692 matches
-
ne-am înrădăcinat și am rodit... Și în care, inevitabil, ne vom întoarce odată cu sfârșitul vieții și a istoriei noastre. Sunt meleaguri, la care doar gândindu-ne, inimile ar trebui să ne fie copleșite de neliniștea unei fericiri desăvârșite. Din preaplinul dragostei Sale, Dumnezeu a modelat, pentru noi, ținuturi de o frumusețe cum rareori poate fi întâlnită. Între palmele Sale, a fost plămădit spațiul românesc, dăruit cu munți, păduri și ape. E un tablou natural care surprinde prin complexitatea și originalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
zemoase. În câmpuri, orizonturile se deschid ca niște ferestre spre zări îndepărtate. Luncile se scufundă în culorile și miresmele grădinilor cu legume proaspete. Biciuiți de sălcii plângătoare, cai sălbatici aleargă nestingheriți. În împrejurimi, cerul se reflectă în bălți formate din preaplinul râurilor care se revarsă. Între ape, stau camuflate știuci hrăpărețe, pândind spre bibani și carași nătărăi. Crângurile sunt scufundate de cântecul duios al privighetorilor. Purtate de vânt către văzduhuri, se împletesc cu trilurile ciocârliilor. Arcuite în lizieră, se lansează ca
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
noastră, ca joldunari sau chiar cătane la vrăjmași. Ne sculam dimineața de vreme, odată cu mulsul oilor. De cum mijea de ziuă, ne apucam a colinda pădurile, pentru a aduna cele trebuincioase traiului sărăcăcios din colibele noastre. Strângeam fără a șovăi din preaplinul dărniciei codrilor cu care ne înfrățisem. Brațele ni se umpleau de vreascuri, iar coșurile ni se încărcau de hribi și felurite poame 138. Sub ascuțișul bărdițelor și topoarelor, mânuite de vajnici pădurari, cădeau brazi bătrâni. Erau legați și trași cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vatra unde s-a copt pâinea care a devenit firea omului liniștit trăitor pe meleagurile noastre. Putem zice, fără ezitare, că reprezintă și astăzi o trăsătură esențială a neamului românesc. Acest cuptor avea să fie încins de natura care, din preaplinul dărniciei sale, și-a revărsat belșugul și peste ținuturile noastre. Spațiul românesc a făcut parte, așa cum am văzut, din solul bogat în care și-a înfipt rădăcinile revoluția agrară pornită din Cornul Abundenței. Valorificarea eficientă a pământului fertil, care reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sensuri noi și variate, diversitatea nuanțelor jocului actoricesc, umbra candelabrului mereu nobil pe perete, sunetul ploii, alunecarea ușoară a zăpezii, pașii fetelor, treptele scării și gongul care sună a neliniște, toate creează atmosfera unui spațiu care, pustiit de imediat, e preaplinul unei lumii bănuite și intuite, a unui dincolo în care Cehov, Shakespeare și Alexa Visarion cred deopotrivă. Un șir de eleganțe în care taina dirijează. Premiera spectacolului a fost ca o respirație ținută, în care timpul a-ncetat să curgă. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a fost în schimb, scena pe care s-a dezvoltat civilizația semită. Pe acest fond, a fost emisă ipoteza potrivit căreia, în cicluri recurente de aproximativ 1.000 de ani, peninsula arabă, asemenea unei fântâni abundente, devenea un rezervor de preaplin demografic în raport cu precaritatea condițiilor naturale, așa încât o revărsare de populație era inevitabilă, ceea ce a determinat în antichitatea preislamică mai multe serii de migrații “în valuri”, asemănătoare migrațiilor europene de mai târziu spre Lumea Nouă. Date fiind particularitățile geografice ale regiunii
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
cu voluptate, avînd de-a dreptul geniu lingvistic, G. Călinescu este un autor a cărui putere de fascinație se leagă strîns de capacitatea de a da relief estetic discursului critic. Plăcerea nedisimulată a textului construit, regizat, jucat se însoțește, cu preaplinul știut, de una "profesionalizată", care este aceea a lecturii. Pentru criticul de profesie, vocația înseamnă deopotrivă aptitudine hermeneutică și talentul de a o exercita și de a o transmite, oarecum disimulat, cu nonșalanța pe care însuși o numea, la Sainte-Beuve
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
oameni: cei care știu și cei care nu știu. Lumina caută lumină, la fel cum Tatăl își caută copiii, scîntei de lumină închise sub lespedea universului material, dar care sunt chemate și pot țîșni spre infinitul ocean de lumină al Preaplinului din care ne-am rătăcit. "Lumina a devenit Mîntuirea mea și a preschimbat, pentru mine, întunericul în lumi-nă. Ea a risipit Haosul ce mă înconjura, încin-gîndu-mă cu un brîu de lumină!... Toate puterile ce zac în mine înalță slavă în numele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
proorocia/ a înstelat în suflete mai sfânt,/ precum de aripi se umbrind, Maria/ primi să fie hrană de Cuvânt!// Se-nalță, iată, toată tinerețea/ în jerbe de lumini și de scântei/ într-un triumf atât de fără pată,// că, din preaplinul vieții, frumusețea/ revarsă-ndreptățire singurei,/ Yah, bucurii ce ne va ști vreodată!" (poemul de uvertură Din câte stele). Sau, în sfârșit: "Ce pot să fiu/ altceva în toți vecii/ decât Doamne Isus/ bucuria/ a tot ce-i ființă" (poem din Ochi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
peste adolescență suspendată între prezent și trecut că într-un cadru cinematografic ce prezintă schimbările tainice specifice vârstei de trecere. La ambii poeți metamorfozele sunt semnalate prin absența motivelor acustice. Liniștea sporește fascinația misterelor, marchează uimirea supremă și, în general, preaplinul de sentimente imposibil de exprimat. Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor / și grupul ce ușor mă-nsoțește / se depărtează în văzduh, / undă de sunete și iubire (Vânt la Tìndari, trad. AEB). Aici Quasimodo învăluie trecutul în aură ușoară
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o transformă pe această în imaginea durerii provocate de ostilitatea naturii, de navală iubirii, de apropierea morții. Studiind la rândul sau poeziile lui Safo, Quasimodo a îndrăgit, după toate aparențele, felul în care aceasta vorbea despre tumultul iubirii, al cărui preaplin îndemna la moarte. În versurile originale, compuse în timp ce lucra și la traduceri, se observă la o privire mai atentă că motivul iubirii și cel al morții se întrepătrund precum în Canturi. Safo quasimodiană simte cum dragostea o cuprinde năvalnic și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
situație similară se află grido antico strigatul antic, prezent întâi în Imn patriarhilor, voce antică ne vorbește (v. 14), și în Seara zilei de sărbătoare: unde, (este) faima străbunilor? (vv. 34-35).516 Strigatul anticilor, manifestare a a durerii sau a preaplinului de energie îi amintește lui Quasimodo de violență instinctelor primare, de naturalețea, simplitatea și spontaneitatea celor din vechime. Trecutul este readus în prezent și prin imaginea auditiva: vocea antică. Epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi) constituie o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
imaginează născut la Tavira, în 1890: În fața frumuseții pe care cei vechi n-au cunoscut-o,/ O, roți, o mecanisme nemu-rrrrrrrr-itoare! O, zgomote asurzitoare de azi, mi se usucă buzele/ capul îmi arde de dorința de a vă cînta/ cu preaplinul senzațiilor mele/ același cu al vostru, O, mașini! Ah, de-aș putea să mă exprim ca un motor! Să fiu asemenea unei mașini perfecte,/ să pot triumfa în viață precum ultimul model de automobil!25". Considerat drept futurist, Alvaro de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care este vorba despre "depășiri" de orice tip și nivel, acestea s-au realizat doar pentru că etapele anterioare au ajuns la punctul lor maxim pozitiv; este posibil ca transgresările să se producă și din alte motive decât cele ale unui "preaplin" realizat de epoca sau curentul anterior (și o explicație ar fi și erodarea fundamentelor vechiului nivel, care nu se produce neapărat în momentul de "glorie" al acestuia). De altfel, în acest sens se poate lectura ca un posibil indiciu al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de zahăr, 1 kg. de făină de grâu și 2 kg. de făină de porumb. Asta era mâncarea pe care o acorda lunar partidul, devotatei sale clase muncitoare! Cei de la țară nici măcar atâta nu aveau considerându-se că le dădea preaplinul pe dinafară! Prin toate grupurile umane mai mari de două persoane, în special prin cârciumi, roiau informatorii de la secu’ iar lucrătorii „onorabilei” instituții erau în alertă maximă. a. „Peste câteva momente vom difuza un comunicat important pentru țară!” Vineri, 22
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
norilor prevestesc dezamăgirea, iar zorii sunt dătători de speranță. Viața e ca un labirint, acumulator de „dureri ascunse”, pe care uneori, nimeni nu le aude, nu le vede, nu le crede..., rostește, cu tristețe Poetul, iar alteori, dimpotrivă, frumusețea și preaplinul vieții transpar în chip de FătFrumos... „la răscrucea tuturor viselor și speranțelor...” mult Dșteptat... (Dor de poveste) Iubirea, sentiment divin, se revarsă în Gărnicia sa crescândă și unduindă: „Mi-s dragi romanțele, statornicia...”, „Mi-e dragă noima de a fi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
excelență) la câteva reflexe elementare, precum: plăcerea de a vorbi și de a comunica persoanei iubite toate "tainele" sufletului ("farmecul spovedirei"), ceea ce provoacă atât "dulceața umilirii de sine" (renunțarea la egoism), cât și sentimentul comuniunii "mângăietoare". Și totuși, în ciuda acelui "preaplin" sufletesc invocat mereu spre a justifica incontinența verbală, locvacitatea poate camufla, la fel de bine, vidul interior de unde și ușurința cu care "comunică" îndrăgostiții fără a-și spune, de fapt, nimic esențial 168. În fond, asemenea atitudine irațională, necritică față de cuvânt (receptat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cheag pentru averea ce o ai și domnia ta mi-a poleit năzuințele. Suntem alături, neică Mihai și la Slănic la ocne, la mânăstire sus la Sinaia, la Colțea, la Titireciu, la Fundeni, la Zlătari și acolo la Turbați, unde dă preaplinul lacului Snagov în Ialomița. Te-am simțit așijderea și la târnosire la Hurezi când mi-am zis că neica Mihai a învățat meșterii de mi-au întrecut dorința, și la Sfântul Gheorghe, și la Sfântul Ion grecesc, și peste tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cincime din suprafața lor e cultivată în întregime. Prin ce indiferență de nevindecat sunt abandonate astfel cele mai fertile terenuri din Europa? În timp ce Olanda se luptă pentru nisipurile sale cu Oceanul; în timp ce Anglia și Germania își revarsă pe continente îndepărtate preaplinul populației; în timp ce pionierul din America de Nord nu cucerește o parcelă de pădure decât cu prețul unor lupte sângeroase; în timp ce țăranul din Vosgi transportă bălegar pe stâncile sale, roditoarele câmpii ale Principatelor rămân pârloagă! Asta e o crimă de lezcivilizație. O lege
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
re, mi? Vino, să trecem pragul primăverii! Ia-mă de mână și în pas de-avânt, să aducem prinosul reînvierii și-al plămădirii iubirii, pe pământ! Haide, în prima zi de primăvară, s-avem rolul de primii ghiocei; și din preaplinul ce ne înconjoară, să facem din iubire-un obicei! La masa tăcerii Astăzi mi-am găsit un loc sub acoperișul toamnei. Stau la masa tăcerii, vis-à-vis de tine, șiți mângâi privirea plină de singurătate... Vântul care ne însoțește mi-a
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
un poem scurt și un desen pe pânze! (Mi-a șoptit vântul ștrengar vestea la ureche pe note de Vivaldi. A insistat ș’- un nor să mi-o picure discret, fără de pereche; dar, vai, amândoi aveau niște voci de tenor!) Preaplinul culorilor toamnei mă îmbie, bucuroasă, nu aș vrea să o refuz. Mi-a făcut cu ochiul și-o pasăre zglobie, să-i pictez trilul pe-un șevalet confuz. Eu mă supun, nu sunt un artist cu fițe, dar nu sunt
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
care se cocoață. Pentru imbecili, îndoiala pare o blasfemie. Are și ignoranța cântecul ei de sirenă. Originalitatea unora provine numai din stratul de incultură. Prostia nu-și reproșează nimic. Inteligența-aproape totul. Proștilor le place să se considere generație spontanee. Din preaplinul ei, ignoranța simte nevoia stringentă să dea ordine. Sau sfaturi. Stilat puțin, prostul persiflează, nu înjură. Judecata prostului este terenul supliciului. Seriozitatea scrobită este masca obișnuită a prostiei. Dintr-un idiot, elanul poate face un artist catastrofal. Proștilor entuziaști să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
scenelor este Însoțită de meditația asupra reprezentărilor, conceptelor, trăirilor conexate cu primele. De cele mai multe ori Însă, cînd poemul este foarte bun, cele două stări se Împletesc Într-un proces de visare, de reverie, care topește totul Într-o stare de preaplin sufletesc, de revelație existențială, de elevare spirituală. Iată un asemenea poem : Țurțuri picurând - bătrânul strânge-n palmă un ceas ruginit Eduard Țară Procedînd didactic, tema poemului este meditația asupra timpului. Sigur, nu Într-un mod discursiv, sentențios și enunțiativ. Ci
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a lui Gresham, ca și cealaltă: cea proastă o alungă pe cea bună. Albume, pliante, reviste, afișe, firme și ecrane ne potopesc cu incitări vizuale, diferențele dintre opere și produse se estompează și toate pierd în intensitate. Căpcăunul optic triază preaplinul mediului cu agilitatea deloc curioasă care trădează transformarea în semne a imaginilor noastre. Survolăm tablouri și fotografii ca pe prima pagină a ziarului sau ca pe afișul din metrou; vizionăm un film ca pe un spot; și micul ecran ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]