2,230 matches
-
deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
ce nașpa ești ,eu am lebădoii mei și uită-te ce culoare murdară ai ,nu ești albă deloc i-a spus lebădă albă privind-o disprețuitor. -Bine ,bine i-a răspuns lebădă noastră și a plecat plăgănd ,lacrimile i se prelingeau pe pământul rece și acolo se transformau în mici perle argintii pe care mai tarziu peste ani oamenii le strângeau și-și împodobeau iubitele cu ele După o oră de mers pe jos lipa -lipa cu piciorele rănite,sângerânde la
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
mâini îți plâng. AL TREILEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Inimă-roșie înlăuntrul omului-pasăre, inimă-pasăre în interiorul răului cu pești, inimă-roșie numai lumini și lasere, inimă-pasăre ce-aduce în clonț vești. Arzând, luna privește zâmbind ca un mort în timp ce un firicel de sânge se prelinge din viscerele-i pângărite, arde astrul nopții ca un lumânărit tort aprinzând cerul cu întrebări asfințite. Măruntaiele-mi sunt violate de aripa morții ochiul dinlăuntru plânge cu lacrimi de vin, mațele-mi sângerează înfipte în rădăcinile sorții, pentru ele este
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
îl enervează. Durerea îl înnebunește. Animalul se repede brusc și își înfige cu forță coarnele răsucite și cu vârfuri ca sulițele, în coapsa bărbatului. Împăratul Claudius se mișcă spasmodic în tribună și îngăimă câteva vorbe cu dificultate, în colțul gurii prelingându-i-se salivă. Fata își aminti atunci de handicapul acestuia, despre care i-a povestit Alfredo. Cornelia observă că totul era diferit, comparativ cu corida spaniolă la care asistase recent. Nu existau cei doi picadori - călăreții înarmați cu sulițe, care
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
moartea cu moarte de lumină nu mai are parte fiindcă s-a prăbușit în multiversul stins. FANTEZII NOCTURNE Marea de iarbă ce pe buzele colorate de flori se linge, sub cerul negru ce răspunde de lună, pe norii amintirilor se prelinge, în timp ce oamenilor multe ar vrea să le spună. Ascunde secretos lumina de noapte care nu poate chiar de vrea să apună în galbenul astru născut din iubirile-n șoapte, ea nu vrea să se stingă, aceasta-i dorința străbună. În
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
printre zile și nopți, divizat. Tabloul zece Dau ocol lacului într-o frenetică vervă facându-și nod capului în goană scrâșnită, acerbă. Tabloul unsprezece Surprinși de verde încremenesc unde sunt, pentru a nu pierde din lut un cuvânt. Tabloul doisprezece Se preling orbește cei trei șerpuit, în șir indian, omule iubește și-admiră de vrei ăst tablou înglodat în profan! Tabloul treisprezece Și recunoște că-ți place demnitatea-i semeață ce ostentativ tace zâmbind cu fața-i de lut în viață. Tabloul
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
un moment, a stat în cumpănă, apoi a căzut pe fila scrisă din fața mea; picur de diamant, efemer, ca toate bogățiile lumii. Alte lacrimi au urmat același drum, ochiul stâng, nevrând să rămână mai prejos și-a adus obolul , se prelingeau stropi pe obraz, fiecare pe partea lui, mereu pe același drum, precum un râu ce curge din negura vremurilor. Odată ajunse sub bărbie, se uneau, continuau călătoria împreună, până se vărsau pe aceași coală de hărtie.Deodată, în fața mea a
IUBIRE PENTRU...IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382529_a_383858]
-
Limbajul acestei poezii are o funcție poetică, pentru că deplasează atenția de la referință la mesajul însuși: „Biciul lui Dumnezeu/ s-a vrut șarpele acesta,/ strivit în aurul risipit/ de propriul car alegoric./ Fire subțiri de lapte roziu/ din botu-i căscat se preling / unduind / către sânul/ de-acuma uscat”. Și acum intră mesajul: „Atât a rămas: / un dinte sfărmat/ și marele ochi de safir/ către cer/ înghețat.” („Sic transit gloria mundi”). O rezolvare interesantă privind lumea. Barocul Marianei Cristescu reinventează realul și, simultan
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eu... la un capăt de vis, cu pletele drumuri spre Tine cu brațele- rădăcini adânc înfipte în Lumina ce dantelă celalaltă parte de vis- Tu!... Vedeam cum verdele se prelinge într-un dans către cer transformându-se în senin și sori înfloreau în fiece floare. Glasuri parfumate îmi amețeau simțurile și în fiecare tresărire de culoare se întrupa un chip drag... Că într-un joc de lumini și umbre, de
VIS de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382619_a_383948]
-
Și-o lacrimă căzută după un suspin. -Eu, zise stropul de rouă glorios, Sunt mult mai cristalin și mai frumos Și am venit din slava cea mare S-aduc pe pământ binecuvântare. Am călătorit noaptea printre stele Și m-am prelins pe ale lunii mărgele, Când o rază de soare m-a trezit în zori Mă răsfățam în potirul unei flori. -Eu, zise lacrima cu-n glas subțire, Sunt născută din prea multă iubire, Mama mi-e tristețe iar tatăl mi-
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
o răsfățată, Tocmai am mângâiat o inimă-nghețată, Am adus alinare unui suflet plăpând, Și-am stins văpaia dintr-o privire arzând. Eu n-am dormit ca tine într-o floare Oferită dimineața-n dar de împăcare, Ci, m-am prelins din al sufletului izvor Să potolesc cu mine focul unui dor. Roua, trimisă de Dumnezeu din cer, Știa că pe pământ timpu-i efemer Și văzând lacrima plină de întristare, Se-nduioșă și îi dădu o imbrățișare. Și după multe alte
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
după vizitarea acestui sfânt locaș, în imediata sa vecinătate. Aerul se răcise și, o dată cu el, atmosfera din mașină. De fapt, cred că fiecare își sedimenta impresiile și căuta un colțișor nou pentru depozitarea amintirilor. Priveam pe geamul pe care se prelingeau în voie, fără zgomot, picăturile mărunte de apă. Peisajul era mai bogat și mai atrăgător decât cel admirat în prima parte a călătoriei, dar cerul acoperit nu lăsa soarele să ni-l înfățișeze în adevărata sa splendoare. Vorbeam puțin, împărtășind
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
A gustat din farfurii Câte-un strop să nici nu știi Apoi frântă de picioare S-a-ndreptat și la culcare Într-un pat din cele șapte Adormind la ceas de noapte. Luna creștetul și-a lins Și-n pădure s-a prelins Obosiți și nemâncați Vin pitici din munții-nalți Șapte sunt și vin cântând Glasu-n codrii răsunând. Când intrară se-așezară Toți la masă , se-nfruptara, Unul însă -a observat Că din păhăruț e luat Și un altul a văzut Colț
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
afară se auzeau speriate câteva oi pierdute de turmă În depărtare izvorul se chinuia să urce pietrele ” Istoria m-a părăsit la tinerețe” a oftat filosoful Seara s-a ridicat repede și misterioasă cum adolescența îndrăgostită O lacrimă s-a prelins pe buze sub formă de aripă ”Istoria m-a sacrificat pentru un popor de idioți” Filosoful m-a luat ușor de mână și am ieșit în noapte Obrajii săi ardeau raze de lună Și am cules una câte una stele
FILOZOFUL, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384023_a_385352]
-
foarte îndrăgostit de tine...dar nu am putut să-mi dezvălui sentimentele... - Frumos gest...roșește ea și emoțiile o înfierbântă. Fără să vrea,atinge cu antebrațul paharul de suc, iar lichidul galben, aromat, se lățește pe masa mică și se prelinge pe gresie conform principiului atracției gravitaționale. - Nu-i nimic, sare el și șterge repede cu prosoape de hârtie micainundație. - Scuze, scuze! spune ea și își duce mâna la tâmplă, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva foare important... am
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Am acostat pe-un țărm în care la un picior se zbate valul apei pe celălalt nisipul mi-l cuprinde ... ... m-acaparează , mă de-particularizează în boabe de nisip ... ... și curg dintr-o clepsidră ce-o vreau spartă să mă preling... ... încet ... ... încet ... în oceanul din care am fugit spre întregire. Mă înconjoară macii ... spre adormire ... Ce lung e visul ... ... ce-ncântare ! Rămân esență-n punctul negru-al al florii purpurii ... ... ad infinitum somn-trezire ... 8 feb 2016 Mara Emerraldi Referință Bibliografică
PE ŢĂRMUL VIEŢII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384053_a_385382]
-
Qarr, oh, cât de fericiți am fost astăzi ploaia uda trupul și sufletul... PRIVIRI (Syshikime) Noapte de toamnă în care prima cafea se terminase. Privirile se sărutau, Se-ntâlneau cu dorul crescut Porumbeii spărgeau liniștea, două frunze galbene s-au prelins, una devenea pală priveliște, alta îmbrăca sufletul. Eh.... ca și când toamna nopții se lungea fără sfârșit se îmbăta și naviga, întipărită în căldura mea. Ca și când mă uzi cu părul tău de apă o Rodie a dorului aprins, zboară la poetul liniștit
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
loc in jur de amintiri, De împliniri noi sau vechi netrăiri, Devin doar tristeți ucigătoare, Dor mereu, deși sunt trecătoare Și se sting pe rând, în al lor scurt drum Spre nicăieri, transformându-se-n scrum! Picături de ploaie se preling greu La fereastra trupului cald al meu, Poposind imagini rupte-n frânturi Printre iluzii ori sumbre gânduri, Sufletul mi-e-ncătușat în șoapte, Captiv lumii viselor necoapte... ~ Cristina P. Korys ~ ( sursa foto: net) Referință Bibliografică: Suflet încătușat în șoapte / Cristina P. Korys
SUFLET ÎNCĂTUŞAT ÎN ŞOAPTE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383392_a_384721]
-
câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi printre sonate aidoma unui vals Prelingi lacrimi forțate în timpul ce-a rămas, Ridici săli în picioare prin ropot de aplauze Ce lungă odă-ți cântă, prelunge făr' de pauze. Te venerez regină, catren de bună artă Alăturea de mine cu toți în gând te poartă, Lași
REGINA MUZICII de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383401_a_384730]
-
2289 din 07 aprilie 2017. DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! Ploaie rece-n stropi ca gheața, plângi la mine-n geam Lacrimi ude-n sticla veche, boabe de mărgean Stropii grei, cuprinși de ură, prăpădiți în ceață Se preling în tinda frântă, iz de vechi răsfață. Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ude, plâng în icnet lânced; Citește mai mult DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII!Ploaie rece-n stropi ca gheața, plângi la mine-n geamLacrimi ude-n sticla veche, boabe de mărgeanStropii grei, cuprinși de ură, prăpădiți în ceațăSe preling în tinda frântă, iz de vechi răsfață.Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi eștiAi tăi picuri, roi de apă, spun nopții poveștiRece boare de umbrire se presară-n lutFrig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
și frigul rânced!Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced;... III. AMURG DE VIAȚĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017. AMURG DE VIAȚĂ O ultimă rază de soare S-a stins pe cer, stele preling Culoarea vieții calde moare Odat-cu ea și eu mă sting; Plutesc prin văi, plutesc pe ape Amestec de natură moartă, Un suflet greu luptă să-mi scape De trup, de lume și de soarte. Mă văd cândva râzând de moarte
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi printre sonate aidoma unui vals Prelingi lacrimi forțate în timpul ce-a rămas, Ridici săli în picioare prin ropot de aplauze Ce lungă odă-ți cântă, prelunge făr' de ... Citește mai mult REGINA MUZICIIRegina muzicii frumoase ești cânturi de zeițăReverși suave strune din portu-ți de crăiță,Arcușul
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
în timp ce eram cu capul în jos lângă grămadă de porumb am auzit un hohot de râs și un glas spunând: ,,Uitati-va ăla plânge.“ Am ridicat capul și în fața mea era soldatul Dumitru cu lacrimi în ochi ce i se prelingeau pe obraji încerca să-i oprească cu mâinile însă lacrimile îi curgeau tot mai multe, încerca să se șteargă la ochi cu o batistă apoi lua în grabă un paner cu porumb și pleca spre hambare. Soldatul de lângă mine ce
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PIAN Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului PIAN Când degetele se preling pe clape Și timpul este spart în mii de clipe, Iar corzile încep din nou să țipe, Doar sunetul plutește-aici, aproape. Și de răceli ne molipsim, de gripe, Chiar dacă-i cald în aer și pe ape, Fugim de sărbători
PIAN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383614_a_384943]