurile. Acest
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
unei noi întrebări: dacă tribunalul istoriei filtrează experiențele trecute pentru a reține valorile fundamentale, demne de a fi păstrate, pe ce criterii și cine operează această triere? Pot fi propuse două tipuri de răspunsuri. Primul este perfect compatibil cu tradiția pozitivistă a sociologiei. O valoare este reținută și păstrată pentru că este adecvată în raport cu soluția problemei cu care actorul sau societatea se confruntă. Constatăm, de exemplu, că poligamia în Africa pierde treptat teren. Ea poate fi funcțională într-o economie agricolă, în
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
acțiuni. Înseamnă a nu accepta un fapt fără a îi examina sensul și gradul de adevăr). Ne place să verificăm ceea ce vedem și ce ni se spune. Trecem de la o lume a aproximărilor la un univers al precizei. Spiritul nostru pozitivist, interesul nostru pentru cifre, pentru măsurabil, pentru cantități rezultă din precizia științelor în viața cotidiană. 2. Ideea de progres. Progresele științei sunt la baza ei. Înainte, umanitatea a elaborat doar două viziuni asupra istoriei: una ciclică (timpul are perioade de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în zeiță, în Ființă supremă, o religie naturală care îi este conformă. Aceste concepții nu vor dura decât un timp. 2. Libertatea. Semnificația sa este mult mai largă decât cea a francizelor obținute în Evul Mediu. E vorba de facultăți pozitiviste, enunțate sistematic, de persoane nu doar autonome, ci eliberate de dependențe (ceea ce implică sfârșitul feudalității și al privilegiilor), permițând alegerea în toate domeniile vieții, personale sau publice (am văzut în capitolul precedent că noțiunea de libertate s-a răspândit și
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
trecutul și specifică modelul de interpretare narativă a trecutului și că istoricitatea depășește orizontul de abordare a istoriografiei moderne sau al filosofiei istoriei. Trecerea de la filosofia analitică strictă a istoriei la narațiunea istorică, oferă posibilitatea filosofilor narativiști să abandoneze categoriile pozitiviste și nuanțează discursul despre categoria temporalității. Narativismul elaborează astfel, prin renunțarea la martorii neinterpretativi, o perspectivă relativistă asupra istoriei în care narațiunea devine categorie metodologică capabilă să promoveze multiplul, adică să promoveze construirea nu a unei singure istorii, ci a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
dispunerea tabelară a temelor mitologice, la Algirdas Julien Greimas în careul semiotic sau la Claude Bremond în diagramele arborilor decizionali. Aceste instrumente vizuale sunt refuzate de naratologia post-clasică pentru tendința lor de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă. Ryan crede însă că diagramele nu sunt simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Ea consideră că importanța lor trebuie reconsiderată într-o lume în care computerul oferă instrumente grafice și duplicative și accelerează tendința culturii de a-și investi conținutul, mai
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
multimedia. Din această perspectivă, diagramele din analiza structurilor narative la Claude LĂvi-Strauss, careul semiotic la Algirdas Julien Greimas sau diagramele arborilor decizionali la Claude Bremond, refuzate de naratologia postclasică pentru tendința de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă, nu sunt instrumente vizuale simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Importanța lor, așa cum spune Ryan, poate fi reconsiderată într-o lume în care există o tendință a culturii de a-și investi conținutul, mai degrabă în imagini decât în cuvinte. Într-
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
urmă8: societatea ca stare, ca structură nu există unii numesc asta nihilism sau negarea ontologiei; ea există numai ca reprodusă sau construită prin acțiunile indivizilor. Însă cu toate că perspectivele procesuale angajează o epistemologie relativistă, continuă de fapt să utilizeze o metodologie pozitivistă. De fapt Sztompka (1993:12) recunoaște implicit acest lucru când spune că singura posibilitate de a studia schimbarea rămâne "înghețarea" la nivel conceptual a unor momente importante și tratarea lor ca evenimente singulare, ca puncte. Deci schimbarea cu toate că e continuă
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
6.1. Aspecte metodologice generale 6.1.1. Calitativ și cantitativ Este recunoscută tendința din științele sociale de a opune calitativul și cantitativul pe baza unor argumente de tip ontologic și epistemologic. Cantitativiștii formulează asumpții concordante cu o filosofie realistă (pozitivistă), în vreme ce calitativiștii formulează asumpții convergente cu o filosofie relativistă (fenomenologică). De ambele părți există atât susținători vehemenți, care resping în totalitate pozițiile adverse, cât și teoreticieni sau pragmatiști care caută complementarități sau căi de mijloc. Opoziția între cantitativiști și calitativiști
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și asta deoarece distincția dintre subiect și obiect, dintre "mintea care gândește, rememorează și are imagini", pe de o parte, și "obiectele gândite, rememorate sau imaginate", pe de alta, este sistematic abolită. Deși au fost combătute de filosofii raționaliști și pozitiviști, aceste "teorii" au avut mare ecou în literatură, care s-a îndepărtat de "realism" (arta percepției imediate) cu scopul de a explora cealaltă față, nevăzută, a lumii, prin intermediul unui limbaj nou și "autonom", de tip muzical (muzica oferea tuturor celorlalte
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tot un "mythmaker" (nu mai puțin un scriitor de succes) intenționa să fie și Lovinescu, cu diferența că în "romanțul" său, focalizat exclusiv asupra vieții sentimentale a poetului, el pretindea a fi oferit, în plus, și o explicație pur științifică, "pozitivistă" chiar, a erotismului eminescian, în afara oricărei mistificații. Ca atare, criticul modernist plasa pe Eminescu la antipod, în categoria "inhibiților sexuali", fiind influențat probabil nu atât de Freud, cum pretindea el, cât de Krafft-Ebing, Nordau și Lombroso, ale căror "teorii"118
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mențină un echilibru între un aspect și celălalt. Cu alte cuvinte, pe de o parte, e o categorie care spune: Nu pleca în Occident, acolo este o junglă nimicitoare, toți cei care au plecat s-au întors prostiți, au devenit pozitiviști, empiriști, raționaliști etc." Este un mod de gândire care circulă, inclusiv de la "instanțe", de la cei care au devenit "demnitari culturali" în decursul acestui deceniu și jumătate. Pe de altă parte, este categoria celor care spun: "Trebuie să imităm ce e
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Franța, conturat difuz la limita secolelor al XVIIIlea și al XIXlea, teoretizat abia în 1857 de Champfleury în volumul de eseuri intitulat Realismul. Reactualizând conceptul de „mimesis“ al Antichității grecești, criticul definește realismul prin antiteză față de romantism, optând pentru doctrina pozitivistă, folosind metodele specifice științelor naturii, reflectând ideile unei clase sociale dinamice, burghezia. Trăsături ale realismului - Năzuința de a oglindi veridic realitatea contemporană se realizează prin „decu parea“ unor „felii de viață“ semnificative și semnificarea acestora pe coordonatele unei logici riguroase
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
impietății liberale. Acest program era considerat o dovadă că edificarea societății creștine era un program realist și nu o utopie îndreptată spre trecut 12. Doctrina privind condamnarea, fondată pe timpul papei Pius al IX-lea, avea să se dezvolte datorită învățămîntului pozitivist al lui Leon al XIII-lea și avea drept scop recucerirea societății. O serie de enciclice au stabilit condițiile: o piatră de temelie a fost pusă în 1879 prin Aeterni Patris, care făcea din "tomism" baza învățămîntului în seminarii, baza
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
progresele în domeniul educațional, dezvoltarea considerabilă a presei au popularizat acțiunea politică în care s-a implicat o parte a populației, cel puțin în ceea ce privește participarea la vot. Dar cadrul cultural și politic era diferit de acela al Bisericii: o cultură pozitivistă, o religie a progresului, care îl avea printre reprezentanți pe scriitorul Emile Zola2, dezvoltarea socialismului datorită sărăciei proletariatului și a crizelor economice, activitatea lojilor masonice, îndepărtate de deismul originar, și cercurile de liber-cugetători. Anticlericalismul de bază, cu exprimări adesea violente
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pornirile rele dintr-un moment precum nu-i merituos de pornirile sale bune; pornirea decurge nesmintit din închegarea generală a lucrărilor și omul este, în definitiv, un automat curat"117. Nu cunoaștem exemple de aplicare atât de fidelă a mecanicismului pozitivist în gândirea medicală, medico-socială. În domeniul psihiatriei, P. Zosin a mai publicat câteva studii de valoare, dintre care menționăm, în special, "Constituirea psihiatriei ca știință pozitivă"118 și "Progresele psihiatriei și raporturile ei cu celelalte ramuri ale medicinei și științei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
neîncheiate, aceste amintiri au apărut la o jumătate de secol după elaborarea Tractatus-ului. Receptată mai întâi de Russell, de cei apropiați filozofului englez, precum și în Cercul de la Viena - un grup de filozofi și oameni de știință de orientare empiristă și pozitivistă - cartea lui Wittgenstein a fost socotită mult timp drept o contribuție fundamentală la filozofia logicii și a limbajului, un domeniu care interesează doar un cerc restrâns de cunoscători. Din discuțiile sale cu Wittgenstein, lui Engelmann Tractatus ul i-a apărut
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fost învățător între 1920 și 1926, în felul următor: „În ciuda modului său de viață ascetic, Wittgenstein era socotit mai departe bogat; era considerat socialist; se știa că nu era un catolic; el apăra metode de educație progresiste, elaborase o scriere pozitivistă (cel puțin așa era perceput Tractatus-ul în acea vreme de cei mai mulți dintre cei puțini care citiseră lucrarea - n.m., M.F. ), era cunoscut de locuitorii satului ca homosexual (de ce, nu știm), apărea ca dușman al femeilor și, ceea ce a fost lucrul cel
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
expresii care descriu fapte, expresii ce sunt fie adevărate, fie false. „Propoziția poate fi adevărată sau falsă doar datorită faptului că este o imagine a realității“ (4.06). Ceea ce pare să apropie Tractatus-ul de opere reprezentative ale filozofiei empiriste și pozitiviste a vremii. Era o filozofie care avea deja o tradiție în spațiul de limbă germană. Autorul Tractatus ului a putut fi astfel socotit un urmaș al lui Ernst Mach sau al mai puțin cunoscutului Fritz Mauthner și, mai ales, drept
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Cercul de la Viena. Putem înțelege o asemenea asociere dacă ne gândim că în una dintre înfruntările de pe scena filozofică vestică, la mijlocul secolului al XX-lea, linia frontului despărțea metafizica tradițională și kantiană de o „filozofie științifică“ de orientare empiristă și pozitivistă. Tentația de a situa Tractatus-ul în primul rând prin raportare la această confruntare era, prin urmare, puternică. Această încadrare, indiferent de însemnătatea care va fi atribuită operei de tinerețe a lui Wittgenstein, face însă să scape cu totul vederii ceea ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tot atâtea încercări de a spune ceva despre ceea ce nu poate fi obiect al descrierii - despre absolut, despre necondiționat, despre valori -, sunt nonsensuri. Ceea ce nu înseamnă, cum au putut crede cei care au receptat Tractatus-ul drept o critică empiristă și pozitivistă a metafizicii, că acestor enunțuri li se contestă orice semnificație. Semnificația lor va fi căutată însă în ceea ce „se arată“ în ele, nu în ceea ce „spun“ ele. Nici observația de la 6.54 că cel care îl înțelege pe autor va
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ireductibile de orientare a gândirii între Tractatus și acea „reformă a filozofiei“ care a fost proclamată de Cercul de la Viena și promovată ulterior de empirismul logic. Nici programul reducerii enunțurilor cu sens la enunțuri empiric verificabile, nici distanțarea în spirit pozitivist de metafizica tradițională nu pot găsi sprijin în Tractatus. Impresia că lucrurile stau altfel a fost favorizată de citirea „Introducerii“ lui Russell drept o expresie fidelă a gândurilor lui Wittgenstein și amplificată apoi de interesul acordat Tractatus-ului în Cercul de la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
artistică în sens larg. În acest mod, gramatica aparține istoriei stilului și literaturii, care, la rîndul ei, reprezintă o ramură a istoriei culturale. Așa cum proceda și Croce, Vossler repudiază metoda de lucru și concluziile neogramaticilor pe care îi identifică cu pozitiviștii. Astfel, arată el, se susține că dispariția flexiunii nominale latinești este o urmare a căderii consoanelor finale și, de aceea, vechea franceză și vechea provensală, care au păstrat pe -s final pînă în secolul al XIV-lea, cunosc pînă atunci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pronunție, nu a avut niciodată o diferențiere între cazul subiect și cazul oblic. Ca atare, spune Vossler, este fals să se creadă că există vreo legătură între prezența lui -s și distincția funcțională. La fel de falsă ar fi, după el, afirmația pozitiviștilor (adică a neogramaticilor) că dispariția declinării cu două cazuri a determinat ordinea subiect predicat obiect din franceza modernă, în locul topicii libere de mai înainte. Ordinea cuvintelor își are originea în "spiritul limbii" (Geistsprache), adică în sufletul indivizilor vorbitori, încît dragostea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]