805 matches
-
i se dedicase cu pasiune și care Îi adusese rezultate strălucite, trezind invidia neînzestraților săi colegi de cancelarie. Aceștia din urmă, insinuează condamnatul penal, ar fi fost rotițe importante În angrenajul complicat și infernal al Înscenării. Însă, zice el cu prefăcută umilință, i-a iertat pe toți, așa cum șade bine unui bun credincios. Tot de când s-a Întors, bate de zor potecile bisericii, că nu mai au loc babele de el să-și facă mătăniile și să pupe mâna părintelui. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreme ar fi ajuns În raiul În care se va pretinde de la fiecare după capacități și se va distribui fiecăruia după nevoi!”. „Vorbește, dracului, mai Încet, că te aude careva și cine știe ce Înțelege...” „Da’ ce-am zis, domnule?!?!” se miră prefăcut omul de cultură. Intraseră În curtea plină de câini a țiganului Iamandi, cel care făcea grătare pentru fript carne și piepțeni de baga Împotriva păduchilor. Îl strigară și omul ieși din casa de paiantă cu o singură odaie. Îi spuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de un simțământ tulbure, amestec de iubire crâncenă și de presimțire a morții. Imaginea celor doi fugari Îl hotărâse pe Ectoraș - căruia pe atunci nu i se spunea Încă nici Monstrulică, nici Repetentu - să ia și el parte la bătăile prefăcute ale străvechiului Război. Nu avea ciomag și, chiar dacă ar fi avut, n-ar fi știut cum să-l mânuiască; dacă ar fi Încercat, și-ar fi spart singur capul ori și-ar fi Învinețit țurloaiele. Ceilalți băieți se făcuseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unui drum. Repetentu Închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și chipul Înnobilat de apropierea morții: ― Mai ții tu minte când erai mic și făceai Întreceri de somn? Oftă din greu, părând că șovăie Între veselia prefăcută și Împăcare. Hai, Repetentule, cine adoarme ultimul... PAGE 398 PAGE 399
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șefii. Când cei trei mii de oameni se strânseră la un loc, aproape că nu se mai putea distinge culoarea pământului de cea a oamenilor. Îndemnați parțial de stingherire, oamenii înnegriți înaintau ca un val. Totuși, nu-și pierduseră curajul prefăcut și cotinuau să glumească și să se grozăvească. Dintr-o dată, mulțimea tăcu, când Hideyoshi se apropie de scaunul pus lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un pas mai înapoi, pajii și vasalii. Războinicul-demon, Kuroda Kanbei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca fiind atât de aplecat spre intrigi încât, ori de câte ori făcea câte ceva, oamenii se grăbeau să afirme că Shibata Katsuie revenise iarăși la vechile lui obiceiuri. În asemenea momente, însă, nici nu se ostenea să-și ascundă emoțiile cu o nonșalanță prefăcută. Această parte a caracterului său era cea pe care Nobunaga o înțelesese atât de bine. Considerase curajul lui Katsuie, mintea sa conspirativă și cinstea drept trăsăturile sale distinctive, pe care le putea întrebuința cu folos. Astfel, îi atribuise lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o întâmplare cu cireșe din cireșul masiv din fața casei - în care de vreo trei ani nu am îndrăznit să mă mai urc. Apar la poarta mea doi tineri frumos și corect îmbrăcați, politicoși - nevoie mare - nu știam că sunt și prefăcuți și perverși. Mă roagă să-i las să urce în pom să mănânce cireșe, oferindu-se să culeagă și pentru mine în calitate de proprietar și mai ales ca om în vârstă, (ce drăgălași tineri). Bucuros, le pun scara la dispoziție, le
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
voievod a judecat această pricină. De la început însă jidovii au spus că „zapisul de cumpărătura locului școalei nu iaste, că l-au arsu un foc”. După mai multe încercări de a afla adevărul, nu s-a putut, pentru că „mahalagii fiinde prefăcuți, nu s-au putut îndrepta lucrul”. Până la urmă „trei jidovi bătrîni” au jurat că așa s-au petrecut lucrurile cu focul care a ars zapisul, fapt luat în seamă și de „egumenul ot Aron vodă”. Atunci jidovii știindu-se cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
un zâmbet trist, de martiră, iar eu m-am simțit așa de vinovată, încât eram cât pe ce să mă apuc să caut fără întârziere sticluța cu Valium. —Cum ai călătorit? m-a întrebat ea. Nu puteam suporta politețea aia prefăcută, faptul că ocolea marea problemă. —Mamă, am bolborosit eu, îmi pare rău că te-ai speriat, dar nu e nimic în neregulă cu mine. N-am o problemă cu drogurile și nici nu am încercat să mă sinucid. —Rachel, NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
producții independente și extravagante. Nu eram deloc de acord cu el, dar eram mai mult decât dispusă să trec peste asta dacă reușeam în felul ăsta să-l fac pe Chris să mă placă. —Grozav! am exclamat cu un entuziasm prefăcut. Aveam noroc. Cu vreo câteva luni înainte, mersesem cu Luke și Brigit la o chestie groaznică care se numea „instalație interactivă“. Un soi de piesă care se juca într-un garaj dezafectat din TriBeCa. Pe scenă se făceau chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cloisters, dar înțelesese totul complet greșit. Eu nu eram una dintre ei. Chicotind fără prea multă discreție, fetișoara mi-a dat să completez un formular. — Nota de plată o trimitem la, ăăăă, CLOISTERS? m-a întrebat ea cu o discreție prefăcută. Toți oamenii din sala de așteptare au tresărit, animați de un interes brusc. Da, am bolborosit eu. Cu toate că-mi venea să zic „Nu puteai să mă întrebi puțin mai tare? Nu cred că cei din Waterford te-au auzit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Stripteuze. Lulu a pus copertele pe biroul lui Vivian, după care a tăcut, sperând, în mod clar, c-o să vadă cum sunt făcută una cu pământul. — Nu ne întrerupi, Lulu, i-a zis Vivian cu vocea plină de o dulceață prefăcută. Mă bucur că ești aici. Claire, spre deosebire de tine, Lulu se execută imediat, atunci când o rog să facă un lucru. Ea e un jucător de echipă. Fii atentă la ea! Ai putea să înveți foarte mult! Să învăț cum să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fizică. Era agonia umilinței, a urii și a disprețului de sine. Fusese făcut să pară prostălău, pervers și nătâng în fața unor oameni pe care-i disprețuia. Cei doi Pringsheim și gașca lor reprezentau tot ce ura el mai mult: artificiali, prefăcuți, afectați, formau un circ de clovni intelectuali al căror comportament ridicol nici măcar nu avea calitatea propriei sale bufonerii - căci el măcar fusese autentic. Ei nu puseseră în scenă decât o biată parodie a distracției. Râdeau ca să se audă râzând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și bună purtare. — Ah, a spus el, celebrul unchi Nat. Tom vorbește des despre tine. — Acum sunt doar Nathan, i-am replicat. Am abandonat chestia cu unchiul acum câteva ore. — „Doar Nathan“, mi-a întors-o Harry, încruntându-se cu prefăcută consternare, sau „Nathan“, pur și simplu. Nu înțeleg. — Nathan, am zis. Nathan Glass. Harry și-a dus un deget la bărbie, adoptând poza unui om căzut pe gânduri. — Ce interesant. Tom Wood și Nathan Glass. Wood și Glass. Dacă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și erați toți Împreună. Cum de l-ai deschis tocmai la pagina În care scria despre tine? * Dacă se uită cineva mai atent la nasul și la pistruii Christei, sigur o trimite Într-un KL, Christa are și o fire prefăcută, interesată, de jidancă, iar eu voi scăpa oricum de acest rușinos matriarhat, pentru că mă voi duce Împreună cu Horst să apărăm Germania de bolșevismul și iudaismul mondial, iar Klara, care are tipul fizic arian, ar trebui internată Într-un Lebensborn ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uriașul ceas electronic și ascultam vocile bărbătești ale corului antic, iar ei Își tot repetau Îndemnurile reciproce, Însoțite de bătăi prietenești pe umăr, de mici bancuri libidinoase la care coborau glasul, alăturându-și burțile de toate mărimile, cheliile, negii, zâmbetele prefăcute, lingușitoare, lașe, dinții de acrilat, măselele de viplă, servietele-diplomat, mapele roase, Înțelepciunea maturității. Și, odată bancul sfârșit, aceeași privire Îngrijorată În jur, cine i-a putut auzi, cine i-a văzut, ăla de la poartă, secretarul de partid, aia de la contabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care n-au planificat expediția în mod științific, cu mijloace adecvate și sprijin logistic. Căpitanul Kaleb-el-Fasi îi aruncă o privire lungă, ce se voia severă și mustrătoare: — Insinuezi să folosesc materialul și oamenii armatei ca să caut caravana asta? întrebă cu prefăcută surpriză. — De ce nu? veni răspunsul sincer. Tot timpul ne trimit în expediții fără sens să căutăm noi puțuri, pietre fără valoare sau să facem recensământul triburilor. O dată, inginerii ne-au pus să umblăm de colo până colo șase luni, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Niște eugenii, iar Mărgărit se miră din nou, eugenii zici, păi, în felul ăsta, te distrugi sigur. E sinucidere curată. Adevărul e că îi împuia capul cu tot felul de nerozii. Uneori o asculta cu un interes și o amabilitate prefăcute. Era un om ocupat în definitiv. Avea destule treburi și obligații față de soră-sa, la care stătea fără să-i plătească chirie... Ce mare lucru să-i fi sugerat că se grăbește și că, oricum, nu agreează genul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
are Creația mai frumos și cutează să rostească numele Creatorului. Și Îndrăznește să făgăduiască paradisul! Crede-mă, dacă fortăreața lui ar fi poarta raiului, aș m-aș lipsi de rai! Nu voi pune niciodată piciorul În acea speluncă de cucernici prefăcuți! Vartan se așază, Își freacă apăsat ceafa, Înainte de a rosti, pe tonul cel mai deznădăjduit: — Pentru că acesta ți-e răspunsul, e vremea să-ți dezvălui o taină veche. Nu te-ai Întrebat niciodată de ce, când am fugit din Isfahan, soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
flexibilă, cum ai putut să dormi așa, pe sandalele lui, dar ea roșește și murmură în șoaptă, numai să nu îi spui nimic lui tati, nu uita, iar eu spun, nu-ți face griji, apoi flutur sandalele cu o fericire prefăcută. Le-am găsit, Udi, îl anunț eu, hai să mergem, dar el îmi răspunde cu un sforăit aspru, suntem ca două ace micuțe care își cos unul altuia urechile, nu mă mai aude și nu se mai aude nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gândit nici o clipă la bieții copii indieni care mor de foame. Ce s-a întâmplat cu clubul acela? am întrebat-o, râzând. — Turbam de furie numai când îi vedeam, așa că i-am părăsit în luna iunie, spuse Midori. Erau niște prefăcuți. Trăiau cu frica-n sân ca nu cumva să descopere cineva că nu știu o mulțime de lucruri și se apucau cu toții să citească aceleași cărți și să arunce în jurul lor cu aceleași cuvinte sforăitoare, ascultau cântecele lui John Coltrane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
an. —E un prieten vechi? se interesează Jake în timp ce stoarce niște lămâie deasupra anghinarelor. Trebuie să acționez cu tact, pentru că n-aș vrea ca Jake să intre la bănuieli. De fapt, e un amic al fostului meu prieten, zic cu prefăcută indiferență. Așa l-am cunoscut și ne-am înțeles foarte bine. Se vede. A fost foarte bucuros să te vadă. — Da, e nemaipomenit, îl aprob eu și mă inundă un val de fericire. Mă simt extraordinar să văd că prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
treabă, îl reped de-a dreptul furioasă, dacă ieri nu te-ai simțit tocmai bine, atunci cum naiba te manifești când îți place? Jake nu poate răspunde la această întrebare, așa că tace. Schimbă tactica și mă atacă. — Știi, continuă el prefăcut, întotdeauna m-a îngrijorat gândul că poate nu l-ai uitat încă pe Patrick. Tresar și întrezăresc o cale de scăpare din acest labirint oribil. Să fie acesta motivul atât de inexplicabilei schimbări a sentimentelor lui? Oare vrea, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din pânză roasă și fire metalice, libelulele acelea dușmănoase pe care o voință ocultă le pusese să atârne din tavanul naosului. Le simțeam ca pe niște metafore sapiențiale, mult mai pline de Înțelesuri și de aluzii decât pretindea În mod prefăcut textul inscripțiilor ce le Însoțeau. Zbor de insecte și de reptile din jurasic, alegorie a lungilor migrații pe care Pendulul le rezuma desenându-le pe jos, arhonți, emanații perverse, iată-le căzând asupră-mi, cu lungile lor pliscuri de archeoptericși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mulțime, acum mai destinși. În spațiul destinat dansatorilor se mai mișcau Încă mulți candidați În extaz. Nemțoaica se agita cu totul nefiresc, așteptând să devină agitată, dar degeaba. Unii fuseseră luați În posesie de Exu și afișau o expresie răutăcioasă, prefăcută, vicleană, făcând niște salturi dezarticulate. În acel moment o văzui pe Amparo. Acum știu că Hesed nu e numai sefirot-ul grației și al iubirii. Cum amintea Diotallevi, este și momentul expansiunii substanței divine ce se răspândește către periferia-i nemărginită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]