801 matches
-
zile de robotă, deoarece se pornea de la ideea că pământul este făcut [de Dumnezeu!] pentru hrana tuturor și oricine îl poate folosi, dacă-l găsește nelucrat, dând a zecea parte din roada câmpului. Cea mai veche legiuire scrisă din Moldova, Pravila lui Vasile Lupu, arată că „să nu se ia mai mult de a zecea” parte din produse de către proprietar de la țăranul așezat pe moșie, fără să vorbească de zile de clacă. șăranul așezat pe moșia domnească, mănăstirească sau răzășească avea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Comună raionul Zeletin - 1950; comună raionul Bacău în 1952 Comună județul Bacău - 1968, include Balaia, Brad și Mărăști Societatea românească a străbătut un drum lung de la domnia bunului plac, a arbitrariului, la domnia legii. În epoca medievală, pe lângă legile scrise - pravile -, raporturile dintre membrii societății erau reglementate de norme și cutume care alcătuiau dreptul nescris, „dreptul românesc” (Jusă Valahicum), care, în secolul al XIX-lea a pătrunsă și în dreptul scrisă (Codul lui Caragea). Dintotdeauna, puterea în stat a fost preocupată de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dintre frații și surorile Ralucăi au îmbrățișat această cale; unii au făcut-o cu mai multă credință, alții călcând pe alăturea. Astfel, Costache Iurașcu intra în monahism cu numele Calinic, undeva pe lângă mănăstirea Vorona; cu barba neîngrijită și răzvrătit cu pravila, se pierdea într-ale băuturii și devenea argățos 10, ca după aceea să-i pară rău și să se simtă rușinat. Fevronia era și ea maică la Agafton, intrată în cin la 1828. Nu fără motiv, desigur, maicile o porecliseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trimite Protopopiatului Botoșani mărturia locuitorilor satului Ipotești dată pentru preotul Vasile Hudișteanu, aflat în stare de arest, în care supt-iscăliții încredințează că în vremi de triizăci ani de când ne păstorește (Vasile Hudișteanu) nu s-au abătut la nici un catahrisis împotriva pravilii și a canoanilor duhovnicești 25. Se mai arăta apoi în respectiva mărturie că sunt urgisiți neavând la cine alerga spre a ne creștina pruncii, a ne îngropa morții și a căuta de cele nouă trebuitoare ale creștinătății, cauză din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
chiar după liberare, a rămas supărată, mai ales, poate, fiindcă a înțeles că nu procedase bine.]( Ediția a II-a, 1996, p. 115.) Era o căldură foarte mare. Afară de vizita la ora 6 dimineața la maica stariță, când îmi citea pravila zilei, nu mai ieșeam din casă după ora 8 dimineața, revenind de la plimbare. Îmi reaminteam gândurile din Souvenirs de la maison des morts ale lui Dostoievski: „L’homme s ’habitue à tout... même à la souffrance poignante et terrible de ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne spună istorii vesele. Suferea mult și făcea sforțări eroice ca să nu o bănuim, iar mie istoriile îmi păreau foarte triste. În fiecare zi mă duceam o oră sau două la dânsa înainte de cină. O găseam citind adeseori cărți bisericești, pravila și altele. Îmi vorbea de sfântul patron al zilei și îmi povestea viața lui, dacă era interesantă, sau istorii din vechime. Alteori mă ruga să-i vorbesc de călătoriile mele și asculta cu plăcere copilărească descrierea țărilor, [a] obiceiurilor din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu vulpea și strugurii - desprețuieste averea pentru că n-o poate câștiga - dar astfel starea lui era reflectarea vie a tot ce se putea șopti toți știau că un loc la divan chiar i-ar fi fost orcînd deschis, cu cunoașterea pravilelor mirene și bisericești care o avea și după isteția sa firească. Ca om de pe atunci, el tâlcuia și vise, se-nțelege. Dar metoda sa era precalculată și de aceea nouă. Tâlcuind oamenilor în vârstă, spusele lui se compuneau totdeuna din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Enitharmon În grab' ai răsturnat-o mînios, nesuferite Demon!" "Ce Arhitect Suprem" zise Tharmas, "se-ncúmetă să-mi stăpînească voia? Fiindcă dacă vreau, tulbur aceste ape. De vreau, în pace ele dorm 55 Sub încruntarea-mi aprigă; voia îmi va fi Pravila". Așa zicînd, pe luminoasă Enitharmon răpit-o-a-ntr-un Val De lîngă Los departe luînd-o, însă o copleși cu cea mai dulce tristă grijă Pe-un mare val în caldu-apus, îmbălsămîndu-i sîngerînda rană. O, Los cum mai urlắ la frîngerea în două! Se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
concepând studiul literaturii vechi în ambianța totală a istoriei. În această vastă operă, fenomenul literar românesc vechi este observat până în secolul al XII-lea Ovid Densusianu integrând acestei perioade și literatura populară. „Monumente” literare de care se ocupă sunt: Alexandria, Pravila mică de la Govora, (1640 ) Cronica lui Grigore Ureche, Învățăturile lui Neagoe, Varlaam și Ioasaf, Viața lui Bertoldo. Istoricul literar Ovid Densusianu face o cercetare a literaturii contemporane pe care o promovează și face prezentarea poeziei simboliste franceze, italiene și 12
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Jianu, Mircea Florin Șandru, Daniela Crăsnaru, Dumitru Chițu, Cornel Bălosu, Viorica Mereuță; cu proza, C. Moșneanu, E. Corobea; cu studii, Victor Sandu (Despre impresionism), I. Toma (Tendințe moderne în lingvistică), G. Corneanu („Epoca biologică” a picturii lui Țuculescu), D. Teodorescu (Pravila de morală a unui poet). Semnează cronici I. Toma (la cartea Rosei del Conte, Eminescu sau Despre absolut) și Ion Grosu (la Introducere în literatura fantastică de Tzvetan Todorov). În cadrul rubricii „Colocviu despre cultura”, se distinge un interviu cu lingvistul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285986_a_287315]
-
Biblioteca Academiei Române (II, 1940), Bibliografia analitică a periodicelor românești (I, 1966-1967, II, 1970-1972), Documente privind istoria României. Răscoala din 1821, (I-V, 1969-1975). A mai colaborat la primul volum din Istoria literaturii române (1964), elaborând capitolele Literatura în limba slavonă, Pravilele, Literatura istorică în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în Țara Românească și Moldova. A fost prezent cu studii și articole în numeroase publicații de specialitate, între care „Balcania”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Balkanstudies”, „Caietele Mihai Eminescu” ș.a. SCRIERI: Catalogul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286049_a_287378]
-
el, dar și pe alții i-a îndemnat să facă fărădelegi, însurându-se”) și îl va naște pe Ștefan Surdul. Apar, firește, datorită cercului relativ închis în care se învârteau grupurile ce operau „schimburile”, și pericolele „amestecului de sânge” (deși pravilele în funcție precizau - în amănunțime - gradele de rudenie admise în însoțiri și zăboveau pe larg asupra „treptelor” căsătoriei), rezolvate - uneori - prin dispense date de Biserică. Cronicarii ne relatează un „caz” (petrecut în vremea lui Constantin Brâncoveanu): „[...] viind vremea cea hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căci canoanele Bisericii [54 Trulan], nevoită adesea a face investigații antropologice și eforturi spre a vedea pe unde treceau „liniile de înrudire” dintre „grupurile de schimb”22, opreau categoric însoțirile între rudele de sânge până la gradul al IV-lea [unele pravile întindeau interdicția până la spița a VII-a sau chiar a VIII-a]; computația, indiscutabilă, ar putea găsi o dispensă în faptul că atât Petru Rareș, cât și Alexandru Lăpușneanu erau copii naturali) s-a făcut, probabil, prin ianuarie 1556. Ureche
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau constatări cu privire la caracterul suprimării - dacă a fost, adică, pedeapsă, succedaneu al unei judecări (înaintea unui juriu amplu ce-i cuprindea pe boierii din Divan și pe mai marii clerului), ori crimă, dacă a reprezentat un act făcut „pe/ cu pravilă” (legea - „lege direaptă”, „lege și dreptate” [”fără de lege și fără dreptate” - constata un hrisov din vremea lui Grigore I Ghica și-a ucis, de pildă, Mihnea al III-lea Radu - îndemnat, crede Anonimul Bălenilor, de marele postelnic Alexandru Alexeanu, fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fără dreptate” - constata un hrisov din vremea lui Grigore I Ghica și-a ucis, de pildă, Mihnea al III-lea Radu - îndemnat, crede Anonimul Bălenilor, de marele postelnic Alexandru Alexeanu, fiul marelui ban Gherman 74 adversarii], „legea dumnezeiască”, „lege și pravilă”, „legea și obiceiul țării”, „legea românilor” -, fie că era vorba de vechile cutume, fie că, în vremurile mai noi, erau avute în vedere codicele juridice ale Ecclesiei și ale Aulei, este tot mai frecvent pomenită în cronici și în hrisoave
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Cantacuzinii 75 -, îl obliga, cinic, chiar pe acuzat - un uneltitor pe care pusese mâna cu greutate - să citească dispozițiile legii în cazul atentatelor împotriva siguranței statului: „însă de la al treilea divan, s-au cunoscut sfârșitul lor, că aduse vlădica pravila și au deschis la un loc și la un cap unde zicea: Boierul care va umbla împotriva domnului și a țării să-l spânzure și să-i facă spânzurătorile mult nalte cu un cot decât al altor oameni proști și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țării să-l spânzure și să-i facă spânzurătorile mult nalte cu un cot decât al altor oameni proști și i-au dat lui Staicu de au citit capul acela și și-au văzut osânda” [Anonimul Brâncovenesc] sau „peste/ fără pravilă”. Năravurile nu se schimbau. Ignoraseră legea - sunt de părere cronicarii călugări: un veac și ceva în urmă, și fiii lui Petru Rareș, Iliaș „Mahmet” - „s-a făcut chinuitor și pierzător de oameni și chinuia pe boieri și multora le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se află între văduvele însemnate 114. Opresc aici înșirarea întâmplărilor din istoria veche a românilor în care a fost amestecată otrava, pulberea aducătoare de moarte, a cărei folosire - precizează îndreptarea legii, regretând dispariția ori atenuarea durității cu care mai vechile pravile pedepseau această crimă, „se va certa mai rău decât cela ce face ucidere cu sabiia sau cu altă armă”115. Nu am de gând să „urc” spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul lui Constantin Brâncoveanu (înregistrând cele spuse de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Tomșa constituia un pericol pentru părțile dinspre Moldova ale regatului. Cei trei își fac testamentele și, în ziua de 6 mai 1564, capetele lor cad sub securea călăului în piața din centrul Lvovului, așa cum suna porunca regală. „Fără judecată, fără pravilă, fără nimic” - ar fi zis cronicarii noștri, care n-ar fi trecut cu vederea faptul că unul din cei trei era „vasul lui Dumnezeu” și că, în esență, omorârea moldovenilor a constituit o crimă politică 145. Și Domnul și boierii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin acele „ispită”, „iscodire”, „căutare” și „cercetare”, vreme de trei ani, în „haine mirenești”, așa cum glăsuia legea (îndreptarea legii, glava 118 care trimitea la al V-lea canon al primelor două concilii ecumenice). Probabil că nu, mai ales că aceeași pravilă reducea la șase luni perioada de „ispitire” atunci când candidatul se afla „întru mare boală” sau când era cunoscut ca „om smerit”, mărturisit de „oamenii miréni că iaste dăstoinic de călugărie”. „Voia arhiereului locului” - pretinsă de pravilă - cu siguranță că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai ales că aceeași pravilă reducea la șase luni perioada de „ispitire” atunci când candidatul se afla „întru mare boală” sau când era cunoscut ca „om smerit”, mărturisit de „oamenii miréni că iaste dăstoinic de călugărie”. „Voia arhiereului locului” - pretinsă de pravilă - cu siguranță că nu lipsea, chiar dacă leginitorii nu ignorau cazurile de „călugărie formală”, sub presiunea unui sfârșit (grăbit, poate, de boală) care scurta drumul spre judecată: „De să va face neștine călugăr la sfârșenia vieții lui, acela într-un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
călugărire - „Slobozéște-se, adecă desparte-se bărbatul de muiarea lui, sau muiarea de bărbatul ei când va să se facă călugăr, sau călugăriță și fără de voia unul a altuia și fără de nici o judecată; pentru că mai întru bună cale mérge. Pentru că zice pravila, legea, că: poruncim să fie volnic a să face călugăr și a se despărți de nuntă oricarele va voia, au bărbatul, au muiarea, și să n-aibă nici o apărare, pentru că mai la bine mérge, adică întru petrecania și viața ce
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ariès, Georges Duby (coord.), Istoria vieții private [vers. rom.], vol. III, București, Editura Meridiane, 1995, p. 149 și urm. Codicele de legi, în vigoare în Veacul de Mijloc, acordau și ele o deosebită atenție acestei probleme (vezi capitolele specializate în Pravila scriitorului Lucaci, Pravila din 1581, Cartea românească de învățătură. îndreptarea legii; liste de termeni la Gh. Chivu, Limba română de la primele texte până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, București, Editura Univers enciclopedic, 2000, p. 118. Opinia lui Dan Cernovodeanu în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
coord.), Istoria vieții private [vers. rom.], vol. III, București, Editura Meridiane, 1995, p. 149 și urm. Codicele de legi, în vigoare în Veacul de Mijloc, acordau și ele o deosebită atenție acestei probleme (vezi capitolele specializate în Pravila scriitorului Lucaci, Pravila din 1581, Cartea românească de învățătură. îndreptarea legii; liste de termeni la Gh. Chivu, Limba română de la primele texte până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, București, Editura Univers enciclopedic, 2000, p. 118. Opinia lui Dan Cernovodeanu în Știința și arta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ar fi bine - zice legea - să fie „din ceale mișcătoare, priimînd și ceale din zestrea ei”), Provilniceasca Condică din 1780 arată limpede că acest drept dispărea „de să va mărita a doua oară repăzind anul jălii, de vreme ce atunci o vinovățește pravila a fi lipsită de acea parte”114. O adunare a Legiuirilor civile ale țării Românești, întocmită de clucerul C.N. Brăiloiu pe la 1854, dovedește trăinicia acestei prevederi: „De se mărita femeea în anul jalii, să piarză darul dinaintea nunții, și de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]