2,626 matches
-
am auzit o voce șoptită: -Trezește-te și du-te acasă ... Hai, du te! M-am trezit și eram bucuros că cineva m-a găsit și nu m-a lăsat acolo să mor. Când am deschis ochii, nu era nimeni prin preajmă. Am privit în toate părțile cărarea în ambele direcții, drumeagul ce ducea spre țarnă, am cercetat cu privirea liziera pădurii în ambele laturi, dar nu se zărea nimeni. M-a speriat faptul că eram singur și puteam să mor, deși
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și magistrați, grefieri și conțopiști, portărei, florărese și prăvăliași din piețele Providenței și Orzului aflate În preajmă, și foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la San Felipe el Real. Ca să nu mai vorbim de frumusețea - cam trecută, dar tot minunată - și de vechea faimă a cârciumăresei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
când ochii albaștri apărură la ferestruică. Viziunea m-a țintuit locului și am simțit că roșesc cu viteza și puterea unui foc de pistol. Fata, copila, mă privea cu o fixitate care ar fi secat apa din țevile fântânii din preajmă. Blondă. Palidă. Extrem de frumoasă. Ce să vă mai spun! Nici măcar nu zâmbea, mulțumindu-se să mă privească atent, plină de curiozitate. Era clar că gestul meu nu trecuse neobservat. Cât despre mine, privirea aceea, apariția aceea Îmi depășeau cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
părinții augustini. Treptele reîncepeau să se Însuflețească abia spre seară, la ceasul promenadei rúa de pe Strada Mare, când le puteai vedea pe doamne trecând În caleștile lor, pe femeile dubioase făcând pe doamnele, sau pe fufele caselor de toleranță din preajmă - una, foarte cunoscută, se găsea chiar peste drum: tot atâtea prilejuri de discuții, galanterii, batjocuri. Asta dura până la rugăciunile de seară, când, din nou cu pălăria În mână, trăncănitorii noștri se Împrăștiau care Încotro până a doua zi de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unde se Întâlnește Întâmplător cu don Lope și cu Toledo, servitorul lui. A o șterge-i cu temei; că și ele pleacă de-aci. Oh, ce izbândă-i În a fugi de armele unei femei! Totul mi-a dispărut din preajmă, fascinat cum eram de cuvintele ce ieșeau din gura actorilor. Bineînțeles, după nici câteva minute mă aflam În plin Arenal al Sevillei, Îndrăgostit nebunește de Laura, și nu-mi doream decât să dau dovadă de vitejia căpitanilor Fajardo și Castellanos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
epic al scriiturii să mă atingă; atenția mea distributivă funcționează necontenit și sigur, stare atinsă printr-un suprem act de voință, impus și respectat încă din tinerețe. Perseverând, am reușit să mă desprind complet de tot ceea ce se petrece în preajmă; nici un eveniment nu mă mai poate perturba atunci când lucrez și, cu timpul, voi desena litere de o perfecțiune dusă în pragul absolutului, dorința mea dintotdeauna. Să caligrafiez așa cum nu a mai reușit încă nimeni! Adică să găsesc, primul, formele optime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Donna Iulia umbla după ultimul plic. I se părea că nu înțelesese ceva. Recitea; înțelesese bine. Câteva rânduri, de fiecare dată, Tim le adresa părinților. Donna Iulia le arăta scrisoarea - locuiau la câteva case. Să știi că sunt mereu în preajmă! părea că-i zice soacră-sa. Dacă ți-a fost urât cu bărbat, acum ți-e și mai urât fără... Arzi, te simt. Tot târgul veghea. Nevestele o pizmuiau pe Donna Iulia pentru că era singură. O zi să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a trădat - și ce fidel ne era! -, că vardistul fură - și doar îl vedeam cu toții cum ne păzea avutul! -, că propriii copii ne mint - și cât i-am învățat de bine! - și tot așa, constatăm că aproape toți cei din preajmă sunt cu mult mai buni sau mai răi decât i-am crezut...” „Pe cei neînțeleși”, a zis Profesorul de naturale, „îi socotim sfinți sau nebuni... Pe meșter era să-l facă fărâme mulțimea...” „Pentru că oamenii cred că nu e deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
latul, de la coadă, oricum ai citi. Normal: numai consoane. Te poți asfixia. Ca să pară și mai interesant, ține un jurnal secret. Stă cu cheile la brâu. Și Mijlociul ține unul. Un sistem sigur pentru a-i teroriza pe cei din preajmă. Nimeni nu știe cum va fi încondeiat acolo. La rândul meu, dactilografiez în Braille pagini care nu vor fi incluse în memorii. Vom păstra marile murdării în familie. Nu pentru că am ține la blazon, l-am terfelit destul. Pentru credibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mașinii înapoi, de parcă era o jucărie, una din uși zburând prin aer. Automobilistul cu ochii deschiși, ca de sticlă, un jet de sânge împroșcând un geam lateral, ce a rămas ca prin minune întreg, groaza câtorva trecători, întâmplător aflați în preajmă... Când Poliția a derulat finalul fiecărei pelicule cu încetinitorul, s-a văzut că imaginile erau de o calitate excepțională, opera unor adevărați profesioniști, fapt ce a ușurat, destul de mult, elucidarea celor petrecute. Cercetându-se automobilul avariat și reconstituindu-se evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fond, ce importanță are părerea celorlalți? Nu te osteni să le impui vreun crez. E inutil. Revii cu privirea în vagon și constați că nu cunoști pe nimeni. Tu te gândești la lucruri vitale pentru întregul Univers, iar cei din preajmă, lipiți de tine din pricina aglomerației, nu se preocupă decât de scopuri imediate. Călătoriți în direcții diferite, tramvaiul acesta este un paradox. Ai ajuns la slujbă. Deschizi dosarele și registrele. O lume care nu te interesează, dar în care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
te creadă nițel țicnit. Vei fi mai respectat. Oamenii la locul lor nu prea sunt luați în seamă. Sau poartă papion. Mustață în furculiță ori baston. Sau pe toate odată. Caz de psihiatru. O nucă prea tare pentru cei din preajmă. Monoclu. Barbă. Toți și-au lăsat. Știi ceva mai potrivit: un țignal! Vei sufla din răsputeri: va fi ceva infernal! Zi și noapte! Care pe care! Cu vorba, cu scrisul, așa cum ți-ai propus, va dura prea mult. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spunea "va fi un spectacol mare!". Ilie Gheorghe avea ochii dilatați ca să absoarbă, sănătos, șansa lui de a fi acolo, atunci. Mirela Cioabă și Valer Dellakeza îmi păreau că plutesc. Tudor Gheorghe își răsucea, mucalit, mustățile. Le-am rămas în preajmă. Și mă uluiam de dezlănțuirea lui Ștefan Iordache pe scenă. Era posedat de arta lui, de acest personaj, de teatru, de ce îi spunea Purcărete, în șoaptă. Trecea de la o stare la alta într-o secundă, își schimba măștile atît de
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
fără încărcătura emoțională din momentul scrierii lor, ele dau măsura intelectualului Monica Lovinescu, dar își pierd fiorul mitic, acel ceva greu de definit, menit să amplifice cadența bătăilor inimii. Recitind eseurile scrise de Monica Lovinescu începând cu anul 1961, până în preajma intrării în noul mileniu, primul lucru care frapează este formidabila consecvență a ideilor autoarei. Pozițiile Monicăi Lovinescu sunt riguros aceleași, sistemul de valori este, chiar de la început, foarte bine creionat, aliații și adversarii se află în tabere bine definite. Lumea
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]
-
caldă, întinsă pe ani de zile, despre care habar n-am avut. Documente palpabile care pot fi citite în paginile acestei cărți. Cînd l-am invitat pe Patrice Chereau la Festivalul Național de Teatru din 2005, l-am simțit în preajmă și pe Dinu Cernescu. Am mers la repetiția tehnică pe care a făcut-o la Bulandra, sala "Toma Caragiu". Nu am să uit niciodată orele acelea! În primul rînd, ca doi școlari, Ducu Darie și cu mine. Din cînd în
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
Ťopereiť tuturor celor care-i formează suita de la U.S., dar va prefața orice carte și orice lansare de carte a acestora în termenii cei mai solemni. Un paradox egal cu o contradicție este și imperceptibila preferință pentru câțiva guralivi din preajmă și distanțarea de cei cu care se aseamănă". Cartea lui Mircea V. Ciobanu, Plăcerea interpretării, oferă cititorului din România un foarte bun prilej pentru a intra în intimitatea vieții literare de azi din Republica Molova.
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
simboluri, taie în două concepte îmbătrînite, reînsămînțează în frageda țarină a semioticii / retoricii mituri antropologice / ontologice, reasamblează fragmente de cosmos, într-un haosmos (sic! - n.n ) anticipator de alte și alte esențe / aparențe ale cunoașerii / interpretării/ valorizării; corpul omenesc creează preajma, ca să se reflecte în ea; își însușește exterioritatea ca să-și habitalizeze și recontextualizeze propria interioritate (spre infinitul / transfinitul ei)." După așa grindină, simți nevoia să te scuturi la propriu, iar gîndul că articolul se întinde pe alte 20 de paragrafe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
cea a lui Richard Nixon. Nu știu dacă Nixon s-a ridicat vreodată la înălțimea momentelor din film pe care ni le oferă Frank Langella. Poate că da, și nu a existat niciun aparat de filmat sau de fotografiat prin preajmă să-l imortalizeze. Interviul real nu conține momente înălțătoare, orice s-ar spune. Nu pot suprapune cele două imagini fără să realizez artificiul, pentru că Nixon al lui Ron Howard nu este Nixon, președintele de atunci al Americii, ci o proiecție
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
cu pas, și,-n fine, tace. E ceea ce, -n Les Djinns, făcea Hugo...". „Gratuitatea" unor atari dezlănțuiri de dionisism cultural nu ezită însă a face loc și unor referințe la ambientul epocii. Ochiul autorului e sensibil inclusiv la dizarmoniile din preajmă pe care le comentează sarcastic. Cu plaivazul caricaturistului, d-sa adnotează de exemplu poeziile afișate de o vreme prin tramvaie, resimțindu-le nu altminteri decît o prelungire a imundelor inscripții de pe pereții toaletelor. Dacă lucrurile stau așa, de ce să nu
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
e fără rest. Când tai copacul, rădăcinile rămân și se hrănesc în continuare. Din restul de trunchi țâșnesc vlăstare, promisiuni proaspete și crude. Fotografia din folderul Marga nu e o urmă oarecare. E ramificația unei rădăcini care caută hrana prin preajmă. Fumul de țigara își întinde rădăcinile în sus. Uneori cu ochii deschiși visez dialoguri. Vocea mea întreabă și tot ea, îmbrăcată în haine femeiești, răspunde. Replicile vin dintr-un trecut tot mai puțin cunoscut și dintr-un viitor improbabil, mereu
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
înțelegem că scrupulele filologice nu sunt bine văzute în procesul didactic. Cineva a explicat că textul greșit provenea dintr-o ediție școlară proastă. Așadar, subiectele se fac nu pornind de la ediții critice serioase, verificate, ci de la ce se nimerește prin preajmă... În al treilea rând, toată lumea vorbește de texte pe care nu le citește; doar așa se explică faptul că oficialitățile au presupus inițial că în text schimbarea ar fi putut să fie intenționată. În al patrulea rând, constatăm că nu
Triumful talentului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7319_a_8644]
-
stilul de viață al lui Michael Jackson, adeseori considerat un "zeu", a fost motivul pentru care nimeni nu îndrăznea să îl contrazică pe cântăreț în legătură cu obiceiurile sale periculoase din viața de zi cu zi. Dacă el nu te dorea prin preajmă, dacă încercai măcar să îl faci să se confrunte cu ceva cu care el nu dorea să se confrunte, el chiar avea puterea de a te face «să dispari» - acest lucru era valabil chiar și pentru familia lui. Cred că era
Lisa Marie Presley: Lui Michael Jackons i-a fost dat să aibă o moarte prematură- Video () [Corola-journal/Journalistic/71070_a_72395]
-
care fratele său i-a adus, iar faptul de a purta ochelari este perceput ca o mutilare. Nu întâmplător, pentru că privirea este una din temele principale ale filmului, acea prezență care emană din Saună îi silește pe cei aflați în preajmă să privească în ochi ceva care e atât de cumplit, de insuportabil, încât privirea nu-l poate duce. Rogosin își scrie testamentul cu propriul sânge, durerea celui care și-a ucis mama denunțând-o este de neînchipuit. Așa cum îi spune
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
prezice proprietarilor soarta lor viitoare: "Este prea frumos! Prea bine ! Nu va rămîne, nu poate rămîne așa. O să fie ca la noi acum. Sunteți prea aproape ca să fie altfel. Totul, tot ce e aici o să dispară și cîmpul arid din preajmă o să crească peste oaza asta minunată. Și rusul a început, încet, să ne prevestească viitorul. Pe etape, tot ce urma să se întîmple și s-a întîmplat. Sistemul cotelor, colectivizarea, trimiterea moșierilor în închisori, stabilizările, tot!" Previziunea se va împlini
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
Torino scos la lumină și lăsat prin testament lui Thao, au ridicat societatea americană. Avertismentul deși pacifist, este unul tranșant, al cuiva căruia îi place să citească cu pușca pe genunchi, câinele la picioare și câteva cutii de bere în preajmă, în timp ce flegma sa amară constituie libația în cinstea celor care au făcut legea cu pistolul. În acest ultim film, Eastwood șarjează cu toate efectele care l-au consacrat configurând portretul unui dur incasabil care ascunde însă o inimă de aur
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]