584 matches
-
și „Canzona di ringraziamento“ sunt creații fascinante aduse nouă de un conațional la fel de fascinant cum este tânărul flautist Mario Caroli. Este un artist pentru care muzica, flautul, reprezintă viața însăși cu toate misterele și bucuriile acesteia, bucurii pe care nu pregetă a ni le împărtăși. L-a întâlnit pe scena de concert pe colegul său, pe japonezul Toshiya Suzuki. Este un artist-spectacol, un muzician al acestei bogate familii a flautelor de lemn. Are putința de a emite sunete uimitoare modelate în
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7230_a_8555]
-
pe atât de captivante. Un moment aparte l-a constituit prezentarea în concert a spectacolului „Eva“, operă „homeopatică“ - cum o numește compozitorul Dan Dediu - scrisă pe un libret de Matei Vișniec. Este o veritabilă scenă de operă pe care nu preget a o considera ca fiind mai mult nostimă; este o lucrare ce amintește de formula madrigalelor dramatice ale lui Claudio Monteverdi. A lipsit complementul scenic, a lipsit plastica timbral sonoră susținută în acest caz, la pian, de autor însuși. Nu
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7230_a_8555]
-
nefericite, pentru a clădi o republică în care nimeni nu era bolnav, sărac sau silit să trăiască de pe urma unei munci pe care o ura. Din nefericire, țara lui era înconjurată de ținuturi barbare conduse de regine și tirani care nu pregetau să comploteze împotriva lui și să încerce să-i cucerească țara, fiind ținuți la depărtare doar de curajul și inventivitatea lui. în consecință, era deseori implicat în lupte, misiuni de salvare, evadări bătălii cu monștri în mijlocul arenelor și în procesiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
învoit atunci de-a se mulțumi cu o comedie, vană cu onoarea esterioară a prezidiului în loc de a-și mănținea cu energie pretențiile lui primitive și de a-și păstra influența pe marea cale de comunicație a Austriei spre Orient. Am pregetat dar de-a da crezământ acestei știri; ne credeam obligați la una ca aceasta față cu declarațiunile pe cari le-au făcut guvernul în cea din urmă, ședință ordinară a delegațiunilor. Ci în zadar am așteptat o dezmințire oficială sau
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nori era la înălțime mare și permitea acest lucru. Tata tăcea și asculta. Știam că tata este un iubitor al muntelui și bănuiesc că ardea de nerăbdare să vadă „munții mamei;” spun „ai mamei,” deoarece erau mândria sa și nu pregeta să aducă mai mereu în discuție acest lucru. La un moment dat au început să-și contureze imaginea, apoi din ce în ce mai mult, deschiderea dată de albia lată a Dunării favorizând acest lucru. A fost ceva grandios, ceva care ștergea monotonia reliefului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nori era la înălțime mare și permitea acest lucru. Tata tăcea și asculta. Știam că tata este un iubitor al muntelui și bănuiesc că ardea de nerăbdare să vadă „munții mamei;” spun „ai mamei,” deoarece erau mândria sa și nu pregeta să aducă mai mereu în discuție acest lucru. La un moment dat au început să-și contureze imaginea, apoi din ce în ce mai mult, deschiderea dată de albia lată a Dunării favorizând acest lucru. A fost ceva grandios, ceva care ștergea monotonia reliefului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mai ști nimic/ Dar cine știe”. Acum, după aproape un sfert de veac, aș putea spune același lucru. Dar pesimismul meu și obsesia morții nu sunt altceva decât un revers al obsesiei vieții și al sensului ei, pe care nu preget să-l caut, în pofida a tot și a toate, știind că disperarea e cea mai rea dintre rele, întrucât te împiedică să acționezi și conține în sine pierzarea. Pentru a răspunde la întrebarea dumneavoastră voi spune că poezia din cărțile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
la Sfântul Munte la mânăstirea Ivir ca să deprindă meșteșugul cărturăresc, era mai greu să-l ierte. Când răposatul mitropolit Theodosie, pe patul de moarte, i-a cerut să-l aleagă ca urmaș al său pe mitropolitul Râmnicului, vodă n-a pregetat o clipă. Îl iubise pe Theodosie prea mult ca să nu-l asculte. Și lor Cantacuzinilor vlădica, cu glas stins, le-a cerut același lucru: „Doar Antim poate ține piept cu tălmăcirile și tipăriturile rătăcirii calvinești. Rătăciții tipăresc cărțile lor în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lasă, zi mulțumesc și transmite-i coanei Aglăița omagiile mele, mi-a spus, ca unui om mare. În momentul acela, a intrat în cârciumă Turcu, un zdrahon de fierar, puternic ca un taur și tot timpul pus pe ceartă. Nu pregeta să facă moarte de om în vreo încăierare, căci era un cuțitar vestit. S-a oprit crăcănat în cadrul ușii și și-a căutat cu privirea victima. Apoi s-a proțăpit în picioare, lângă umărul stâng al tatei. S-a aplecat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iar ele, împreună, mereu împreună, treceau fără aparent să ne bage în seamă! Le luam urma și, dacă până la școală, care era la doi pași, vreun băiat, indiferent dacă era mare sau mic, le adresa vreo vorbă sau glumă, nu pregetam să sărim la bătaie. Au fost câteva ocazii de acest fel. De Țuți nici nu mai vorbesc, dădea cu pumnul repede, fără să mai stea pe gânduri, încât trebuia să intru și eu în încăierare, nu-l puteam lăsa singur
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îmbolnăvit, și a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus. 38. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: "Nu pregeta să vii pînă la noi." 39. Petru s-a sculat, și a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, și i-au arătat hainele și cămășile, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
luni, de necrezut. Amorul propriu, motorul paranoiei, este în stare să nege complet realitatea, să inventeze un teatru de păpuși în care el însuși e mereu prințul care vine cu condurul de argint și-n care Cenușăreasa îl așteaptă mereu, pregetând să trăiască cu argatul de la grajd, mai murdar, ce-i drept, dar mai sigur. Aici ajunsesem cu the continuing story. Vrei să știi acum (și cu câtă atenție fața ta bizară, mongolă, cu părul umed, se lipește de clavicula mea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
organizase un concurs de debut. Manuscrisul era semnat M. Agheev, evident, un pseudonim, căci regulamentul concursului prevedea pentru autori folosirea unui pseudonim sau a unui cod de identificare. Redactorul-șef al revistei, cunoscutul scriitor al exilului rus Gh. Adamovici, nu pregetă a recomanda publicarea neîntârziată a manuscrisului și, pentru că revista care organizase concursul nu putea să o facă, îl trimite redactorului-șef al revistei Cisla, N. Oțup. Apreciind imediat valoarea scrierii care i-a parvenit, N. Oțup o publică, complet, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rănile, au avut și răgazul să mediteze și să nu mai repete asemenea erori, PSD-ul a venit cu un demers de orgoliu, dar deloc cugetat: o moțiune de cenzură la adresa guvernului. În ultimele zile, televiziunile și ziarele nu mai pregetă să prezinte contraofensiva unor diverși lideri ai social-democraților la adresa propriei moțiuni. De la colorata dezaprobare a lui Răzvan Theodorescu („Moțiunea e sinucigașă! În politica românească poți să fii curvă, dar nu poți să fii tâmpit!“), până la eternele apeluri la „rațiune“ ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!” Mihai Eminescu - La Bucovina, „Dulce Bucovină Veselă grădină Ah! Cine te vede Chiar în rai se crede”. Vasile Alecsandri - Bucovina. N-am pregetat să închin și eu acestui „rai” pământesc un poem intitulat, Vrajă natală: Ținutu-n care m-am născut, E-un loc mirific, de poveste, Cu brazii ce creează scut, Veghind spre-ndepărtate creste. Din dor de munte sunt creat, Zburdalnic, iubitor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fi știind de acel lucru neiertat. Asan se hotărî în fine să se răzbune în persoană asupra lui Ivanco și trimise acestuia vorbă cu mânie ca să vie la el târziu după miezul nopții și-i repetă chemarea când cel chemat pregeta de sfială, promițând a veni a doua zi. Ivanco se sfătui îndată cu rudele și cu prietenii lui despre cum trebuie să se poarte într-un moment ca acela de serios, luă cu sine pe ascuns o sabie, pentru a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Tîrnova, când plecau cu scopul de-a frământa lumea, mânia Mariei crescu și mai mult contra unchiului ei împăratului, care trata cu dispreț pe muma ei și-n toate celea uita orice considerație pentru ea, din care cauză Eulogia nici un pregetă de-a îmboldi mereu pe fiică-sa și de-a o împinge cu succes la răzbunare. Maria nu făcu sfară cu intențiile ei, dar se lăsă răpită la o contraacțiune atât de puternică precum nu s-ar fi putut aștepta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu mai pot să oprească-n loc ceea ce au negles odată, momentul ce li s-a răpit deja, are și el asemenea lor dreptul de-a căpăta răsplata imediat cu fapta. Și mulțimile dispuse după voința sa neci nu vor pregeta de-a acorda emoțiunei lor interne izbucnirea nereținută. Izbucnirea e rezultatnl unei impresiuni care a atins electrice sufletul. Ar fi după cele ce-am zis a necunoaște absolut natura reprezintațiunei dramatice când am lua-o-n rău actorului că pune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și-l aleseră împărat pe Maximin, care însă nu domni mult. Două lucruri îl făceau urât și desprețuit. Întâi originea sa obscură, căci păscuse vite în Tracia (ceea ce era știut de toți și-l degrada în ochii tuturor); apoi că pregetă de-a merge la Roma în chiar începutul domniei lui și de-a lua în posesiune demnitatea imperială; pe lângă acestea îi ieși nume rău pentru că guvernatorii săi comiseseră multe cruzimi în Roma și aiurea. Toată lumea plină fiind de aversiune și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sunt lucruri extrem de interesante, rosti prințul, cu voce teribil de scăzută. Dacă așa a fost... adică, vreau să spun... se grăbi el să se corecteze. — O, prințe! strigă generalul, atât de încântat de povestirea sa, încât, poate, n-ar fi pregetat să depășească orice urmă de prudență. Trebuie să spuneți: „Așa a fost!“ Dar a fost mai mult de atât, vă încredințez că a fost! Toate acestea au fost fapte neînsemnate, politice. Însă vă repet, am fost martorul lacrimilor și gemetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
angajat ocazional de patronii acestor magazine pentru a face demonstrații sau scurte reprezentații în Caverna Magică din spatele magazinului. Chiar și acum își aducea aminte perfect pe prima lui reprezentație. După aceea, Micul Houdini - primul său nume de scenă - nu a pregetat să apară pe scenă la nicio ocazie ce i s-a ivit. Cât îi plăcea să își fascineze spectatorii, să îi încânte, să îi păcălească. Și să îi sperie. Da, îi plăcea să îi și sperie. Într-un final, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tufele de trandafiri, zăcea Cliff, căruia îi spuneam Bătrânul, câinele mătușei mele, prea bolnav ca să se mai poată ridica. („A dat colțul?“, întreba ea, la răstimpuri, în acele zile în care animalul abia se târa, iar Babi îi răspundea invariant: „Pregetă“). Plouase și în seara dinainte, ajunsesem târziu și cum Cliff nu răspundea îndemnurilor mele de a merge la adăpost, iar eu nu îl puteam urni, îi lăsasem umbrela. Acum însă aveam nevoie de ea, așa că am înlocuit-o, deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
aibi milă, nu mă lăsa s-o iau razna, scapă-mă, arată-mi o cale!” Și-atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
obiceiului, cu amabilitate și cu o mică discuție despre ceea ce avea să se întâmple. Vasile Voiculescu, spune Carianopol, amintindu-și de întâlnire, se interesa de fiecare scriitor. Știa cum trăiește, ce necazuri are și dacă putea să-l ajute, nu pregeta (Vasile Voiculescu în Steaua nr. 8, 1967). În cazul de față, după ce au discutat, gazda i-a zâmbit cu amărăciune și a încheiat oarecum nostalgic: „Așa tinerețe aș fi vrut să am și eu”... Cu Magda Isanos discuția li s-
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
dar sunt mândru că, de fapt, a fost mai mult decât un membru oarecare. El i-a ajutat să supraviețuiască pe cei din rezistența anticomunistă pentru ca aceștia să lupte pentru o cauză nobilă. A riscat securitatea familiei, dar nu a pregetat să îi ascundă, să îi hrănească, să îi doftoricească, atunci când erau răniți sau bolnavi. Și pentru faptele astea de omenie, cincisprezece ani de muncă silnică de unde nu s-a mai întors... Ce importanță are pe lângă toate astea faptul că "frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]