682 matches
-
tot parcursul perioadei în care activitatea economică scade, chiar dacă PIB-ul are încă valori pozitive. Fig.7.9 Criza economică, între punctul A și C, în modelul unui ciclu Kondratieff Criza economică începe în momentul de saturație, de maxim, de preaplin al unui ciclu economic. Criza economică se manifestă în primul rând prin contracția activității economice, măsurată prin scăderea PIB. Întotdeauna criza economică este însoțită de creșterea șomajului, dar nu întotdeauna criza economică este însoțită și de fenomenul de inflație. Dacă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
decât tine, mai însetat, mai dezbrăcat ori mai bolnav. Oferă-i! Dă-i ceva! Dă-i cât poți, ajută-l cât poți. Puțin, dar din toată inima, cu tot sufletul, și atunci inima ta se va umple de bucurie, iar preaplinul fericirii îți va inunda sufletul ca o cascadă montană într-o revărsare tumultuoasă și nestăvilită. Minunat, Mircea, grozav! Dar ia spune, Mircea, toți oamenii oferă daruri celor necăjiți? Nu, nu cred că toți semenii noștri îi ajută pe cei sărmani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și-a alcătuit-o ca pe un edificiu cultural de-a lungul întregii vieți îl definește ca intelectual rasat și ca tezaurizator de valori spirituale. Citea și adnota cu pasiunea însetatului de cultură și împărtășea cu dărnicie înțelepciunea izvorâtă din preaplinul spritului său pătrunzător și creator, din bogăția sa sufletească. Cei ce au avut fericitul prilej de a-l contacta și de a sta de vorbă cu el nu îl vor uita niciodată. Dispariția lui intempestivă a lăsat un gol imens
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
I se lumina fața de bucurie ori de câte ori avea prilejul să ofere o carte. Purta întotdeauna cu el, într-o mapă îmbătrânită, câteva exemplare din ultimele cărți scoase și le da oricui considera el că merită să primească o părticică din preaplinul inimii sale de scriitor. Nu voi uita niciodată un episod edificator în acest sens. Cu câțiva ani în urmă, ne întorceam împreună de la o întâlnire cu colegii noștri de clasă de la Școala Șendriceni și ne-am oprit în piața comercială
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
echilibrului lichid vapori. Vaporii care urcă din balon trec prin primul clopot și condensează pe taler. Pe măsură ce distilarea continuă, vaporii sunt obligați să barboteze prin lichidul aflat pe primul taler, astfel încât nivelul lichidului crește și se revarsă prin tubul de preaplin înapoi spre balon. În contact cu lichidul, componenta mai puțin volatilă a vaporilor (cu punct de fierbere mai înalt și presiune de vapori mai joasă) se condensează. Căldura de vaporizare degajată provoacă o vaporizare a unei părți de lichid și
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
un taler are compoziția vaporilor care urcă de pe talerul anterior. Pe măsură ce vaporii depășesc mai multe talere, ei devin tot mai bogați în componenta volatilă (cu punct de fierbere scăzut) iar Fig. 2. Coloană 195 lichidul care trece prin tuburile de preaplin rămâne mai bogat în componenta mai puțin volatilă, cu punct de fierbere mai ridicat. Această circulație în contracurent - ascendentă a vaporilor și descendentă a condensatului - este esențială pentru o separare eficientă în coloana de fracționare. La partea superioară se preiau
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
motivație pentru aceasta este oferită de Phaidros: frumusețea este singurul dintre toate lucrurile care sunt erastos, adică provoacă erosul, pe care simțurile o pot percepe imediat, iar când oamenii zăresc frumosul li se deschide o cale către planul ființei și preaplinul ei. În Phaidros, spre deosebire de Nomoi, încă se mai poate ca perechea să cadă victimă ispitei, și asta mai ales în felul lui Platon. Spun aceasta întrucât nu cred că Platon știa bine să facă distincția între ispită și păcat. În
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
jos din pat, obligă-l să lase căldura adunată... Scoate-ți cămașa... Încălzește-te cu lovituri de pumni și palme. Tratând cu dispreț milițianul care, adesea, își ține ochiul lipit de vizetă...” Infern dantesc, străfulgerat de lumini țâșnite din totuși preaplinul unei trăiri interioare profund umane. Este o carte a cărei densitate invită la refacerea scării de valori a literaturii de sertar de după decembrie 1989, meritând a fi luată ca reper. Fără a avea aceeași vibrație și consistență, scrisă însă tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
norilor prevestesc dezamăgirea, iar zorii sunt dătători de speranță. Viața e ca un labirint, acumulator de „dureri ascunse”, pe care uneori, nimeni nu le aude, nu le vede, nu le crede..., rostește, cu tristețe Poetul, iar alteori, dimpotrivă, frumusețea și preaplinul vieții transpar în chip de FătFrumos... „la răscrucea tuturor viselor și speranțelor...” mult Dșteptat... (Dor de poveste) Iubirea, sentiment divin, se revarsă în Gărnicia sa crescândă și unduindă: „Mi-s dragi romanțele, statornicia...”, „Mi-e dragă noima de a fi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu gratuitate neselectivă. Părintele acționează mereu complementar: sfaturile sunt însoțite de o mimică deferentă, sancțiunile de o intonație adecvată, iar glumele de un zâmbet complice. Ființa sa este mereu într-o necuprinsă îmbrățișare; aceasta aduce cu sine, inefabil și întru preaplin, „dragostea cea dintâi” (Apocalipsa 2, 4). Nu poate fi o întâmplare că a fost botezat cu numele ucenicului cel iubit, Ioan, luând apoi, în chip minunat, numele iubitorului de Dumnezeu: Teofil. Însă dintre toți cei care îl aud, foarte puțini
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
meu. Chipul lui Olahus s-a întipărit atât de adânc în sufletul meu, încât nu mai poate fi șters sau scos de acolo; mi-a făcut totuși, o mare plăcere solicitudinea ta stăruitoare, care îmi dau seama că pornește din preaplinul dragostei tale. Tot așa mi-au făcut plăcere lingura și furculița pe care mi le-ai trimis, desigur, cu gândul că-l voi avea astfel comesean pe dragul meu Nicolaus și că voi putea spune totdeauna dragilor mei prieteni: acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
deschide perspectiva. Imagine a străfundului nevăzut, ea e apariția din miezul dispariției, mica eshatologie infratextuală a nașterii din nou. Iar ceea ce apare e tărâmul unui inaparent de neprivit, imprezentabilul unui pustiu arzător 51. Vederea nu e acum mistuită, absorbită de preaplinul care i se impune; ea e arsă de preagolul unei lumi neîncepute, de imaginea neființei care își află locul, locuiește în lumina putinței- de-a-fi. Căci ceea ce nu este - nu mai poate fi în ordinea ființei poetice - dispare pe fața ștearsă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
extatic, absorbția în lumina feței care "se arată ochiului ce cunoaște deja înaltul", "cunoaște atât drumul cât și rostul lui". Care e, într-adevăr, rostul drumului, menirea ieșirii în orizontul chipului întors de la cele lumești, intrarea în forma plină, în preaplinul golului - acum - desăvârșit?4 Ce arată această imagine orbitoare care intră în ochi, îl devorează până la saturație, răpindu-i vederea, sorbindu-l în golul "mortal" al unui prag nevăzut? Căci nu atât de atingerea pragului e vorba, cât de trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o lasă să fie. Îi oferă libertatea prin care ea se distanțează, creează distanța neutră. Pajiștea nu privește poemul, ei nu îi pasă de cuvântul care o spune. Se spune singură, arătându-se așa cum este, desprinsă - laolaltă cu râul - de preaplinul unei intenții, al unei vizări cu privire la. Între glasul păsării și colină, pajiștea e intervalul inaparent, golul unei transparențe de neprivit. Spațiul invizibil - invizabil - al retragerii din vedere: "pe când/ pădurea refuză orice refugiu, orașul se retrage/ lent din ochi, apele/ alunecând
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reparator, recuperator al unei aboliri, doar forma care ar reabilita, fantomatic, un cuprins nevăzut. Nu cu o redare avem de a face, nu cu repunerea în drepturi - și în vedere - a unui conținut derealizat. Darul golului e o donație absolută, preaplinul unei donații aurorale, ceea ce se dă în retragere, atunci când se ia din vedere: "Goliciunea transparentă,/ interioară, de culoarea/ albului sepulcral/ al zăpezii siberiene/ e proprie doar/ sufletelor pierdute,/ odinioară atât de sensibile/ la zgomotul valurilor/ ireal de albastre/ - ecou al
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu voluptate, avînd de-a dreptul geniu lingvistic, G. Călinescu este un autor a cărui putere de fascinație se leagă strîns de capacitatea de a da relief estetic discursului critic. Plăcerea nedisimulată a textului construit, regizat, jucat se însoțește, cu preaplinul știut, de una "profesionalizată", care este aceea a lecturii. Pentru criticul de profesie, vocația înseamnă deopotrivă aptitudine hermeneutică și talentul de a o exercita și de a o transmite, oarecum disimulat, cu nonșalanța pe care însuși o numea, la Sainte-Beuve
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ei le suportă în viața de zi cu zi? Am putea da mai multe exemple. Și dacă suferința și reacțiile la aceasta s-ar folosi de singura etică de care dispunem pentru a reglementa societățile noastre abuzate și dezabuzate de preaplin? O etică a suferinței, cea a altora, cu care ne identificăm la suprafață, fără a vrea să pătrundem cu adevărat în experiența victimelor. Emoția primează asupra înțelegerii unei dureri exhibate zi de zi prin forța imaginilor și comentariilor din media
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care anunța presiunea tot mai mare pe care avea s-o exercite datoria de memorie. După doliul din anii 1944-1954, vine timpul refulării, apoi cel al întoarcerii refulatului, care conduce la o fază obsesională. De la prea puțin se trece la preaplin 13. În Vichy, un passé qui ne passe pas, Éric Conan și Henry Rousso avertizau împotriva posibilelor "abuzuri" de memorie 14. Suntem astăzi, clar, în "exces", un exces legat, cum am avut deja ocazia să semnalăm, de noile moduri de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în limba lui, neînțelegându-se absolut nimic din acest multidialog, fiecare amplificând numărul decibelilor emiși, într-un asurzitor vacarm, potențat de euforizanta agheasmă de Zăvoaia. Și ca la orice chef demn de acest nume, românul își manifesta surplusul de sentimente, preaplinul trăirilor interioare prin intermediul cântecelor; ceea ce e un lucru pozitiv absolut benefic din punct de vedere psihologic, ducând sufletul la un catharsis după cum spun filosofii greci, la o înălțare și curățare a păcatelor omenești. Iar dihăniile noastre păroase numai îngerași nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
baie", unde rând pe rând cele șapte ființe mergeau să elimine materia arsă rezultată în mod natural și firesc în urma combustiei fiziologice. Dar aceasta se umplea iar mama era obligată să găsească un alt vas în care să golească din preaplinul căldării care dădea pe afară. Aspectul și mirosul pestilențial ne demoralizau și ne făceau viața un chin. Însă acum, problema stringentă era mâncarea. Din ce vom trăi?? În "cămara" noastră se mai găseau pe un fund de sac vreo 15-20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gingășii și frăgezimi, fulgerul în rouă, negurile în zăpezi; gândurile însângerate în gănduri înfiorate și înmiresmate.” Lumea este prezentă într-o nouă viziune: „altădată materiale, grele, apăsătoare, a senzațiilor, sentimentelor, altădată trăite la limita paraxistica a tragicului ”, în cea „a preaplinului sufletesc.” Astfel, în Limite: „La logodna insului cu luna, Când sub gene candele s-aprind, Stelele coboară câte una Din mătăsuri palide foșnind. Logodiți nimicului, tăcerea Plopii ca din caiere și-o torc Vântul doare lin ca mângâierea Mâinilor ce
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
personaje care conduc de la o idee la alta, de la o nostalgie la alta. S-au scris cărți cu acest subiect. * În oraș, sub curgerea ninsorii, doar câțiva tineri în căutare de aventuri nocturne. Sunt gălăgioși, obraznici, puși pe infracțiuni, din preaplinul energie adolescenței, în care megalomania, sub forma ei trecătoare de grandomanie, face parte din natura lor. Cluburi de noapte cu lumini stridente, dar fără clienți, care se cheamă "For you", "To be", "V.I.P." (cu cinci stele ostentativ luminate), "Night Club
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
În cazul politicienilor, înțelegerea mea pentru dificultățile de care sunt înconjurați este mai mare decât transmit textele care le sunt dedicate. Mă gândesc la oameni ca domnii Emil Constantinescu și Traian Băsescu. Numai că, așa cum scriam cândva în legătură cu cel dintâi, „preaplinul simpatiei, încrederii și speranței s-a transformat în preaplinul repudierii”. Mă încumet să cred că este o reacție colectivă. Dar ea pare mai individuală decât este, atunci când e îmbrăcată în cuvintele unui pamflet. Mecanismul pamfletului este excesul și, din nefericire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
sunt înconjurați este mai mare decât transmit textele care le sunt dedicate. Mă gândesc la oameni ca domnii Emil Constantinescu și Traian Băsescu. Numai că, așa cum scriam cândva în legătură cu cel dintâi, „preaplinul simpatiei, încrederii și speranței s-a transformat în preaplinul repudierii”. Mă încumet să cred că este o reacție colectivă. Dar ea pare mai individuală decât este, atunci când e îmbrăcată în cuvintele unui pamflet. Mecanismul pamfletului este excesul și, din nefericire, în multe situații, figurile politichiei românești par a nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
-și privi prestația dintr-un unghi critic. Rămâi cu senzația că în acei ani România s-a aflat pe mâna unor lunatici. Dnei Petre pare să nu-i treacă prin minte că intoleranța față de dl Constantinescu are (și) asemenea rădăcini. Preaplinul simpatiei, încrederii și speranței s-a transformat în preaplinul repudierii. Așa s-a ajuns la finala Năstase vs. Băsescu. Rolul unui om ca dna Petre este și azi ceea ce ar fi trebuit să fie și în acei ani - unul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]