3,904 matches
-
obrajii Îmbujorați. Pâlcuri răzlețe de romaniță erau Împrăștiate prin iarba grasă, răsfirată de vânt. Găseam acolo un aer mult mai curat... Și o statuie a liniștii foarte Înaltă, care ne plăcea și ne umplea de bine. Ne uitam În lungul prăpastiei, Încercând să o străpungem cu privirea cât mai În jos. Devenirăm dintr-o dată meditativi, cu o umbră de Înfiorare deasupra capetelor. În singurătatea acelui loc, cu lumea pierdută la picioare, Milu era foarte grav. M-a privit din nou, fix
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iar buzele murmurau ceva stins. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit că să-l las pe el... că vrea el să zboare mai Întâi! Apoi, Închizând pleoapele, mă sărută rece pe gură și se Îndreptă spre marginea prăpastiei, scrutând adâncul. Și, dintr-o dată, fără să mai spună nimic, Își desfăcu larg brațele (eram să spun aripile!) și se aruncă cu un salt În gol, lăsându mă Înmărmurit de uimire... Spre surprinderea mea totală, nu căzu. Pluti asemenea păsărilor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe Alex revenea din când în când, tulburându-i liniștea, amintindu-i câtă ură adunase o dată cu închiderea ușii în urma ei și cum zgomotul strident al yalei o scosese dintr-o lume atât de mult visată! De atunci, se deschisese o prăpastie între ea și Alex și acum, una și mai adâncă între ea și Ina. Am coborât în mine până la ultima treaptă își spuse sieși, odată ajunsă aici, mă întreb ce urmează acum? Atunci nu intuise dimensiunea urmărilor ce aveau să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
are nevoie de mamă. Olga pară cu greu insistențele Inei de a deplasa discuția pe alte fronturi de interes, și formulă un răspuns ambiguu: - Între binele pe care mi-l dorești tu și răul care mă macină este o mare prăpastie, Ina, draga mea! Pe scurt, soțul meu își îneacă amarul în alcool. Așa cum ți am mai scris, nu-l văd cu săptămânile, probabil are altă casă, dacă n-o fi având mai multe... N-a fost om de familie decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ucis amanta. E nebun?! Poate.Veniți. Venim. Au venit. Lunganul Emilian Truică, șeful contabil de la inspecția silvică locală, părea că doarme, pe iarbă. La auzul motorului mașinii a întors capul. S-a ridicat în picioare. S-a dus către buza prăpastiei. Să nu te arunci, mă, a sărit ca ars, subofițerul coborât din mașina proaspăt sosită. Stați liniștit, că nu mă arunc. Pe ea am aruncat-o. Că pe ea am considerat-o vinovată. și unde e? Acolo, jos, printre lespedele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
proaspăt sosită. Stați liniștit, că nu mă arunc. Pe ea am aruncat-o. Că pe ea am considerat-o vinovată. și unde e? Acolo, jos, printre lespedele de piatră. Doi colegi ai subofițerului speriat că nebunul se va arunca în prăpastie i au pus, ăstuia, cătușele, și l-au orientat către portiera deschisă a mașinii cu care veniseră. Nu vă grăbiți, li s-a adresat el. Lasă vorba, hai, fă pași. Ba nu fac. Iaca stau aici. și se așeză. Un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a altcuiva. și, dacă am hotărât astfel, i-am dat întâlnire aici. La Pisc. Ea, proastă, n-a prevăzut nimic. A venit la întâlnire. Când a întins mâinile către mine, ca să mă îmbrățișeze, eu am împins-o, de piept, în prăpastie. A zis, doar,a!, și gata. S-a dus. De-a rostogolul, mai bine de șaizeci de metri. Am auzit, doar, buf! Când am privit acolo am văzut că se mai zbate. Am coborât iute și am strâns-o de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori de imaginar poetic, dar nici să se îndepărteze de modelele consacrate. Între literatura clasică persană și literatura modernă iraniană (începutul secolului al XX-lea) e o prăpastie imensă. Nevoia de sincronizare cu... Occidentul e consecința modernizării Iranului, mulți scriitori dorind să se elibereze de o moștenire grea, paralizantă, incapabilă să mai hrănească noi variante artistice, și să se alinieze într-un fel literaturii moderne practicate aiurea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
familiară a ierburilor. Plonjam, în clipa aceea, în memoria zilelor de demult. Și totuși aceste reminiscențe se îndepărtaseră de mine ca prin farmec. Ele se bucurau împreună de o viață autonomă; eu nu eram decât spectatorul îndepărtat și mizerabil. O prăpastie adâncă se căscase între ele și mine, inima îmi era goală, iar mărăcinii își pierduseră nu demult parfumul încântător. Chiparoșii erau despărțiți de spații mari, colinele aride. Cel care fusese nu mai exista și dacă l-aș fi evocat, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
energie și aveam o condiție fizică de invidiat. Tocmai când constatam eu încântat această stare de lucruri, hop că am ajuns la marginea patului. M-am uitat în jos și mi s-a părut că dinaintea mea se căsca o prăpastie. M-am retras instinctiv. Ce urma să fac? Puteam să cobor pe piciorul patului sau să-mi dau drumul de aici. Exoscheletul meu n-ar fi avut nici pe dracu'. Am oftat și m-am decis pentru a doua alternativă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
oastea lui Ulise și că a văzut Caul Troian la Sevastopol, de-adevăratelea. Toate acestea o mâhneau pe Karin, ea însăși suferind de coxartroză la amândouă picioarele și de un riniche atrofiat, dar ceea ce-o aducea rapid pe buza prăpastiei era disperarea că soțul ei își va pierde într-o bună zi, definitiv, mințile. Dacă nu l-ar fi simțit așa când fusese internat pentru prima dată în spital, n-ar fi trepidat atâta. Când îl vizitase odată la spital
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
specifică gândirii grecești, dar e numai o simplă modalitate a omului antic elen-timpuriu de a percepe imperceptibilul. Așa cum e creștinul, bunăoară. Și nu exagerăm apropiindu-le până la un loc. Între zeitățile antice păgâne și sfinții creștini e însă o mare prăpastie. Primele au acces numai la apariții, la încarnări demonice (după părerea mea, ele se încadrează în ceea ce am putea numi sacrul negativ), pe când ceilalți se bazează pe ancorarea în concret a lui Dumnezeu. Fără antropomorfismul grecilor, n-ar fi fost
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nu pe ei. Pe evreii care îi voiau pe greci monoteiști. Așa că încreștinarea grecilor de către Apostolul Pavel a fost decisivă pentru viața întregii Europe. Religiile politeiste, prin imoralitatea lor (subliniez) au făcut loc moralității proprii Creștinismului. Nu este pisc fără prăpastie. Poate că te plictisesc... Nu. Nici într-un caz... Într-un cuvânt, domnule Gerard, Maica Domnului n-are ce căuta între astfel de divinități perverse, importate de Atena, Sparta și mai târziu Roma, din Asia mai ales. Sper să rămână
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ales, incapacitatea celor care pe diverse trepte conduc destinele omenirii. Se pare că principalele scopuri ale celor care conduc sunt pentru acumulări materiale și pentru deținerea cu orice preț a puterii (politice, economice, financiare, etc.). De aici, inegalitate și marea prăpastie dintre cei bogați și cei săraci, de aici stresul distrugător al liniștei și echilibrului unei mari majorități. De aici, lanțul lung al dramele sociale și al celor de ordin psihic. Clacările și depresiile sunt elemente des întâlnite în modernitatea lumii
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pe care o purtăm zilnic peste tot, vom fi mult mai bine, fără să ne întrebăm dacă fără mască a fost mai bine sau mai rău, masca noastră este construită de gândirea noastră și are doar o singură direcție, spre prăpastie și dacă ai norocul să te trezești chiar atunci când esti pe marginea prăpastiei, ai șansa să te salvezi, ai șansa să dai înapoi pas cu pas și vei ieși din zona periculoasă, dar trebuie să te trezești la timp din
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să ne întrebăm dacă fără mască a fost mai bine sau mai rău, masca noastră este construită de gândirea noastră și are doar o singură direcție, spre prăpastie și dacă ai norocul să te trezești chiar atunci când esti pe marginea prăpastiei, ai șansa să te salvezi, ai șansa să dai înapoi pas cu pas și vei ieși din zona periculoasă, dar trebuie să te trezești la timp din somnul tău obositor. Este destul de comod și inteligent să trăiești când știi că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
când, striga: Țineți bine de sănii, că aici îi povârnișul cel mare! Când râpa din dreapta aștepta cu gura căscată, gata gata să înghită pe primul adormit, a strigat: Opriți! Treceți câte doi și țineți de sanie, să nu alunce în prăpastie! El a fost primul care, ajutat de Ion Cotman și Gheorghe Amnar, a depășit prăpastia. În același fel au trecut pe rând toate săniile. Uite că ne-o ajutat Cel de sus și am trecut cel mai greu loc... De
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aștepta cu gura căscată, gata gata să înghită pe primul adormit, a strigat: Opriți! Treceți câte doi și țineți de sanie, să nu alunce în prăpastie! El a fost primul care, ajutat de Ion Cotman și Gheorghe Amnar, a depășit prăpastia. În același fel au trecut pe rând toate săniile. Uite că ne-o ajutat Cel de sus și am trecut cel mai greu loc... De acum înainte s-o ținem întins, flăcăi! - a grăit Hliboceanu, cu multă bucurie în glas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cunoaște mari transformări, iar România se va alătura încet, încet lumii occidentale. Dreptul liberei circulații fiind garantat de noua constituție, orice cetățean va avea posibilitatea să obțină un pașaport cu care să poată călători oriunde în lume. Puțin cîte puțin, prăpăstiile care ne separă acum de celelalte națiuni civilizate se vor astupa cu repeziciune, pentru că românii vor avea în sfîrșit ocazia să-și pună în valoare numeroasele lor calități și talente peste hotare, acolo unde pînă acum au fost foarte puțin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai comunismului nu erau cei pe care-i știam noi. Cel puțin ăia nu erau deghizați, zice Dendé, aici e o problemă cheie a istoriei, întotdeauna mascații ăștia, fardații, cosmetizații neamului ne-au dus la dezastru, ne-au împins în prăpăstiile cele mai negre în care o națiune europeană putea fi împinsă, asta e cea mai mare nenorocire, Curistule, că repetăm la nesfîrșit povestea fără să ne mai săturăm de ea. Ce să-i faci dacă nu vrem să ne învățăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
morții. Ți se par grețoase cuvintele mele? Simple dulcegării? Crezi că ai fecundat pământul cu dulcegăriile tale? Siropul cuvintelor tale e un jalnic amestec de aiureală și stupiditate. Cât aș fi vrut să te cred! Cât de aproape Îmi era prăpastia, tot mai bine era la marginea ei. Ești o vulpe cu ochi lacomi, perfizi. Eu, ,,muza voluptuoasă,, , ,, marea ta dragoste,, , ,,inspirația ta,,. Fructul stacojiu nu mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dezvăluirea unei infidelități banale. Aici avem de-a face cu ceva care poate zdruncina din temelii mintea cuiva. Antonia este la un pas de începutul unei vieți noi, unei fericiri noi. Fie merge înainte către aceasta, fie cade într-o prăpastie din care, având în vedere temperamentul ei, s-ar putea să nu mai iasă câțiva ani buni. Depinde de tine pe care dintre căi va apuca. Și cu tine cum rămâne? am întrebat. Și tu te afli la un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fost, am zis. Pauză. — De cine-i scrisă? Apoi, la mișto: — De tine? — E scrisă de William Butler Yeats, am răspuns eu și mi-am dat seama cât de lipsit de tact fusesem, cu câtă nesimțire îi atrăsesem atenția asupra prăpastiei dintre noi doi: eu sunt deștept iar tu tăntăloaică, cam așa se traducea faptul că-i recitasem acestei femei una din cele trei poezii pe care, întâmplător, le învățasem pe de rost în cei treizeci și trei de ani de viață ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deja să scap de pe pârtie. „De ce o numi lumea așa ceva o vacanță la schi, nu puteam să pricep: aia nu mai era vacanță, era ca și cum ai fi fost tipul care era cât pe-aci să moară din filmul Pe fundul prăpastiei“, mă gândeam eu necăjită, În timp ce Încercam să mă mișc. Doi prichindei trecură În zbor pe lângă mine, cu schiurile lor mini, pe măsura lor, În picioare. Cum făceau asta și de ce zâmbeau? Nu știau că erau la un pas de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
stau turtite nasurile lor, încep să moțăie, trezindu-se urgent cînd tatăl, cu brațele ostenite, vrea să-i dezlipească. Departe, în față, o căruță cu doi cai traversează șoseaua, trăgînd pe dreapta în parcarea făcută de cotul șoselei, chiar lîngă prăpastia de dincolo de parapetul din tablă ondulată, un loc blestemat, cu multe accidente. Țăranul sare din scaun și-și scoate căciula, cu care face semne mașinii. Noroc, nea Neculai! strigă șoferul către bătrînul Vlădeanu, coborînd în fugă, să ridice oblonul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]