1,618 matches
-
cu vorbe de împăcare. O prinse de căpăstru, o luă la vale, și se îndrepta amărât spre casă. Toată acea pățanie a fost văzută de vecinul gard în gard al lui Costan, unul Ilia Polec, un hâtru și jumătate. Se prăpădea de râs văzând cele întâmplate vecinului său . - Pani Costan, ce-ați pățit? De ce sunteți așa de mânjit de iarbă și de noroi pe ițari și pe bundiță!... întrebă prefăcut Ilia, ca și cum n-ar fi știut nimica. - Ah ce să fie
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
urcam la pătuțul meu pe care am avut plăcerea de-al alege din cele douăsprezece de toate, căci camera era goală, și, coborând pe genunchi am rostit Creatorului nostru următoarele: ”Doamne, doar Tu știi cât sufăr că mama s-a prăpădit de trisețe pe când eu eram în Germania, departe de ea. Și tot numai Tu știi de ce am ajuns eu aici în Israel, căci ți-am cerut un servici în afara țării oriunde pe acest Pământ, și iată că nu-l mai
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
când soțul meu era invitat să țină discursuri despre buget și plăți dirijate învățământului superior. Mi-a fost rușine să întreb despre soțul dumisale însă, parcă ghicindu-mi frământarea venea singură în întâmpinarea curiozității. „Sunt ani buni de când s-a prăpădit, domnule tânăr!, oftă adânc ca o ușurare de moment, pentru a rupe „nodul” durerii atroce ce se acumulase în copleșitoare și îndelungate singurătăți, gâtuindu-i răsuflarea și fixându-i amintirea într-un timp incremenit, crucificat și ireversibil. Ia cartea, găsește
SCRIITOAREA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354246_a_355575]
-
dus și el a rămas să-i viseze ochii... Și lacrimile... Oftează des. Parcă are așa o ghiară-n gât care-l strânge. Îi pare rău că a rămas singur. Îi pare bine că Nicușor nu mai suferă. Dacă nu se prăpădea atunci, se prăpădea acum! Frigul mușcă carnea și-o sfâșâie. Tija de la picior îi dă de furcă. Piciorul s-a obrintit. E roșu, umflat și-l doare. Rău tare îl mai doare... Dar, și mai tare îl dor rănile. Tot
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
a rămas să-i viseze ochii... Și lacrimile... Oftează des. Parcă are așa o ghiară-n gât care-l strânge. Îi pare rău că a rămas singur. Îi pare bine că Nicușor nu mai suferă. Dacă nu se prăpădea atunci, se prăpădea acum! Frigul mușcă carnea și-o sfâșâie. Tija de la picior îi dă de furcă. Piciorul s-a obrintit. E roșu, umflat și-l doare. Rău tare îl mai doare... Dar, și mai tare îl dor rănile. Tot de la piciorul cu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
neobservată pe corp putea duce la moarte. Lucrăm deasemenea cu acid peracetic și cu nitrometan, primul fiind explosiv iar al doilea un intermediar pentru explozibili. Profesorul Drimuș mi-a explicat, amar, că dacă în cazul unui accident s-ar fi prăpădit un fiu de muncitor, ar fi fost o mare încurcătură, pe când în cazul meu, țara ar fi scăpat de un indezirabil... În acea perioadă tristă am gustat, pentru puțin timp e adevărat, o plăcere aparte: producătorul TV România Vlad Batca
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
prostiile la care nici nu ar fi îndrăznit să viseze vreuna dintre fete în copilărie. Farmecul lui era cînd ne povestea fie o înâmplare, fie vreo nenorocire care dăduse peste el. Atunci eram toți fascinați. Cel mai adesea noi ne prăpădeam de râs, numai el, nedumerit sau supărat, ne privea cu un aer încurcat, de care se lăsa păgubaș repede și își continua cu mai multă patimă istoria. Mai târziu am înțeles de ce râdeam toți de nenorocirea lui: cu inteligența lui
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
terminat, fata și-a ales un altul, “că ea-și dorește copii ... și nu poate risca, cu el ... Sora lui, cea mică, fusese bolnavă psihic toată viața. N-am văzut atâta devotament la nimeni, ca la oamenii ăștia. S-a prăpădit în vară, sărăcuța, când eu eram la mare...nici n-am știut. Se lovea de pereți și urla ca lupii în perioada ciclului. 26 de ani a răcnit zi și noapte. Dar n-au abandonat-o. Dorica „se duce la
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
are legile ei nescrise. Te lovește când îți este lumea mai dragă! Mare suferință pe capul ei! Mama, de supărare, a dat în ciroză și n-a mai dus-o mult; la aproape un an de la moartea tatălui s-a prăpădit și ea. El nu împlinise cincizecișicinci de ani, iar mama abia făcuse cincizeci... Dumnezeu să-i ierte! Și iată că acum s-a văzut singură în lupta cu viața, la nici douăzeci de ani! A plâns mult, nu avea cine
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
Raluca fiind al șaselea copil. ( De altfel și Raluca la rândul ei a născut 11 copii) Iată-i la rând în ordinea nașterii : Maria (Marghioala), Iordachi, Costachi, Fevronia, Safta, RALUCA, Ion, Olimpiada, și Sofia. Soția lui Vasile Iurașcu s-a prăpădit în anul 1834 într-un accident stupid, descris chiar de soț : „ În anul 1834 Noiembrie în 27 zile marți la 7 ciasuri s-au prăvălit trăsura și din acea struncinare la opt ciasuri din ziua aceea și-au dat și
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
de zi îndurase, câtă foamete. În acei ani grei, știa bine că doar credința lui cea mare în Iahve, Cel care veghea de sus asupra copiilor lui Israel, chiar și în robia din țară străină, îl făcuse să nu se prăpădească cu totul. Văzuse cum prin harul lui Iahve mai trecuse un an, apoi încă un an, și încă unul, iar el încă mai era în viață! Dar se îndurase Iahve, ca după zece ani, Noam să fie vândut la un
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]
-
și face primii pași pe drumul vieții. Ai împlinit un anișor, trăind în lumea mare, Dar, dăruit de Dumnezeu, dar fără-asemănare! Ești floarea-florilor de mai cu chip de îngeraș, Lumina sufletului meu, ești ca un fluturaș . Iar când zâmbești, mă prăpădesc, Nu știu nici ce-i cu mine, Alină mică, te iubesc, Sunt fericit cu tine . . . Când te adorm, cu mine-n gând, Uit tot, e-o desfătare Mânuțele să-ți văd mișcând, Privirea-ncântătoare. Odor ce-aduci în viața mea
DAR, DĂRUIT DE DUMNEZEU de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358297_a_359626]
-
specifică în care s-a dorit să creeze și continuă spunând: “E poetul toamnei reci și umede, al iernii aspre, cu amurguri sumbre de metal, al verii toride, de a cărei căldură: încet, cadavrele se descompun, poetul monotoniei târgului vechi, prăpădit [...]. Poezia lui Bacovia e plină de parcuri solitare, cu copaci desfrunziți, de grădini devastate, mâncate de: cancer si ftizie, de ploi, de ninsori, de vânturi nimicitoare, de corbi, de figuri palide, spectrale. Prin astfel de reprezentări poetul dă relief deznădejdii
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
ce blîndă și ce proastă mai era Roua și de aia o și iubeau fetele, toate, fără nici o excepție. Adelina se înfipsese bine între ele, nu mai era considerată puștoaica “aia”, le uimise cu schimbarea ei și rîdeau de se prăpădeau cînd le povestea ce tactică mai aborda la serviciu pentru dresarea purtătorilor de pantaloni, avea telefon celular, își cumpărase o mașină la mîna a doua, destul de bună, și făcea școala de șoferi. Vascodagama pusese ochii pe ea și, cînd o
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
că sînt tare inimoși și gospodari și, apoi, tăticuțule drag, noi aici ne-am născut și aici este îngropată mama noastră, tu chiar vrei să nu-i mai vedem niciodată mormîntul? și, cînd citea scrisorile, Lilicuța se jeluia de se prăpădea singură prin casă și nu mai știa cum să-și asigure bărbatul că, dacă el voia, ea vindea totul și plecau amîndoi acolo, dar lui nu-i plăceau locurile, însă așa fusese viața lui, se însurase și rămăsese după nevastă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
2001= Azi am fost prima dată într-un cimitir american, cu prietenul meu, inginerul Iliuță. După ce am ieșit de la biserica ortodoxă ,,Pogorârea Sfântului Duh”, am dorit să punem o lumânare la mormântul unui unchi de-al lui, care s-a prăpădit pe aceste meleaguri. Un cimitir imens, fără prea multe cruci, cu puțini copaci. Peste tot iarbă întretăiată de alei. Mă întrebam unde-s mormintele? Am înțeles când la intrare ne-a oprit cineva care ne-a întrebat pe cine căutăm
ÎNDEMN DE ...,, DINCOLO de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358122_a_359451]
-
această dată, prin ochiul plin de culoare și poezie al soției sale. Nu este de mirare, prin urmare, că în deschiderea convorbirii noastre, țin să vă întreb, stimată doamnă, ce a determinat scrierea acestei cărți? R: Bărbatul meu s-a prăpădit așa, dintr-o dată. A fost o lovitură înfiorătoare. N-am mai putut picta. Mă duceam la atelier și era imposibil să pun ceva pe pînză sau carton, să gîndesc și să configurez ceva. Mă obsedau amintirea și imaginea lui, dar
INTERVIU CU IOANA CELIBIDACHE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358106_a_359435]
-
de care aminteați v-a făcut să trăiți atât de bine? R: Au fost, desigur, și foarte multe probleme, deși eram focalizați pe artă. Însă restul problemelor, toc-mai prin preocupările esențiale ale existenței noastre nu mai contau. Când s-a prăpădit săracul Sergiu, m-am trezit cu enorm de multe situații dificile. Cât am trăit împreună nici nu realizasem că pot exista. Eram complet în afară de lume, de lumea de toate zilele, de lumea practică, dacă o putem numi așa. Când am
INTERVIU CU IOANA CELIBIDACHE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358106_a_359435]
-
în toată țara de care se ocupa permanent. Pe mine, activitatea asta a lui mă cam plicitisea, chiar mă deranja pentru că de multe ori, îmi lua duminica. Mă considera, desigur, o egoistă și, probabil, așa și eram. Când s-a prăpădit bărbatul meu, acești elevi, săracii de ei, au rămas, aș putea spune, oarecum orfani. Î: Simțea nevoia să-și creeze o școală? R: Desigur. Aș spune, chiar, că o avea deja, atât în Germania, în Academia de la Mainz, sau la
INTERVIU CU IOANA CELIBIDACHE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358106_a_359435]
-
tulburare în glas. Îți dai seama, habar n-am avut că mai există, după ce m-au evacuat din spitalul de campanie și m-au adus în țară, i-am pierdut urma. Îmi închipuiam c-o fi murit ... Mulți s-au prăpădit după plecarea mea, am aflat, pe rând, de unul, de altul, nu și de Moise, însă ... Nu știai de unde este? îl întrebasem. Firește, firește, știam, îmi răspunsese tata, zicea că era moldovean, de lângă Tecuci, nu-i plăcea să vorbească despre
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
mine. I-am refuzat explicandu-le că nimeni nu este de neînlocuit și că, dacă există cu adevărat un curent favorabil schimbării de atitudine în CSDR, o pot face și fără mine. Din păcate unul dintre ei avea să se prăpădească puțin mai târziu în urma unui atac de cord, iar celălalt a fost în timp ‘'mazilit'' pentru că știa prea multe. Nu poți face mare lucru dacă pe lângă un set de principii sănătoase nu ai și o echipă! Ca proaspăt președinte al
CUM AM VAZUT EU MISCAREA SINDICALA DIN ROMANIA de TUDOR URLEA în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357577_a_358906]
-
au fost prezentați locuitorii unei comune care se plângeau că CAP-ul fusese devalizat de cei care-l conduceau. Dispăruseră utilajele, animalele și chiar clădirile. M-am întrebat, văzând această poveste, unde se aflau acei cetățeni când ‘'bandiții'' din conducere prăpădeau CAP-ul. Păi, unde să fie ? Ei erau pe câmp la furat cu traista, că doar începusem să ne ‘'manifestam democratic''! Am relatat acest episod nu întâmplător. Tot așa se vor întreba unii: cum și când a disparut patrimoniul UGSR
CUM AM VAZUT EU MISCAREA SINDICALA DIN ROMANIA de TUDOR URLEA în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357577_a_358906]
-
aceeași. Puțin rest rămâne dintr-o “eternitate” confundată cu ceva care s-ar putea declina la plural. O eternitate, două eternități? A mea, a ta, a noastră? Auzisem că-n localitatea uitată de lume casele se dărăpănează și oamenii se prăpădesc, așa că m-am așteptat să nu mai întâlnesc decât o mână de bătrâni însingurați și câteva gospodării pustiite. Nu numai că nu mi s-au adeverit temerile, ba dimpotrivă, am fost chiar surpinsă de puținul cu care s-a schimbat
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
Așa că, de mai multe decenii, de nătărăi ce erau, drăcarii lansau rachete care le cădeau în cap, se bombardau între ei, iar în parcurile de distracții se ciocneau cu tancurile, avioanele de luptă, sau navele spațiale și râdeau de se prăpădeau. Lucifer, cel care îi făcuse după chipul și asemănarea sa, într-un moment de neatenție al Divinului său părinte, își dădea cu pumnii în cap de disperare și rușine că-l făceau netoții de râs. Diplomat fiind însă, aștepta un
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
cu banii câștigați în străinătate să se așeze pe la casele lor. Alții au plecat încă de la început hotărâți să nu mai revină niciodată îndărăt. Iar unii nici nu au mai apucat să ajungă la destinație. Pur și simplu s-au prăpădit pe drum. Toți aceștia s-au numit emigranți, motivele plecării lor fiind cele ale câștigării prin muncă a unui trai mai bun, eliberarea de sub imperiul austro-ungar, teama de Primul și de cel de al II-lea Război Mondial. O altă
OSPITALITATEA POPORULUI ROMÂN – CEL BINE-CREDINCIOS DE PRETUTINDENEA de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344629_a_345958]