755 matches
-
operă, dar în alt loc, filozoful critică sistemul politic al vremii care înșeală oamenii, profitând de credința lor în arta divinatorie: Ordinea lumii este excelentă, însă orânduirea sa politică este josnică. Se poate constata cum, în adunările sale, au fost preamăriți prin aplauze cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu. De fapt, ce este arta divinatorie? Și de ce vă lăsați înșelați? Ea este pentru tine dispensatoarea plăcerilor lumii. Tu vrei să lupți și te slujești de Apollo ca și consilier al
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la rangul de valori idolatrice. Un alt fragment din Paedagogus critica decorațiile războinice de pe veșminte, apreciind simplitatea creștinilor care îmbrăcau hainele albe în semn de puritate. În Paedagogus, II, 4, 42, Clement laudă omul văzut ca instrument pacific care îl preamărește pe Dumnezeu, Creatorul său, prin Cristos. Ființa umană este creatura păcii, fiind creată pentru slava lui Dumnezeu. Datorită slăbiciunii sale, derivate din păcatul strămoșesc, omul a căzut în orgoliu îndepărtându-se de Cel care l-a creat, căutându-și satisfacțiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
antice, astfel încât violența a fost sancționată: adepții noii religii preferau mai degrabă să fie uciși decât să ucidă, pentru a nu-și păta mâinile sau conștiința. Fost retor la Sicca Veneria (oraș în Africa Proconsulară), autorul, prezentând creștinismul ca nonviolent, preamărește în paralel capacitatea virtuoasă a rațiunii de a rechema omul la conștiința propriilor fapte, abandonând instinctul orgolios și arogant și de a-l canaliza spre Cristos, pe un drum de pace socială. Referindu-se la profeția lui Isaia și cea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu corespunde vreunui bine divin, nici omenesc, din moment ce animalele îi sunt superioare omului în aceasta. Lumea greco-romană este gata să divinizeze un om nu pentru vreo virtute inerentă sufletului, ci pentru o calitate ce ține de trup: tăria fizică (fortitudo), preamărită de mentalitatea curentă, în măsura în care ar fi dăunătoare umanității; cu cât mai mult un om ucide, cu atât mai mult este considerat glorios. Lactanțiu devine o portavoce pentru Ciprian în ironizarea diversității dintre morala publică și cea privată, fapt ce aduce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ajunge în orașul ales ca sediu al comandantului, iar aici armatelor obosite li se îngăduie odihna. Tăria, pe care trebuie să o aibă slujitorul lui Dumnezeu împotriva patimilor și seducțiilor lumii, i-au oferit sfântului nostru ocazia de a o preamări pe cea a soldatului în timp de război și de a aproba războiul, care se face după dreptate: Tăria este, așadar, mai mare decât celelalte virtuți, însă niciodată singură, întrucât nu se încrede în sine însăși, în caz contrar, tăria
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de aceia, se înspăimântă la vederea acelora, care nu au curajul să intre, care cred că vor muri dacă vor atinge acel pământ! Și nu înțelegem cuvintele profeților: Vor fugi o mie la amenințarea unuia singur? (Is 30, 17). Ieronim preamărind arta războiului și tăria unei armate, îi îndemna să lupte pentru apărarea patriei străbune și a civilizației romane. Asemenea lui Augustin, considera că războiul nu este rău în esența sa pentru că Dumnezeu se slujește de acesta în scopurile sale misterioase
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ai religiei iudaice sau chiar oameni cucernici (cf. Fap 10, 7) care, împreună cu el, au ascultat cu multă disponibilitate cuvântul său (cf. Fap 10, 34-43), primind pe Duhul Sfânt (Fap 10, 44) și darul limbilor ca în ziua de Rusalii, preamărindu-l pe Dumnezeu (Fap 10, 46) și primind botezul (Fap 10, 47-48) spre surprinderea iudeilor (Fap 10, 45; 11, 1-3) și încurajarea tuturor celor care auzind acestea, au tăcut și au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar și păgânilor le-a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
săvârșită fie de cetățeanul privat, fie din porunca statului. Mai mult chiar, considerau licită și chiar sacră expunerea pentru a fi ucis din motive religioase, spre deosebire de imoralitatea de a-i ucide pe alții, indiferent de motiv. Printr-o asemenea atitudine preamăreau martiriul religios, iar Montanus, Priscila și Maximila, care voiau să moară spânzurați pentru a da cei dintâi exemplu, susțineau obligația morală de a înfrunta martiriul pe durata persecuției, declarând fuga o adevărată apostazie. Cu toate acestea, montaniștii s-au aflat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
El se hulește, iar de voi se preaslăvește. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, sau hoț, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta (1Pt 4, 12-16). În Prima scrisoare către Timotei, Apostolul Paul ne prezintă cu mai multă acuratețe dificultatea în care se găsea întreaga creștinătate în raporturile sale cu statul roman: Vă îndemn deci, înainte de toate, să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Apostolul Petru, în sintonie cu Tacitus, exprimă judecata comună despre creștinii timpului: Purtați-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe niște făcători de rele, privind ei mai îndeaproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta (1Pt 2, 12), iar Sfântul Paul ne spune că a ajuns să fie considerat, asemenea tuturor creștinilor, gunoiul lumii și măturătura tuturor, până astăzi (1Cor 4, 13), nevrednic să aparțină societății omenești
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și al celuilalt ar putea fi amprenta pură a montanismului și, dacă ar fi trăit încă Tertulian, am fi putut cunoaște adevărul, pentru că nu ar fi ezitat să-i exalte pe acești noi eroi ai doctrinei sale, după cum l-a preamărit și pe soldatul care a refuzat să se încoroneze. Nu este exclus ca acel incendiator să se fi inspirat în acțiunea sa, din aceste cuvinte prezente în Apologeticum: o singură noapte numai cu câteva făclii, ar fi putut înfăptui pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale violării disciplinei militare, și nicidecum mărturii ale credinței propriu-zise. În timp ce-și scria opera, Constantin (306-337) era dispus să treacă la reforma armatei, dându-i primele elemente creștine. În această situație nu era convenabil și nici indicat să preamărească faptele soldaților martirizați pentru credința creștină, care puteau fi definiți în același timp rebeli față de ordinele comandanților legitimi. Același drept pe care l-au invocat cândva soldații creștini pentru a se revolta împotriva unui împărat păgân, îl puteau avansa acum
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Theogenes, vindecă-te! Eu sunt cu tine! Să nu primești nici mâncare și nici băutură de la aceștia; pentru tine e pregătită deja viața adevărată“. Și spunând aceste lucruri a dispărut. Dispărând Domnul, el a început să cânte un psalm care preamărea promisiunile Domnului; iar acolo erau prezenți îngerii care îi răspundeau într-un cor numeros. Atunci gărzile au alergat spre ușa închisorii, pe care au văzut-o închisă și sigiliul intact. Pândind înăuntru au văzut o mulțime de îngeri îmbrăcați în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în scoarță” și o aprecia foarte. Bârladul nu a avut o „Dacie literară”. Nici „Convorbiri literare”, dar l-a avut pe „Ion Creangă”, revistă care, iată, la o sută de ani de la apariție, iubitorii de cultură de la Vaslui și Bârlad preamărind tradițiile și obiceiurile, au t ipărit-o în ediție anastatică. Statura presei de la Bârlad au ridicat o și cei c ăutători în arhivele timpului: Virgil Caraivan, Gh. Ghibănescu, Iacob Antonovici, Tudor Pamfile, Iuliu A. Zanne, is tori cii, literații. Literatura și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
biserică, plasează lucrarea la sfârșitul secolului al IV-lea. Cele două cuvântări: De vigiliis servorum Dei și De psalmodiae bono au inspirat totdeauna și pretutindeni - prin sfaturile și ideile ce cuprind - atât cercurile monahale cât și pe toți creștinii care preamăresc pe Dumnezeu prin imne religioase. Ele reprezintă și o sursă de inspirație pentru ținuta credincioșilor în Biserică. 10. Te Deum laudamus (Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm) este un vestit imn de preamărire a lui Dumnezeu, scris în limba latină. El
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
singură conlucrare, un singur har și aceeași conducere”. Învățătura Sfântului Niceta despre credința în Sfânta Treime ca generatoare a unității dragostei și păcii în lume, inspiră și ajută ecumenismul actual care promovează unitatea tuturor creștinilor chemați să mărturisească și să preamărească un singur Dumnezeu,Tatăl și Fiul și Sfântul Duh - spre mântuirea și fericirea lor. Sfântul Niceta vorbește despre fiecare persoană a Sfintei Treimi, descriindu-i însușirile personale în raportul cu celelalte Persoane trinitare, precum și lucrarea lor în iconomia mântuirii. Doctrina
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
toți credincioșii în comuniunea de credință, de nădejde și de dragoste a sfinților. Manifestarea dragostei față de Dumnezeu se realizează prin părtășia la comuniunea sfinților, alăturându-ți glasul inimii în imnul păcii și al dragostei pe care îl cântă cetele cerești, preamărind pe Dumnezeu. Din scrierile sale și din atitudinea sa față de păstoriții săi, ca și din iubirea sa sinceră și puternică față de Biserică, desprindem dragostea și pacea creștină ca principii de viață morală, pe care Sfântul Niceta le-a aplicat în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
preluare nu doar a tehnicilor antice, cât și a multora dintre subiectele abordate de aceștia. Astfel, se produce o oarecare distorsionare temporală, în sensul evadării din prezent sau a perceperii acestuia într-o legătură viscerală cu trecutul pe care îl preamăreau și doreau să-l imite, după cum sugera Toma Pavel, numind acest fenomen heterocronie nevoia de a trăi în mai multe epoci deodată: "...oamenii din secolul al XVII-lea, mari specialiști în transmigrații simbolice, nu trăiau niciodată nici total, nici îndelung
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
-a, cap. VIII, 74.2., în PSB, vol. 4, p. 273) „El a fost preaslăvit, însă, când s-a suit pe cruce și a îndurat moartea. Vrei să știi cum a fost preaslăvit? El singur spunea: Părinte, venit-a ceasul! Preamărește pe Fiul Tău ca și Fiul să Te preamărească (In. 12, 1). Patimile Sale au fost, deci, pentru El o slavă, numai că această slavă n-a fost strălucitoare, ci smerită. Se spune doar despre El: S-a smerit pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 273) „El a fost preaslăvit, însă, când s-a suit pe cruce și a îndurat moartea. Vrei să știi cum a fost preaslăvit? El singur spunea: Părinte, venit-a ceasul! Preamărește pe Fiul Tău ca și Fiul să Te preamărească (In. 12, 1). Patimile Sale au fost, deci, pentru El o slavă, numai că această slavă n-a fost strălucitoare, ci smerită. Se spune doar despre El: S-a smerit pe Sine până la moarte și încă 57 moarte pe cruce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pământești ale unor mari personalități, unele dintre acestea menționate mai sus, pentru perioada Seminarului (1803-1886), și credem noi chiar și Sfinte moaște ale unor sfinți viețuitori din această lavră și sanctuar moldav, unde s-au rugat, au postit și au preamărit pe Dumnezeu multe sute și chiar mii de suflete curate și sfinte, pe tot parcursul existenței sale multiseculare. Pentru același motiv, cum că locul acesta este sfânt și sfințit în întreaga lui istorie, stă mărturie și faptul că, în primăvara
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
trebui, de fapt, să ne surprindă. Cadrul politic și spiritual al Imperiului Roman le făcea posibile, iar iudaismului și creștinismului le-a luat, istoric vorbind, cel puțin două secole ca să-și consume divorțul. Oricum ar fi, fără tradiția romană care preamărea sinuciderea, martiriul n-ar fi putut cunoaște o asemenea dezvoltare în iudaismul și creștinismul secolelor al II-lea și al III-lea, deoarece tradițiile greacă și evreiască nu-l încurajau, chiar dacă ideea evreiască a profetului-martir ocupă un loc important în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
reconfigurate sub presiunea valorilor hedoniste, disidente și utopice. Se impune ideea că apar aspirații și moduri de viață inedite, care pregătesc un viitor total diferit de societatea tehnocratică și autoritară. În locul disciplinei, al familiei sau al muncii, o nouă cultură preamărește plăcerile consumului și viața trăită la timpul prezent. Pe acest fond, o generație contestatară care refuză autoritatea și războiul, puritanismul și valorile competitive cheamă la eliberare sexuală, la exprimarea directă a emoțiilor, la experiențe psihedelice, la noi modalități de a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cu atât se intensifică nevoia de consistență senzorială a lucrurilor, soft touch-ul, gustul și intenția senzualizării materialelor. Designul intransigent al stilului Bauhaus s-a constituit în jurul credinței în progres și în raționalitatea tehnică a inginerului; el exprima o cultură care preamărea eficacitatea pură, simplitatea formelor, triumful rațiunii, victoria asupra forțelor arhaice ale trecutului. Dar am depășit acea fază. La ora celei de-a doua modernități marcate de epuizarea idolatriei Istoriei, designul nu se vrea atât revoluționar, cât protector și liniștitor. Atunci când
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
care manifestă puțin atașament, alții, dimpotrivă, găsesc în ea un stimulent, un sens, un interes considerabil. Această fragmentare socială a identificării cu munca nu rezultă numai din creșterea sectorului terțiar, ea își are originea și în societatea de hiperconsum care, preamărind plăcerile vieții private, favorizează traiectorii mai personalizate, priorități diferite între polul privat și polul profesional al existenței. De aici rezultă diversificarea modurilor și a gradelor de implicare a propriei persoane în viața profesională. Când distanțare, când atașament pasional: faza III
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]