10,011 matches
-
de statism și platitudine, iar apoi (Rondo ritmico; con introduzione) de mobilitate și contrast, culminând cu un climax terifiant, rezolvat printr-o desinență oarecum mistică și, în orice caz, ca o posibilă redempție. Sherban Lupu a intuit toate acestea, cu precădere stigmatele manieriste și referințele programatice, livrându-le într-o manieră neaoș expresionistă, așa cum îi stă bine unei lucrări aparținând celei de-a doua școli vieneze. Reacția publicului a fost însă una rezervată, muzica lui Berg debordându-i tabieturile, obișnuințele. Mi-
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
Prietenia lui șa lui Camil Petrescu, n.n.ț cu fratele meu - de o pot numi astfel - se explica prin comuna pasiune pentru sport și meciurile sportive. Mai bine zis pentru meciuri, practica efectivă și multiplă a sportului revenindu-i cu precădere fratelui meu, polisportiv entuziast și destoinic și - cum vine vorba - nu mai puțin entuziast băiat de viață (îl poreclisem, alexandrinic, contele de Pupăzămberg), ceea ce era departe de a-i displăcea lui Camil (fidel lui Husserl, dar neostil localurilor de petrecere
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
ale actualității. În bună parte avem a face cu un catalog de "destăinuiri" incomode. În spiritul în care au fost "stîrnite" și în care s-au împlinit dialogurile în cauză, ne vom referi la cîteva asemenea opinii care vizează cu precădere porțiunile de umbră ale frămîntatului relief ce ni-l oferă actualitatea. Bunăoară Dumitru }epeneag deploră indiferența scriitorului român față de promovarea literaturii autohtone în străinătate. Ar fi la mijloc "o tactică eminamente feminină", de o vinovată pasivitate, un "tic mioritic". "În timpul
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
tocmai printr'o acută voință de singularizare. Nu la modul clamoros-ostentativ, ci prin acțiune tenace, meticuloasă, discretă dar inflexibilă. De-a lungul secolelor, această sedimentare identitară a generat o amprentă stilistică de o frapantă originalitate, recognoscibilă (dintre toate artele) cu precădere în arhitectură: ancadramentele ferestrelor și volutele bisericilor; pinaclurile montate pe colțurile acoperișurilor; fațadele și curțile interioare placate cu azulejos (plăci de faianță, preponderent alb-albastre); dantelăria în piatră a catedralelor și marmura fântânilor; crenelurile citadelelor și oazele luxuriante ale parcurilor; infinit-împodobitele
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
adevărul sau neadevărul unor cunoștințe este experimentul. Ciudățenia pe care o pune în lumină profesorul este că deși cunoștințele sînt validate exclusiv prin experiență, ele nu provin în întregime din ea. Cu alte cuvinte, sursa cunoașterii unui fizician este cu precădere imaginația lui. De modul în care un fizician își poate folosi intuițiile depinde originalitatea și profunzimea gîndirii sale. În plus, după ce s-a încredințat că intuițiile sale au trecut testul verificării experimentale, fizicianul le prelucrează matematic transformîndu-le în ecuații și
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
constituie din fuziunea unei prodigioase memorii arhaice cu enorma capacitate de emoție a copilăriei. O lume placentară, abia enunțată la nivelul figurației, născîndu-se ezitant din substanța cromatică și din tușa sincopată, trimite nemijlocit către miturile elementare ale vieții domestice, cu precădere spre cele din orizontul bestiariului rural. Cărțile poetului și două excepționale portrete în gips, realizate de Ion Nicodim, întregesc această expoziție neobișnuită, în care sensibilitatea extremă și o puternică stăpînire de sine sunt argumente majore. Textul care urmează, scris cu
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
adusă la zi și pe o argumentație întotdeauna corect instrumentată. Iată o pasăre rară în peisajul editorial românesc, suprasaturat de o varietate recentă a eseisticii din ce în ce mai lejeră terminologic și mai inutil combativă. În al treilea rând, pentru că bibliografiile - provenite cu precădere din spațiul cultural italian - pur și simplu pun în circulație alte nume decât cele devenite, la noi, adevărate obiecte de venerație, alte direcții de interes decât acelea structuraliste sau postmoderniste și alte modalități de raportare decât neîntârziata adeziune. În fine
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
interesului (prin prezentare tematică sau cronologică), cu documente de tipuri diferite (cărți, periodice, imagini, înregistrări sonore), grupate pe domenii (istorie, politică, științe, literatură etc.), cu direcții de acțiune prioritare (înregistrarea presei cotidiene franceze din secolul al XIX-lea, înregistrarea cu precădere a textelor în franceză). Pagina de pornire îi arată cititorului ce s-a mai scanat în ultimele luni (de pildă, în decembrie 2006, s-au adăugat colecției numeroase numere din Annales d'hygične publique et de médecine légale, Figaro, La
Prin bibliotecile internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9920_a_11245]
-
la scrierea multelor sale cărți. - în convorbirea noastră anterioară, ați accentuat un gând: încrederea pe care o aveți în tradițiile spiritului critic românesc. Știți, desigur, că în studiul "Spiritul critic în cultura română" G. Ibrăileanu vedea sorgintea acestui criticism cu precădere în Moldova. Care e opinia dumneavoastră în legătură cu acest subiect? - Am și acum convingerea că tradițiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaș de evoluție normală. Dar să demonstrez pornind de la acest amplu eseu al lui Ibrăileanu. Pregătesc
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
ei este punerea în lumină a modului în care amintirea morților poate influența comportamentul oamenilor vii, ajungînd chiar să le modifice conștiința națională, imaginea despre trecutul comun și perspectiva viitorului. }ările asupra cărora Katherine Verdery își apleacă atenția sunt cu precădere Polonia, Ungaria, România și fosta Iugoslavie, lor adăugîndu-li-se, din blocul ex-sovietic, Rusia. Tezele autoarei noastre sunt simple și convingătoare, în ciuda aerului de corectitudine politică ce adie din tonul lucrării. Mai întîi, potrivit Katherinei Verdery, morții unei comunități nu sînt deloc
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
imagine fracturată, lipsită de coerență a Occidentului. Cu totul nou și fascinant era altceva. întâi faptul că, pentru prima oară, mi se revela o viziune integratoare, organic gândită și excelent pusă pe hârtie, a vieții și mentalităților occidentale, franceze cu precădere. în al doilea rând, întâlneam o carte scrisă la fața locului de un contemporan de-al nostru, trăitor, până a ajunge lector de limba și cultura română la Sorbona, printre noi, colegi sau foști studentți de-ai săi. El însuși
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
una de limbaj. Platon, Aristotel, Heidegger, Mihai Șora, Lucian Blaga sunt convocați aici, dar implicațiile problematicii nu pot fi epuizate. Lectura hermeneutică a lui Marius Ghica își păstrează nealterată prospețimea și actualitatea, într-un univers depoetizat, care se deschide, cu precădere, prozei. Cu toate acestea, acuratețea comentariului valéryan nu poate fi negată, nici noblețea exploratorie a poetului, care, la capătul unei meditații de peste douăzeci de ani, conchide că "meseria nu e cunoscută", iar noutățile "vin din problemele cele mai vechi, regândite
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
spune ale spunerii. Este o atenție acordată semnificantului. Pentru a caracteriza o parte a secolului al XX-lea, folosesc expresia emanciparea semnificantului. Cu alte cuvinte, după cum a exprimat-o și Mallarmé în felul său, locutorul nu-și îndreaptă atenția cu precădere înspre lucru, ci mai degrabă înspre enunțul însuși. Care este materia enunțului? - Semnificantul. Atunci când Proust spune "era Veneția", avem a face cu o denominație. Nu există un lucru "Veneția" dacă nu există denominația "Veneția". Putem să percepem în ea "venire
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
pictorul, că dobîndise adică o "faimă de portretis", este un adevăr incontestabil. Primul argument ar fi acela că, înzestrat cu o îndemînare ieșită din comun pentru desen, Baba nu putea să nu-și folosească această calitate pentru a face cu precădere lucruri ce se bucurau de o atenție maximă, atît în mediile artistice academiste cît și în opinia acelui segment din public care se interesa de artă. Iar genul cel mai autoritar și cel mai prețuit era tocmai portretul, socotit o
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
noastre mentale nu ne-au eliberat încă de prejudecăți segregaționiste. Așa cum scriitorul este încă plasat, conform acestei scheme, din punct de vedere al abilităților manuale și al acțiunilor practice, într-un adevărat spațiu al infirmității, artistul plastic - și sculptorul cu precădere - continuă să rămînă, pentru multă lume, o forță primordială, un agent fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
era adevărată, ele numai păreau să fi fost folosite și, în consecință, provocau doar "un efect de adevăr". Un efect seducător, firește, dar care continua să rămînă o funcție a scenei care îl suscitase. Mai apoi, sub influența plasticienilor, cu precădere a lui Kantor, această direcție a cunoscut o radicalizare care a dus la folosirea materialelor reciclate: deșeurile recuperate și "rearanjate" cu scopul de a crea adevărate invenții plastice: mitraliera/aparat de fotografiat, leagănul mecanic... Reziduurile "de rangul cel mai de
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
a-i fi asigurată din oficiu. Comparația între Eugen Simion și Ion Negoițescu figurativ: "Primul dă impresia unui manechin care așteaptă să i se monteze un costum de gală. Al doilea e un om viu, pe care-l interesează cu precădere trupul, nu veșmintele. Eugen Simion dă impresia unui om dintr-o serie, fie și, până la un punct "onorabil". D-sa ilustrează prin excelență epoca sa. E o medie a aspectelor acesteia. I. Negoițescu, în schimb, e un novator, un deschizător
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
într-o relație empatică cu comunitatea din jur. El nu mai vede întreguri, ci doar felii și bucăți separate, risipite unele de altele din cauza lipsei unui factor unificator. Un astfel de om este prin excelență o ființă analitică și cu precădere non-sintetică. În concluzie, cultura scrisă e o cultură vizuală, alcătuită din oameni izolați și foarte inteligenți, cărora nu le mai stă însă în putere să participe spontan și direct la pleroma cuprinzătoare a unei comunități organice. Viața lor este pretutindeni
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
chiar în metafizica sa - Artistul are un rol vital, iar prezența lui nu este una spontană și circumstanțială, ci, pur și simplu, o condiție sine qua non a existenței Orașului însuși. Această situație este tipică pentru spațiul românesc și, cu precădere, pentru partea de sud a țării, unde orașul este o apariție tîrzie, dezvoltată rapid, fără organicitate și, de cele mai multe ori, chiar fără reflexe urbanistice. Cum Bucureștiul intră perfect în această ecuație, el poate sluji drept material didactic în orice demonstrație
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
voci soliste) flirtează frugal cu varii scriituri vocale: onomatopee, imitații în stretto, blocuri acordice diatonice, antifonii, fiecare ca o punere în temă (ori ca un avertisment?) în manieră post-modernă. Până aici toate bune și frumoase. Mai puțin calitatea restituirilor, cu precădere a celor vocale care confirmă astfel superficialitatea și neglijența din abordarea muzicii contemporane de către cântăreții noștri (unii dintre ei aflați, vai, și în postura de pedagogi). Intonația precară, relativismul din tratarea raporturilor ritmice, aproximarea nuanțelor și a modurilor de atac
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
lăsat lumea antică, trecând prin cele medievale și clasice, până la cele apropiate de timpurile noastre, se află acum în fața unui examen pe care nu-l vor putea trece fără o reconsiderare critică a lor. în această direcție a fost cu precădere orientat congresul în discuție. în cadrul Adunării plenare de inaugurare a Congresului, după Cuvântul Președintelui și saluturile de rigoare, au fost prevăzute și două intervenții de câte 15 minute, privind Comunicarea (Augusto Ponzio, Italia) și înțelegerea (Solomon Marcus, România). Sper ca
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
îmbunătățește spre vârsta de 10 ani. Capacitatea de a executa mișcări de viteză - forță crește lent și treptat. Detenta crește în medie (anual) cu 2 cm la băieți iar la fete mai puțin. La această vârstă se poate dezvolta cu precădere viteza de reacție motrică și viteza de execuție. 2. FORȚA La clasele I și a II a nu este prea mare capacitatea de forță, aceasta fiind condiționată de masa musculară, capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale (excitația și inhibiția
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
până la un punct fix, întoarcere în alergare pe lângă aparate, așezare la coada șirului. 3. Târâre până la lada de gimnastică, escaladarea ei, alergare până la scara fixă, cățărare, întoarcere în alergare la coada șirului. CONCLUZII 1. Jocurile de mișcare sunt utilizate cu precădere în ciclul primar, având în vedere particularitățile de vârstă și preocupările elevilor în această etapă de acomodare cu învățătura, când jocul își revendică drepturi și își impune prezența în activitatea școlarilor, chiar și în cea didactică, nu numai în timpul liber
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
capacitatea de susținere a pășunii [...]. Agenția privată poate să nu fie capabilă să sancționeze ex post, în ciuda promisiunii de a o face ex ante” (Ostrom, 1990, p. 18). Mai mult, soluțiile endogene pentru rezolvarea problemelor de acțiune colectivă funcționează cu precădere în cadrul unor grupuri mici (vezi Olson, 1965, pp. 22-36), însă pe măsură ce grupul crește în dimensiune, probabilitatea ca toți indivizii implicați să fie satisfăcuți cu un anumit aranjament instituțional scade, la fel ca și posibilitatea monitorizării acțiunilor individuale. Cu toate acestea
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
asupra acestora sunt respectate în totalitate, iar participanții beneficiază de o informație completă, strategiile lor pot fi anticipate cu ușurință. În consecință, nu există mari dificultăți în a formula predicții cu privire la rezultatele interacțiunilor. Dificultățile în a formula predicții apar cu precădere în cercetările de teren, unde comportamentul uman este constrâns de multe ori de „norme neobservate de dreptate sau conservare ce pot schimba rezultatele dramatic” (Ostrom, 2005, p. 64). În timp ce într-un experiment de laborator, comunicarea nemijlocită poate determina coope rarea
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]