4,647 matches
-
a mai făcut cu succes, altădată, și la noi. Declarația aceasta prealabilă a Soc. “Carol al II-lea”, făcând aluzie la starea precară a pensiilor militare de la război încoace, exprimă o crudă și extrem de dureroasă realitate. Dar dacă starea aceasta precară a pensiilor noastre militare ar fi determinată numai de criza economică și financiară postbelică, este evident că ea n-ar justifica elaborarea unei legi de pensii speciale pentru militari, întrucât consecințele crizei, atingând toate categoriile de bugetari, în mod egal
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
pensii speciale pentru militari, întrucât consecințele crizei, atingând toate categoriile de bugetari, în mod egal și, respectiv, proporțional, nu se pot cere și nici acorda excepțiuni și privilegii. În realitate, însă, nu este numai criza cauza existenței și gravitătii stării precare în chestiune. Cauza sau mai bine zis cauzele genetice ale stării precare a pensiilor militare derivă în cea mai mare parte numai din eroarea ce s-a făcut în 1902, când pensiile militare s-au unificat cu pensiile civile, precum și
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
în mod egal și, respectiv, proporțional, nu se pot cere și nici acorda excepțiuni și privilegii. În realitate, însă, nu este numai criza cauza existenței și gravitătii stării precare în chestiune. Cauza sau mai bine zis cauzele genetice ale stării precare a pensiilor militare derivă în cea mai mare parte numai din eroarea ce s-a făcut în 1902, când pensiile militare s-au unificat cu pensiile civile, precum și din crearea prin legea din 1925 și dispozițiunile de birou pentru aplicarea
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
Cristian Tudor Popescu să facă la un moment dat. Tot Cristian Tudor Popescu, la o altă emisiune a Realității TV, a repetat o cugetare a sa mai veche: "Poporul are întotdeauna dreptate." Este o afirmație emfatico-profetică și caragialesc-populistă, cu totul precară din punct de vedere intelectual. Cum să aibă poporul întotdeauna dreptate? Are dreptate când crede că o vindecătoare escroacă poate vindeca pe cineva de cancer scoțându-i argintul viu din corp? Are dreptate când consideră că nu există muzică mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
egali genetic, iar acest lucru nu se putea realiza decît prin clonare. Deoarece o egalitate socială care nu ar fi dublată de egalitatea personală, mai precis de identitatea genetică a indivizilor, ar fi inechitabilă, falsă și În cele din urmă precară. Vedem acum mai bine legătura cu cercetările biologului francez Michel Djerzinski (alias Houellebecq), despre care aminteam la Începutul acestor rînduri, și suntem Îndreptățiți să afirmăm, pe baza unor documente de arhivă, că scopul operațiunilor codificate sub denumirea de Experimentul Armaggedon
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
clătină din cap și trecu mai departe. Domnul Opie se cufundă cu vizibilă voluptate În colțul lui și Îl privi cu dezamăgire și curiozitate pe bărbatul mărunțel și palid din fața lui. Omul era extraordinar de șters ca Înfățișare, iar sănătatea precară Îi ruinase tenul. Nervii, se gândi domnul Opie, privind cum degetele omului se mișcau neliniștite, dar acestea nu arătau alte semne de acută sensibilitate. Erau scurte, boante și groase. Părerea mea, spuse domnul Opie, Întrebându-se dacă fusese cumva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iar În minte, ca un țipăt ciudat și neașteptat, exclamația ei: „Te iubesc“. Se Întoarse de la ușă la biroul funcționarului hotărât să facă tot ce putea face, să nu precupețească nici un efort. Ea se putea afla acum Într-o situație precară, la ananghie, fără bani, poate Înspăimântată. — A fost văzută părăsind trenul. Funcționarul gemu: — Ce vreți să fac? Să ies În ninsoare și să Încep s-o caut? V-am spus că nu știu nimica despre ea. N-am văzut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atât de țeapănă, încât părea congelată. Ce era de făcut? Mâna lui Dan se îndrepta oare spre ea? Sau spre chestie? Nimic mai firesc pentru Carol decât să-l respingă fără drept de apel. Știa că erecția lui Dan e precară și că putea fi lesne compromisă. Nu era nimic atrăgător în dorința lui. I-ar fi putut da o explicație, dar îi stătea în fire să se țină pur și simplu deoparte. Ți-ar plăcea să facă asta, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
temea că e incapabil să satisfacă o femeie. De fiecare dată când se urcase la bord, o penetrase și apoi terminase într-o pată umedă, își dăduse seama, stând întins alături de ea și simțindu-i atingerea coapselor, de virilitatea lui precară. Pentru el, organele genitale erau cufundate într-o beznă senzuală profundă. Încercase să își stimuleze scula contractând și relaxând mușchii pelvieni și fesieri, dar aceasta nu răspundea la comenzi. Gândind situația în termeni de mecanică, Dan își închipuia mușchii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
este purtată de copii. Nou-născutul, indiferent de sex, primește de la părinți sau rude un lacăt de viață lungă la împlinirea unei luni de viață și îl poartă până în ziua căsătoriei. În vremurile de demult, din cauza sărăciei și a asistenței medicale precare, mulți copii mureau răpuși de boli, la vârste fragede. Părinții se rugau la zei pentru sănătatea și viața liniștită a copiilor și sperau că obiecte cu mesaje binecuvântate le vor păzi micuții de boală și necazuri. Lacătul-talisman are sculptate pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În prezența lui, cuvintele obișnuite se fâstâceau, se retrăgeau timide în spatele vreunui Migu sau Doru, încercau să riposteze la adăpostul unui meci de fotbal, ca apoi să dispară cu totul, împovărate de gravitatea imparabilă a unor expresii ca „această defensivă precară este sortită eșecului“ sau „verticalizarea nu beneficiază de aportul înaintașilor“. Radu era înzestrat cu acea abilitate rară de a dibui adevărul - benzi desenate și povestiri western - prin vraful prăfos și descurajant al almanahurilor, se descurca cu ochii închiși pe traseele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe care fuseseră Înghesuite rînduri de cărți, ticsite pînă la refuz. Alte volume, de format mai mare, fuseseră așezate culcate deasupra acestora, În vreme ce altele se ridicau În zigurate impresionante cu baza pe podea sau zăceau În stive aflate În echilibru precar sau În teancuri povîrnite, pe blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și de necitit. Volume vechi, legate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
marcat atît de distrugător cursul lin al unei vieți care ar fi putut fi una cît se poate de banală. Deasupra acestui grup de rafturi se afla o hîrtie pe care scria de mînă FICȚIUNE, iar o săgeată albastră destul de precar desenată arăta În jos. În timp ce am explorat Încăperea mai departe, În zilele și săptămînile ce au urmat, am dat peste alte inscripții pe care scria ISTORIE, RELIGIE, PSIHOLOGIE, STIINȚĂ, CHILIPIRURI și TOALETĂ. Consider că această perioadă a fost Începutul decisiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Frumoasele. Și ce-aș fi fost fără Frumoasele mele ? Fără Frumoase, aș fi fost un biet rozător singuratic, meditînd, la Închiderea grădinii, asupra adîncimii disperării sale. Într-un fel, restul familiei mele a fost binecuvîntată. Grație imaginației liliputane și amintirilor precare, nu cereau prea mult, mulțumindu-se doar cu mîncare și sex, și au avut parte din plin de ambele, suficient cît să-i țină În viață, atît cît au trăit. Pentru mine, Însă, asta nu era viață. Ca un idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
temperamentul meu, toate astea mi se păreau un preț mic de plătit. În timpul zilei și al serii, la Rialto se dădeau filme vechi, poate vreo patruzeci În total, pe care le proiectau alternativ, pentru a-și menține fațada de respectabilitate precară. Apoi, la miezul nopții, cînd cetățenii decenți și păzitorii bunelor moravuri erau deja În pat și polițiștii Își puteau Întoarce liniștiți privirea În altă parte, o dădeau pe filme porno. CÎnd bătea ora douăsprezece noaptea, imaginea cu Charlie Chan sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive, una peste alta, aproape pînă la tavan. În vîrful stivei celei mai ridicate, Într-o poziție precară, se afla un cărucior roșu de copii, de genul celor trase de un mîner lung, metalic. Lateralele acestuia fuseseră extinse prin adăugarea unor șipci de lemn, pe care cineva pictase de mînă numele E. J. MAGOON, cu litere mari roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
făcut cu ouă proaspete! Văzînd-o cu cîtă lăcomie se uită la cozonac, adăugă: — Ia și dumneata o felie, doamnă Purvis. Nu era În stare să refuze nimic celor ce-și manifestau cu destulă putere dorința. Liniștea lui sufletească, atît de precară, se destrăma În fața suferinței altora. Ar fi făcut orice ca s-o curme. Orice. 3 Chiar a doua zi, un nou locatar se instală Într-o cameră de la etajul al treilea al imobilului doamnei Purvis. Rowe Îl Întîlni În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apatie și o mediocritate mulțumită de ea. Se poate vorbi de o criză a culturii, care determină oamenii să se preocupe exagerat de mult de existența lor materială. Atât în cazul celor mulți care se luptă pentru supraviețuire grație stării precare materiale în care se află, cât și în cazul celor proaspăt îmbogățiți (în marea lor majoritate), cultura este așezată undeva printre ultimele priorități și necesități sau este chiar înlocuită de cultura falsă a kitsch-ului occidental și comercial (care propagă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
BEC și explicațiilor oferite presei pot conduce la acuzația fraudei și la lipsa legitimității «învingătorilor». Având în vedere fenomenul de masă al emigrării multor cetățeni români și plecarea la muncă a circa 2 milioane de români, datorită condițiilor de trai precare din România, unde lupta împotriva sărăciei și corupției este doar una de fațadă și mijloc de manipulare electorală, unii analiști au considerat și au sperat că voturile acestora putea înclina balanța în alegerile din noiembrie 2004. Nu s-a întâmplat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ofere altceva decât dovada sterilității flagrante a viziunii lor politice marcat birocratice și etatiste.” Tot domnia sa ne avertiza în 1995 că: „naufragiul sovietismului nu înseamnă că iluziile și capacitatea umană de auto-înșelare s-au încheiat. Democrația rămâne un proiect mereu precar iar inamicii ei vor face tot posibilul să-i exploateze slăbiciunile.” Actuala stare de lucruri din viața politică și promovarea actualilor și foștilor politicieni de la Revoluție încoace, se datorează unei probleme majore, care n-a fost rezolvată. A existat o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Referindu-se la dezechilibrul politic și deficitul de capitalism, publicistul Dan Pavel remarca încă din 2002: „După aproape treisprezece ani de când a căzut regimul comunist totalitar din România, bilanțul economic și politic arată un profund deficit politic și o stare precară a nivelului de trai al oamenilor. [...] Dincolo de natura regimului precedent, cauzele principale țin de modul cum s-a guvernat, precum și de natura sistemului economic în funcțiune. [...] consecințele modului în care s-a guvernat arată o paradoxală continuitate. [...] economia centralizată postsocialistă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și opera închisă și calculată, în care închiderea și calculul sunt opțiuni paradoxale, care nu indică un adevăr prea încurajator (a fi complet și cu ținută), adevăr pe care propria formă pare să-l semnifice, ci comunică senzația unei lumi precare, în suspensie, fărâmițată. Dar dacă tu admiți asta, trebuie să recunoști că volumul Călătorului în întregime răspunde în oarecare măsură acestui model (începând cu folosirea - caracteristică acestui gen - a vechiului topos de roman: conspirația universală, investită cu puteri incontrolabile, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai e altul ca el în toată Botswana. Într-o bună zi o să-l repar. Porniră mai departe. Următoarea încăpere era o baie, destul de curată, remarcă Mma Ramotswe, chiar dacă puțin cam cenușie și neglijată. Pe marginea căzii, așezat în echilibru precar pe un prosop de față, era un calup de săpun carbolic. În afară de asta, nu mai era nimic. — Săpunul carbolic e foarte sănătos, zise domnul J.L.B. Matekoni. Îl folosesc dintotdeauna. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Ei îi plăcea săpunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bici ce-l lăsaseră lat vreme de o săptămînă și Își salvase viața numai datorită robusteții sale, din dorința de a trăi În această lume, de neînțeles la cineva care se găsea Într-o situație atît de tragică și de precară. Iguana Oberlus se transformase Într-un om mînios, pradă atacurilor subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
măcar pentru o vreme, vor să-l ferece, să-l țină strîns cu lăcate și zăvoare. Și pentru asta sînt în stare să-l aducă pe domnul Caraiman să stea cocoțat chiar pe vîrful capacului într-un echilibru atît de precar, încît ei să fie singurii care să stăpînească țopăiala, doar cheile zăvoarelor se aflau la ei, de vreme ce ei le-au închis. O garanție grozavă a perpetuității lor la guvern. După ce încing singuri focul sub cazan trebuie să arate că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]