527 matches
-
Che Andrei în special, consăteanul ce îi este un fel de mentor, fie asumându-și funcția narativă), oameni și locuri, de a descrie medii și peisaje, rezultatul fiind câteva crâmpeie de epopee sociologică. Devenirea protagonistului explicitează sugestia de destin, de predestinare tragică, cuprinsă în titlu. Încheindu-se astfel, romanul dă expresie metaforică sensului ce îl străbate. Căile pe care oamenii pornesc spre a se realiza în viață duc aproape toate în prăpastie, ieșirea din impas nu se întrezărește, însă potențialul lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
perplexitate 64 Părinți - copii 68 Personalitate, atitudine 69 Prietenie, devotament - dușmănie, trădare 72 Prudență, prevedere, anticipare - imprudență, precipitare 73 Puterea banului, manipularea În afaceri 80 Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabă 81 Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire 81 Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru 84 Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolare 85 Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm 87 Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate 88 Tact, maniere, diplomație 89 Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire 91 Timpurile: trecut, prezent, viitor 92
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
văd triști: «E vreme urâtă afară; totul e urât», spun ei, fără să știe că e vreme urâtă În ei Înșiși. Cine nu a găsit prilejul În sine nu găsește nici În jurul său mari prilejuri...” (C. Noica) Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitrutc "Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru" Ce-i este scris omului În frunte Îi este pus. (Când creăm, fără să ne dăm seama, condițiile necesare exprimării unui fapt sau obținerii unui anumit rezultat, Înseamnă nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
e urât», spun ei, fără să știe că e vreme urâtă În ei Înșiși. Cine nu a găsit prilejul În sine nu găsește nici În jurul său mari prilejuri...” (C. Noica) Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitrutc "Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru" Ce-i este scris omului În frunte Îi este pus. (Când creăm, fără să ne dăm seama, condițiile necesare exprimării unui fapt sau obținerii unui anumit rezultat, Înseamnă nu numai că faptul sau rezultatul respectiv trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îi susține În Împrejurări oricât de ostile. Paradoxal, dar acești oameni, subordonați total ideii de destin, ajung să nu mai dea preț Înseși vieții (care, În viziunea lor, nu ar mai depinde de noi, ci de o anumită și neocolită predestinare sau fatalitate). Μ Stilul didactic al unor profesori constă În arta de a Înflăcăra imaginația, de a Înfierbânta și emoționa; al altora, dimpotrivă, În arta de a oferi ordonări logice și de a forma certitudini. Μ Cei mai mulți dintre părinți nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Înțelege acea ordine precisă și Înregistrabilă de cauze care stau la baza existenței persoanei umane și care determină Însăși viața acesteia, direcția și sensul ei. Fatalitatea trebuie Înțeleasă ca predestin, căci ea nu se poate concepe fără nici o notă de predestinare, susține V. Băncilă. Totul decurge dintr-o Înlănțuire continuă, În sensul că realitatea de astăzi este cauza celei de mâine sau, altfel spus, predestinarea celei care-i va urma. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că destinul ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ei. Fatalitatea trebuie Înțeleasă ca predestin, căci ea nu se poate concepe fără nici o notă de predestinare, susține V. Băncilă. Totul decurge dintr-o Înlănțuire continuă, În sensul că realitatea de astăzi este cauza celei de mâine sau, altfel spus, predestinarea celei care-i va urma. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că destinul ar fi punctul final către care se Îndreaptă orice realitate ca existență a unei persoane. El este fie Împlinirea, fie eșecul unei realități, sau, mai exact
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu știu unde/ se roagă aceste cruci. dăruiește-mi buzele tale/ și voi face din ele ruga mea". Ca și în numeroase alte situații, autorul acestui discurs electrizat, ab initio, de certitudini funerare, se repliază destul de repede, deviind semnul și sensul tragicei predestinări, grație certitudinii ce îi infuzează întreaga operă: aceea a preeminenței erosului asupra morții și a oricăror alte forme de agresiune la care este supusă ființa poetică. Cea mai recentă carte de versuri a lui Paul Gorban, Caii din Perugia (Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este realizată, undeva, fără nici un rest ("rotundul rod ce-i moartea: rotund precum era rotundul/ când nu existau cranii/ rodul acesta crematorial"), căci ființa cezarivănesciană pare marcată de la început de morbul descompunerii lente, insidioase, voluptuoase. Marca definitorie a acestei fatale predestinări este trupul, închisoarea carnală a cărei contemplare provoacă repulsie ori spaimă: "nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii,/ nu-și uită carnea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
E vorba de o admirabilă armonie, despre care Michelet știe că este în primul rînd efectul acțiunii oamenilor, al timpului lucrător, al efortului Istoriei. Totuși, în plan secund, se păstrează, și ele destul de confuze, dar mereu actuale, un fel de predestinare geografică a națiunii franceze și ideea unei Frânte de dinaintea Franței, imaginea unei patrii virtuale anterioare celei reale. Cu alte cuvinte, marii artizani ai națiunii franceze apar mai degrabă ca niște reconstructori decît ca niște constructori, ca reîntregitori decît ca întregitori
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Atunci vor trebui date la o parte din calea sa, cale în lungul căreia nu trebuie să se găsească nici o piedică. Atunci vom putea spune poporului: mulțumiți lui Dumnezeu și plecați-vă în fața aceluia care poartă pe fața sa pecetea predestinării, către care Dumnezeu însuși a condus steaua sa, pentru că nimeni, afară de el, nu vă poate elibera de toate puterile și de toate relele. Sumar: Întărirea rădăcinilor regelui David. Pregătirea regelui, îndepărtarea moștenitorilor direcți. Regele și cei trei inițiatori ai săi
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
se inspira de aici în măsura în care ținea foarte mult cont de consecințele sociale, economice ale diverselor religii istorice (iudaism, confucianism și taoism, budism și hinduism, calvinism și catolicism...), prin intermediul psihologiei, cum o arată teza sa despre efectele controversate ale credinței în predestinare, de exemplu. • Durkheim: definirea "lucrurilor" prin efectele lor Atenția acordată efectelor este considerată de Durkheim drept singura cale științifică posibilă. În perioada când își susținea teza, el scria deja: "Doar că nu putem cunoaște științific cauzele decât prin rezultatele pe
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
să-și păstreze doar corpul material care să furnizeze energie pentru perpetuum mobile al avuției. În fond, și piața, ca și planul, măsoară cantități și repartizează poziții în mecanica socială. Piața și planul nu sunt altceva decât instanțe extralumești de predestinare, la care cel mult poți să te rogi pentru iertarea păcatului de moarte de a le fi sfidat. Apare ca firească și o altă întrebare: de unde atașamentul inflexibil, de tip nevrotic, al unora față de o ipoteză care ne exclude? Răspunsul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca progres nelimitat ține de amprentarea originară a Iluminismului, și anume a perspectivei teleologice de inspirație materialistă. Dacă în etapa dominației paradigmei mecanice asupra configurării înțelegerii în Economie așa ceva părea natural, în situația reîncărcării metodologice și epistemologice în spectrul complexității predestinarea materialistă ar însemna catastrofa ultimă. Economia este în consecință unui adevărat ultimatum al științificității să se raporteze la complexitate nu doar din punctul de vedere al ipotezelor fondatoare și al consecințelor consistente cu acestea, ci și cu contextul social și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
privat al gospodăriei unde libertățile nu sunt limitate moral, în substanțierea lor naturală. Astfel, deși Economia își are originile în răspunsul dat necesităților limitate la obiecte, ea are oricând posibilitatea, prin perspectiva raționalității iluministe, să eșueze într-o formulă a predestinării materiale. Ambiția modernă de a împinge Economia în zona explicației imperiului libertății, de a fi scoasă astfel din spațiul privat pentru a fi operațională în spațiul public (Arendt, 2007), a dus la exacerbarea unei dualități rivale dizolvante dintre Economie și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
statuii politicii, ci și ascultând de ambițiile ei de a domina Cetatea. Acest tip de economie a cunoscut cu timpul un proces de neutralitate a conceptualizării operatorilor, luând forma economiei funcționaliste, care pare să se abstragă raporturilor de putere, a predestinării funcției prin poziția socială moștenită prin naștere. Era vorba însă despre o formulă teoretică tot de natură maniheistă, a contrapunerii intereselor și a recursivității tensionale în relația marfă-bani ca fir roșu al procesualității economice. Stăruința în neutralitate față de origini pare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
despre destin, în timp ce alții "flirtează" cu el sau sunt "îmbufnați". Realitatea destinului nu poate fi explorată decât prin raportare la alte concepte: determinism (destinul include determinismul, dar îl depășește), la fatalism (nu se poate concepe destinul fără nici o notă de predestinare, dar omul e și predeterminat și liber) și la libertate (se spune că un factor oarecare "a rupt" destinul unui om, s-a pus în calea destinului său, ceea ce nu s-ar putea spune despre nici un regim de fatalitate absolută
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și la libertate (se spune că un factor oarecare "a rupt" destinul unui om, s-a pus în calea destinului său, ceea ce nu s-ar putea spune despre nici un regim de fatalitate absolută). În religiile în care e prezentă dogma predestinării (în fiecare religie există problema mântuirii), sunt prevăzute norme și mijloace prin care se poate crea un destin superior. Destinul solidarizează cele două planuri ale existenței: planul metafizic și planul natural, planul inteligibil și cel sensibil; destinul pare un curent
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
aberante - nu aderă la adopțiunea "copilului de suflet" și nu aprobă, etic, "copilul din flori". Nașterea legitimă apare ca un fapt pozitiv, nașterea nelegitimă este un semn de rău augur. "Nașterea neobișnuită nu este o condiție, ci una din expresiile predestinării individului pentru o soartă aparte și favorabilă. Cât despre predestinare, ea se face după datele obișnuite, cuprinse în credințe. Nașterea din flori este deci un semn exterior al unui destin special, nu un temei al lui. La rândul său, destinul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
aprobă, etic, "copilul din flori". Nașterea legitimă apare ca un fapt pozitiv, nașterea nelegitimă este un semn de rău augur. "Nașterea neobișnuită nu este o condiție, ci una din expresiile predestinării individului pentru o soartă aparte și favorabilă. Cât despre predestinare, ea se face după datele obișnuite, cuprinse în credințe. Nașterea din flori este deci un semn exterior al unui destin special, nu un temei al lui. La rândul său, destinul sau soarta nu se manifestă ca o compensație a unei
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
marțea" (Zanne, 5211). Plecând de la credința că destinul este determinat și de ziua în care se naște omul, un proverb explică prin ea diferențele dintre oameni: Nu toți sunt făcuți într-o zi"(Zanne, 5213). Mai multe narațiuni concentrează ideea predestinării la înec a protagonistului. Într-un basm, un copil este sortit să se-nece în fântâna din curte când va împlini 16 ani. Părinții astupă fântâna, dar copilul este găsit mort într-o gaură de șoarece ce ducea la puț
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
personificate mai clar decât orice în Ursitoare. Divinități precreștine, chtonice, reprezentând forțele teluricului, aceste ființe acționează discreționar, la fel ca și destinul concret, în disprețul oricăror norme etice. Ursitoarele la rândul lor, "raționalizează" în imaginarul popular, existența individuală. Ele exprimă predestinarea, fiind vocile destinului. Narațiunile populare pe care le-am analizat, reprezintă, de cele mal multe ori, exemple evidente de amestec între mentalitatea precreștină, "primitivă în sens larg, și influențele bisericești care s-au suprapus, fără a putea modifica însă în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de profunzime a textului literar. Astfel, cugetarea din incipitul nuvelei Moara cu noroc de I. Slavici, atribuită bătrânei, exprimă ideea că valorile familiei (liniștea colibei tale) sunt mai presus decât valorile materiale, în timp ce cugetarea finală face trimitere la conceptul de predestinare. Mesajul artistic are în vedere cea mai profundă semnificație a operei literare, ideeaforță care unifică palierele de semnificare ale textului, sintetizând temele, motivele, simbolurile centrale, „punctele cardinale“ ale viziunii artistice. Uneori, mesajul este susținut prin multiple elemente structurante: tipar compozițional
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
urmează deznodământului și prezintă succint evoluția în timp a personajelor sau ultimele consecințe ale acțiunii. Epilogul poate avea și un caracter gnomic, formulând o aserțiune morală, ca în nuvela Moara cu noroc, în finalul căreia bătrâna își exprimă credința în predestinare. Paradigma convențională a momentelor subiectului este mereu adaptată viziunii artistice originale a fiecărui scriitor și logicii interne a textului. Modificările aduse canonului pot privi inversarea unor momente (ca în nuvela Două loturi de I.L. Caragiale, care începe cu intriga, fixând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu mecanisme psihice reale (realism psihologic). - Temele vizează sfera morală, psihică, cognitivă. De exemplu, nuvela lui I. Slavici Moara cu noroc dezvoltă o temă realist psihologică - cea a degradării umane provocate de patima înavuțirii -, în relație cu tema romantică a predestinării. - Conflictele sunt mai ales interioare. Nuvelele realiste surprind crizele de conștiință, urmărind amplificarea unor conflicte morale și psihologice (În vreme de război de I.L. Caragiale, Moara cu noroc de I. Slavici, Ițic Ștrul, dezertor, Catastrofa de L. Rebreanu). În nuvelele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]