118,155 matches
-
natura Sa, a devenit om pentru a ne face fii prin înfiere sau adopție<footnote Contre les heresies, 3.19.1, în col. Sources Chrétiennes, Nș 211, p. 373-374. footnote>. Calitatea noastră de fii prin adopție, care este pusă în practică prin Botez, ne înzestrează cu o proprietate supremă: nemurirea și nestricăciunea Fiului. Botezul reprezintă mijlocul prin care începem să ne folosim de viața divină a Fiului. Prin filiația sa divină, o ființă umană se unește cu Logosul și devine locaș
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
nestricăciune prin obișnuirea noastră treptată cu primirea și purtarea lui Dumnezeu<footnote Contre les heresies, 5.8.1, în col. Sources Chrétiennes, Nș 153, p. 93. footnote>. Duhul este „arvuna paulină a moștenirii noastre” (Efes. 1, 14). Duhul transpune în practică înfierea noastră ca fii permițându-ne să strigăm „Avva, Părinte!”. Înghite mortalitatea în nemurire, pentru că „sângele și carnea nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (1 Cor. 15, 50) decât dacă sunt unite cu sufletul și Duhul. Contrar gnosticilor, Sfântul Irineu
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
a Început să se-nfiripe prin mijlocirea acelora care Învățau «altceva»” (Eusebiu, Istoria bisericească 3,32,7-8). Iudaismul antic nu socotea drept importantă unitatea Învățăturii, ci mai degrabă felul de a trăi În particular și În societate. Cu toate acestea, practica „excomunicarea”, adică expulzarea din sinagogă (minim). Pentru creștini În schimb era importantă atât Împărtășirea aceleiași Învățături - ca și sistem socio-cultural ce implica o sinteză și o atestare a apartenenței și crezului creștin În lume și În timp - cât și felul
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
confundă pe creștini cu iudeii. Păgânul Lucian de Samosata, deși vorbește cu dispreț despre ei, Îi cunoaște Îndeajuns pe creștini și felul lor de a trăi. El face referiri la Însemnătatea pe care o au cărțile pentru aceștia și la practica exegetică, la schimbul de epistole Între comunitățile creștine, la persecuție, la mituirea străjerilor pentru a putea obține eliberarea sau a-i putea vizita pe cei Întemnițați, la disprețuirea morții pentru afirmarea credinței, la Învățătura despre nemurire, la simțul fraternității, la
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
cel care a crezut În iudaism, ci iudaismul este cel care a crezut În creștinism” (Epistola către Magnesieni 10, 3). În cealaltă accepțiune se susține că inițial existau diferite forme de exprimare ale creștinismului; astfel se accentuează diversitatea Învățăturii și practicii; sunt puse În evidență mai cu seamă divergențele, uneori În detrimentul elementelor comune fondatoare. Din când În când sunt aduse În prim-plan divergențele secundare, lăsându-se În plan secund conținuturile esențiale, fără de care creștinismul nu ar mai fi ceea ce este
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Întemeiate de unul dintre apostoli. Ba mai mult, tocmai episcopul a fost acela care a hotărât mai devreme că poate fi acceptată, Întrucât el era chezașul unității credinței și ortodoxiei În comunitatea antiohiană. Acest exemplu ne ajută să pătrundem În practica bisericii antice. Nu toate comunitățile aveau același canon În veacul al II-lea. Pornind de la criterul acceptării reciproce a textelor și tradițiilor teologice și liturgice, se tindea să se creeze o anumită uniformitate. Lipsea un centru de decizie și se
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
scris și simbolurile de credință erau destul de vagi. Fiecare biserică Își avea propriile tradiții; despre multe dintre acestea nu avem mărturii, pentru că nu ne-au fost transmise În scris. Asupra acestui lucru aduce lumină Tertulian (după ce a vorbit despre anumite practici În ceea ce privește ritul botezului, despre normele cu privire la primirea euharistiei, posturi, rituri de rugăciune, folosirea frecventă a semnului crucii): Harum et aliarum eiusmodi disciplinarum si legem expostules scripturarum, nullam invenies<footnote De corona 4. Su consuetudo: cfr. De virgn. velandis, SC 424
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
idée représentée par lui dans les œuvres de Tertullien, RHE 40-41, 1944, 243-265; Morel, Le développement de la „disciplina” sous l’action de du Saint-Esprit chez Tertullien, RHE 35, 1939, 5-46. footnote>. Cu alte cuvinte, un Întreg ansamblu de norme și practici care se formaseră deja la Începutul veacului al II-lea nu-și găsea temeiul biblic, acestea fiind elaborate de una sau alta dintre comunitățile creștine și uneori trecând de la o comunitate la alta prin contagiune. Bisericile cele mai Însemnate, mai
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
nevoilor comunității creștine Încă din primele timpuri. Faptele Apostolilor (cap. 15) ne istorisesc despre o adunare a creștinilor care proveneau din diverse cetăți și a apostolilor pentru a rezolva problema foarte acută a condițiilor de primire a păgânilor În creștinism. Practica aceasta conciliară, păstrând În continuare un caracter regional, s-a dezvoltat Încet, Însă cele dintâi mărturii cu privire la adunări Însemnate datează dintr-a doua jumătate a secolului al II-lea În mediul oriental. În provincia romană a Asiei (partea vestică a
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
nivel interdiecezan, ci și În cadrul aceleiași comunități. Comunitățile locale se reuneau În jurul episcopului pentru a alege clerul și pentru a lua cele mai importante hotărâri. Activitatea conciliară se dezvoltă și se organizează mai bine În cursul veacului III. Aceasta era practica lui Ciprian la Cartagina și la Roma. Conciliul de la Niceea din 325 codifică o practică destul de obișnuită la Începuturile veacului IV atunci când dă În canonul V o prevedere: „asupra necesității ca aceia care sunt excomunicați să nu fie primiți de către
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
alege clerul și pentru a lua cele mai importante hotărâri. Activitatea conciliară se dezvoltă și se organizează mai bine În cursul veacului III. Aceasta era practica lui Ciprian la Cartagina și la Roma. Conciliul de la Niceea din 325 codifică o practică destul de obișnuită la Începuturile veacului IV atunci când dă În canonul V o prevedere: „asupra necesității ca aceia care sunt excomunicați să nu fie primiți de către alții; asupra oportunității de a se ține sinoade de două ori pe an”. Calea obișnuită
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
să vândă droguri și să învețe să supraviețuiască în jungla tranzacțiilor periculoase de la granița mexicano-americană. Stilul lui e bombastic și fără ocolișuri, dar păstrând intactă inocentă personajului ce se agață încă de copilărie. Fragmentul din Mariguano apărut în Aiecart descrie practicile poliției de frontieră: "Polițiștii se asigura că tipul pe care l-au luat la bătaie nu-i vreun unchi important sau vreun compadre cu rang mare, care ar putea să le facă probleme mai tarziu". Cât despre californianul Harold Jaffe
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
patimii la lumina mântuirii. În concluzie, putem lesne observa că Părinții cei duhovnicești ne-au descoperit multe taine ale acestui război nevăzut și îndelungat. Nouă nu ne rămâne decât să medităm la îndemnurile și recomandările lor, să le transpunem în practică și să începem lucrarea despătimirii, pentru ca atunci când vom ieși din această viață, să avem bucuria comuniunii lor în împărăția cea neînserată și să gustăm împreună din belșug bucuriile nespuse pregătite nouă de Bunul Mântuitor. Asist.drd. Liviu Petcu
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Școala de tip european îi formează pe muzicieni în referința unui model clasic de performare, atât în plan compozițional cât și de execuție. Ca atare, legitimarea se face pe baza unei tehnici dobândite pe durata multor ani de studiu și practică. Ce-i drept, merită, căci s-au realizat o mulțime de capodopere și s-au întemeiat numeroase instituții (filarmonici, teatre de operă, diferite genuri și tipuri de formații muzicale) în stare să ni le livreze pe baza proiectelor (partiturilor) lăsate
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
ca mod de finalitate sau cadențialitate, reprezintă și stadiul unui al patrulea nivel de interpretare, prin care conștiința călăuzitor-moderatoare reperează OS într-un mod deprivativ<footnote Claustrarea în întuneric, odată cu totala izolare de orice fel de stimuli, ținea odinioară de practica misteriilor unor religii antice, aparținând cultului unor zeități și/sau personalități modelatoare, precum cele de sorginte tracică, ca Zalmoxis și Dionysos, ori greacă - Eumolpos (misteriile de la Eleusis), Pitagora și alții. Adepții aleși spre inițiere practicau ritual diferite tipuri de descensus
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
diuretice reprezintă o scădere a sodiului seric cu >10 mmol/l la o valoare <125 mmol/l. Hipo- sau hiperkalemia indusă de diuretice reprezintă o scădere respectiv o creștere a potasiului seric <3 mmol/l sau >6 mmol/l; În practica medicală cea mai facilă modalitate de identificare a pacienților care au prioritate în privința transplantului hepatic este recunoașterea afectării severe a funcției renale, prin ascita refractară și sindromul hepato-renal sau pacienții cu peritonită bacteriană spontană. Cu toate acestea, pacienții cu aceste
Revista Spitalului Elias by CRISTINA PLĂIŞANU () [Corola-journal/Science/92031_a_92526]
-
la studiul fenomenului muzical arabo-andaluz, acesta oferă cercetătorului de formație muzicală clasică occidentală posibilitatea și privilegiul de a se confrunta și a analiza o muzică în care tradiția existenței și a contopirii creației și interpretării în cadrul actului artistic este o practică curentă. În vreme ce în muzica de factură clasică europeană tradiția improvizatorică nescrisă cunoaște un declin începând cu sec. XVIII, urmând a fi reluată sub o formă sau alta în cea de-a doua jumătate a sec. XX - în muzica arabo-andaluză această
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
curentă. În vreme ce în muzica de factură clasică europeană tradiția improvizatorică nescrisă cunoaște un declin începând cu sec. XVIII, urmând a fi reluată sub o formă sau alta în cea de-a doua jumătate a sec. XX - în muzica arabo-andaluză această practică improvizatorică continuă să fie conceptul generator al tuturor creațiilor specifice acestui fenomen muzical. Context istoric Odată cu sec. V d.Hr., Imperiul Roman începe să sufere din ce în ce mai mult atacurile populațiilor barbare migratoare. În ceea ce privește provincia romană
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
permeabile, muzicienii se aflau într-o permanentă mișcare și interacțiune, adaptându-se și adaptându-și repertoriul în funcție de necesitățile momentului sau ale evenimentului la care luau parte. În sec. VIII, după cucerirea Peninsulei Iberice de către musulmani, coexistau mai multe stiluri de practică muzicală : cântecul creștin, bazat în general pe modurile gregoriene, cântecul caravanierului - sau huda, adus din Orient odată cu venirea armatelor arabe și muzica de tip maur, în care discursul muzical se îmbina cu dansul, cu mișcările ritmate ale corpului. Venirea primilor
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Orientul începând cu sec. IX. Punctul de plecare al teoriei modurilor orientale a fost reprezentarea sunetelor pe tastiera luth-ului - instrumentul oriental prin excelență, ce era cunoscut cu mult înainte de apariția islamului. În acest fel, teoria a evoluat direct din practica muzicală, sunetele neavând o reprezentare abstractă, simbolică, desenată pe hârtie - de tip neumă, notă sau alt semn grafic - ci una extrem de pragmatică, palpabilă. Pentru un muzician oriental, un sunet este reprezentarea amplasării unui deget într-un anume loc de pe tastiera
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
3. evaluarea globală a pacientului de către doctor, utilizând o scară vizuală analogă (VASph) între 0 și 10. 4. durerea măsurată de către pacient, utilizând VASp între 0 și 10 5. măsurarea PCR în mg/dl. Scorul de activitate este util pentru practica de fiecare zi, informând medicul asupra remisiilor și recăderilor. Se consideră că boala este în remisie când scorul este între 0 și 1,5, iar recăderea, când scorul este mai mare de 9,35. Este de luat în considerație utilizarea
Revista Spitalului Elias by SIMONA SOARE () [Corola-journal/Science/92033_a_92528]
-
Într-adevăr, partitura comunică toată informația esențială asupra existenței sunetelor. Organizarea lor în structuri purtătoare de sens, însă, nu este notată și nici nu rezultă în mod univoc din text, ci este lăsată în seama tiparelor de gândire constituite în practica seculară. Ideile citate mai sus nu sunt decât momente dintr-o discuție probabil eternă, despre modul cum interpretarea se raportează la textul muzical. Nu ne propunem reluarea întrebărilor asupra priorității textului muzical în raport cu interpretarea (sau invers), ci vom examina câteva
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
dacă prin repetarea notei principale va rezulta o formulă ritmică pregnantă, preferabilă în acest context. În secolul XIX, regula și-a pierdut valabilitatea, ornamentele începând toate, de obicei, cu nota principală, în parte sub influența artei vocale sau a unor practici instrumentale folclorice și, mai ales, datorită funcției armonice tot mai semnificative a notelor melodice. Interpretul se confruntă deseori cu problema necesității adăugării de ornamente, practică tradițională în Baroc și valabilă încă pentru concertele de Mozart, considerate a fi fost, unele
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
toate, de obicei, cu nota principală, în parte sub influența artei vocale sau a unor practici instrumentale folclorice și, mai ales, datorită funcției armonice tot mai semnificative a notelor melodice. Interpretul se confruntă deseori cu problema necesității adăugării de ornamente, practică tradițională în Baroc și valabilă încă pentru concertele de Mozart, considerate a fi fost, unele, notate incomplet. Unde și cât poate sau trebuie să fie ornamentat? Ce funcție pot și trebuie să îndeplinească adaosurile? Se spune că Bach era criticat
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
liric sacru folosit în închinare, distinct de traducerea metrică sau parafrazarea psalmilor sau a altor texte biblice și liturgice. În timpul Reformei, imnul protestant va fi introdus în liturghia protestantă. În Biserica Calvină, Jean Calvin (1509-1564) a adoptat cântatul congregațional conform practicii din biserica primară, stabilind la Geneva tradiția imnului reformat pentru bisericile reformate din Franța, Olanda, Germania, Scandinavia și Scoția. Calvin a susținut ideea ca textele imnurilor religioase să fie inspirate din Biblie, în mod special din Psalmi, dar a adoptat
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]