2,533 matches
-
O mulțime de replici ale sale sunt memorabile. Întrebat, ușor idilic, a ce mirosea o anume prăvălie din copilăria lui, răspunde în doi peri: „Era să zic eu o vorbă a ce mirosea... A ce poate să miroasă într-o prăvălie? A alimente... A bomboane, a ulei, a zahăr... Nu era supermarket. Era o prăvălioară, acolo.” (p. 17) Apropo de eventualele deosebiri dintre volumele I și II ale Moromeților, devine sfătos, dar nu mai puțin ștrengar: „Măi, Sorine, toată lumea a zis
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
atunci ca și acum, de o dezinvoltură estetă absolut irezistibilă.) De pildă Lisboa III: „Lisboa/ cu cizmăriile tale/ cu băcăniile tale/ cu tinichigeriile tale/ cu tutungeriile tale/ cu farmaciile tale/ cu drogheriile tale/ cu pastelăriile tale/ cu patiseriile tale/ cu prăvăliile tale cu fermoare/ cu ferometalele și feroneriile tale/ cu florăriile tale și florile tale de fer forgé / cu balustradele și balcoanele tale/ cu șinele și mașinile strecurânduse cu greu/ printre...” Și acum începe adevăratul poem: „cizmăriile/ și băcăniile/ și tinichigeriile
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
și florile tale de fer forgé / cu balustradele și balcoanele tale/ cu șinele și mașinile strecurânduse cu greu/ printre...” Și acum începe adevăratul poem: „cizmăriile/ și băcăniile/ și tinichigeriile/ și tutungeriile/ și farmaciile/ și drogheriile/ și pastelariile/ și patiseriile/ și prăvăliile tale cu fermoare// Lisboa/ ca o floare/ de aluzejo și fier forjat.” Poemele, se poate afla din subsolurile paginilor, a fost scrise în de-a lungul lunilor mai, iunie, și noiembrie 2010. Cam în același timp, așadar, cu această novella
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
mult ca să o trimiți de aici”. La aproape douăzeci de ani, fratele meu Ahmad nu realizase încă nimic. Muncea ca ucenic în magazinul unchiului Astollah, dar în mare parte din timp hoinărea. Era opusul fratelui meu Mahmud, care rămânea în prăvălie toată ziua și în care, conform spuselor domnului Mozaffar, puteai avea încredere. Tatăl meu era mândru că Mahmud administra magazinul lui Agha Mozaffar. Deși avea doar cu doi ani mai mult decât Ahmad, era foarte credincios, nu uita niciodată de
Parinoush Saniee - Cel care mă așteaptă (fragment) by Cerasela Barbone () [Corola-journal/Journalistic/4494_a_5819]
-
vie: l'une dans la terre natale, de l'enracinement, du retour; l'autre dans l'absence - la greque - chapmp du pčre, du départ, de l'exil et de la rupture."3 Interesul pentru limba greacă sporește când, ajuns băiat de prăvălie la Kir Leonida, începe să o învețe. Istrati va recupera limba tatălui având ca "dascăli" de greacă pe bunul Căpitan Mavromati, pe Kir Nicola și Barba Yani, iar mai târziu va folosi acest idiom cu Nikos Kazantzakis și alți "Kalos
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
faptul că muritorii de rând, doar muritori și atât?,,Muriți voi, că trăim noi!”, slogan, tot din cele mai vechi timpuri. Să vă mai amintesc de faptul că, pentru un litru de lapte, un fel de piș-vacă, dormeai la ușa prăvăliei de cum Închidea analfabetul Închiriat pe post de măgar-ștab, la ștabul de la sfatul popular? Nu! Sau, dacă vreți... Revenind, pe vremea comuniștilor, ca proaspăt absolvent de facultate, cu o tonă și ceva de carte În cap (carte chiar se făcea!), erai
Despre firescul în nefiresc şi invers. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/99_a_389]
-
stradă. Era o cunoaștere mărginită, de bună seamă, dar mult mai intensă, mult mai legată de un loc de un spirit. Bucureștiul secolului XIX era colorat la propriu, fiind împărțit în cinci culori, de roșu (matca viitorului Centru Istoric, cu prăvălii și viață socială), de galben (lumea bună), de albastru, de verde și de negru (mica burghezie). Culorile cuprindeau mai multe mahalale, iar lectura numelor, cu mica lor istorie, cu notele de subsol foarte ample, e un exercițiu seducător. De pildă
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
de tineri autori brazilieni, iar romanul Simfonie în alb pătrunde în zonele de umbră ale unei familii, prin viețile a două surori, despărție la pragul copilăriei cu adolescența. Trei autori se află deja la cel puțin a treia carte tradusă. Prăvălia de miracole de Jorge Amado construiește două vieți ale aceluiași personaj - un scriitor din Bahia, redescoperit de un savant american. Povestea Bernardei Soledade aduce pasiune, lăcomie și nebunie, prin ambiția eroinei de a îmblânzi caii și bărbații. Dar revelația prozei
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
complicat imaginat, mai problematizant decât romanul lui Kesey, asupra avatarurilor omului și a naturii lui care se răzvrătește împotriva încercării de a fi redus la starea de robot, de marionetă fără reacții. Nesupușii din literatura lui Kesey erau duși în "prăvălia de șocuri" spre a li se ucide voința, erau "scurtcircuitați" sau reduși, pentru totdeauna, la starea de "legumă", prin lobotomie, precum Murphy, pedepsit pentru că era un "agitator", un "mugure al răzvrătirii", voind "să tragă oamenii afară din ceață." Resemnarea unui
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
abia, țeapăn, politicos, solemn, prezentam pachetul mirific, mîndru de îndemînarea mea pragmatică de profesionist sadea, și-l încredințam eroic solicitantei, solicitantului. Și-atunci emoția amîndurora devenea vizibilă, scutura de-amăgiri irizațiile subțiri, întinse la maximum în stratosfera prăfuită cochet a prăvăliei umile. Perdeaua de ciucuri de cristale informe de la ușă se clătina ușurel, declanșînd muzici îndrăgostite de ron-ronul motanilor aciuați prin colțuri - prietenii mei somnolînd fecund, îmbietori la meditație... Îmi meritam meseria? Îmi închegasem un destin și-l savuram pe îndelete
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
să-l facă să nu se mai regăsească pe sine în limitele propriei identități. Vechiul Soljenițîn a murit, a mai rămas spectrul mediatic al premiului Nobel. a fost anihilat. Oriunde se duce i se dă totul. Dacă intră într-o prăvălie, patronul îi face cadou marfa dorită, dacă vrea să mănînce într-un restaurant, patronul îi dăruiește gratuit o masă festivă, dacă vrea să iasă pe stradă ca să ia aer curat, armata de ziariști se năpustește asupra lui cu cele mai
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
de atunci al Amărăștiului, bunicul mamei mele. Ghiță Popii, (așa îi ziceau amărăștenii) și popa Mitrica erau frați, copii lui popa Ion. Valeriu, Dumitru și (Elenă) Lenuța Anania erau copii Ghitei, care s-a măritat cu un ardelean băiat de prăvălie la Drăgășani, pe nume Anania. Popa Ion le-a cumpărat casă de la Glăvile, unde au copilărit cei trei frați Anania și unde locuiește în prezent Valeriu, prietenul meu din copilărie, nepotul de sora al lui IPS Bartolomeu. Tânți Lenuța, fusese
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
tramvaiului Stau în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi copilul cel mut pe care mi l-a dăruit cândva femeia aceea lipsită de glas era una din acele stranii femei capabile să zboare că un înger în absență mea peste toate prăvăliile și maghernițele periferiei în timp ce toate corăbiile se adunau la geamul albastru cu roșiile muscate cu panseluțele căsuței mele de pământ în urma lor nu mi-a rămas decât acest papagal albastru poliglot vorbind o mie de limbi neînțelese de mine pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
să nu se sperie de ropotele aplauzelor prelungite. Succesul fiind mare, în 1958, s-a apelat la aceeasi trăsura, în spectacolul Gaițele, regizat de Vlad Mugur. (24) Anii au trecut, librăriile au fost națio nalizate, altele s-au transformat în prăvălii cu destinație diferită. Una dintre ele a devenit Librăria Cartea Rusă, care se mai numea și Librăria Maxim Gorki. În vitrina erau cărți scrise de autori sovietici, lucrări cu care, elevii erau torturați în programa școlară, cu eroi și exemple
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de mărci, ceea ce e mult sau puțin după cum ai sau n-ai bani! în orice caz, Doinaș, din inițiativa lui, nu-mi scrie! Sau o pornesc spre librării, că e mare Köln-ul, are 1 milion de locuitori, poate tot atâtea prăvălii sau cârciumi, răspândite, doar sexișopurile aproape toate strânse pe Habsburger Ring și pe Hohenzolern Ring, care arată ca pe la Scala în București, însă nu e frumos decât rareori, când bănuiești ce a fost înainte de distrugere, poate unele străzi Ťvechiť, că
Scrisori întârziate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10741_a_12066]
-
Cristian Teodorescu Mascarada de la CNSAS compromite și mai mult această prăvălie pe care Gheorghe Onișoru a transformat-o în spălătorie de zdrențe. Joaca de-a uite Ticu, nu e Ticu l-a umilit, pînă la un punct, pe aprigul fost deținut politic. Cu o mîndrie inițială, exprimată patetic, Ticu Dumitrescu anunță
Cnsas - spălătorie și circ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10749_a_12074]
-
un vot exprimat democratic! a explicat din senin Turianu. Iar tehnic vorbind, avea dreptate. Manifestațiile de protest care au început după aflarea rezultatului spun multe despre interesul românilor față de aces subiect. Cîteva zeci de oameni, dintre care, o parte, angajații prăvăliei, îi cer demisia de onoare lui Corneliu Turianu. Societatea civilă revoltată s-a exprimat la nivel de lideri, nici aceia toți. Foștii deținuți politici au stat acasă în marea lor majoritate. Tinerimea generoasă avea alte griji. Nu s-au dus
Cnsas - spălătorie și circ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10749_a_12074]
-
de o mamă severă care îl forțează să ia calea practică a comerțului și să se integreze în comunitatea lucrativă a evreilor triestini; absența tatălui, pe care îl vede o singură dată în perioada tinereții, viață modestă, din veniturile unei prăvălii de anticariat, marcată mai cu seamă de anii persecuțiilor împotriva scriitorilor evrei, când trebuie să se ascundă; relație de ură/iubire cu Lina, femeia pe care o va cânta în toată opera; criză permamentă de identitate, de credință (cu o
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
pictorul Gauguin a murit în 1903, există însă sătucul în care și-a petrecut ultimii ani de viață, un sat aproape neschimbat după mai bine de un secol, cu bungalouri de-o parte și de alta a drumului, cu mici prăvălii și chiar un bufet, diferența este însă una singură: pe vremea pictorului satul era plin de picturile acestuia, acum doar străzile și prăvăliile îi poartă numele, tablourile lui, cotate foarte bine astăzi pe piața de artă nu-și mai au
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
mai bine de un secol, cu bungalouri de-o parte și de alta a drumului, cu mici prăvălii și chiar un bufet, diferența este însă una singură: pe vremea pictorului satul era plin de picturile acestuia, acum doar străzile și prăvăliile îi poartă numele, tablourile lui, cotate foarte bine astăzi pe piața de artă nu-și mai au locul acolo. Există și un muzeu care-i poartă numele, dar impresionantă e atmosfera: copacii înalți, câte un cal alb rătăcit, băștinași aproape
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
dezvăluie Caragiale în Cîteva păreri: Noi știm că, dintre toate fenomenele, acele ce ne interesează mai mult pe noi, oamenii, sînt mișcările sufletești ale omului". Nu altfel se comporta, aflăm de la Diogenes Laertios, Socrate, care "discuta chestiuni de morală în prăvălii și în piață, convins fiind că studiul naturii nu ne este de folos; el spunea că cercetează "Ce bun și ce rău ți s-a-ntîmplat acasă" (Viețile și doctrinele..., II, 21)". în temeiul temperamentului său ,socratic", Caragiale manifesta voluptatea discuției în
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
Crișan Andreescu Crin Antonescu respinge varianta candidaturii lui Klaus Iohannis la Președinție. Nu e o chestiune de cifre. Klaus Iohannis nu dorește și nici nu se pune problema să candideze la președinție. Nu am făcut o prăvălie, cine dorește să candideze. Klaus Iohannis, indiferent de cota de încredere politică, sper să facem experiența asta, să conducă un guvern al României, dar președinția României e un alt concept, în care Iohannis nu dorește să se implice. Nu știu
Klaus Iohannis nu va candida, declară Crin Antonescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30973_a_32298]
-
pe roate „La Diligenta”. Asta, până În urmă cu o săptămână. Acum, la magazin este liniște. Mărțina a anulat toate Întâlnirile de afaceri. și a expediat angajații În concediu cu plata. S-a arătat a fi nebună de generoasă, trăgând obloanele prăvăliei În plin sezon turistic, cănd fiecare zi putea fi cântărita Într-o afacere pe cinste. Ei nu-i pasă că pierde clientela, ca afacerea În sine s-ar putea duce de râpă. Pleacă de acasă, În fiecare dimineață. Suie colina
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
preferau fixației, mutația, care a fost și axa filosofiei dezabuzate a lui Montaigne. Anticarii de altădată În anii interbelici erau două feluri de anticari: cei mai mulți cu etalaje pe o mare porțiune din cheiul Dîmboviței sau pe la răspîntii, ceilalți, instalați în prăvălii proprii sau la Casa Anticarilor, de la Vama Poștei. Această rezidență a lor, în formă ovală, de care beneficiau numai cinci sau șase anticari, le fusese pusă la dispoziție în urma intervenției celui mai ilustru al lor protector: l-am numit pe
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
pentru cumpărătura lui de broșuri rare și de cărți vechi, o sumă minimă, achitîndu-se în natură cu propriile lui cărți recente, la prețul lor nominal, deși atunci nu făceau primă, cu toată valoarea lor. Al doilea frate Pach, Hermann, avea prăvălia în pasajul Vilacros. Acolo îl vedeam adesea pe poetul de limbă franceză și diplomatul în retragere Charles Adolphe Cantacuzčne, care cumpăra cărți vechi, ba chiar desperecheate, dacă găsea cîte ceva interesant în ele. Mezinul, Mișu, cu magazinul de lîngă atelierul
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]