475 matches
-
care judecătorul le adresează juraților înainte de a se retrage pentru a delibera. Decizia trebuie să fie unanimă. Votînd "vinovat", jurații îl trimit pe acuzat direct pe scaunul electric pentru că, explică judecătorul, nu există circumstanțe atenuante în caz de omor cu premeditare. Cei 12 jurați se retrag în sala deliberării. E cald, foarte cald: ventilatorul nu funcționează. În urma lor s-a închis ușa. Sunt încuiați. Reacția juraților așteptînd deschiderea ședinței de deliberare: Afacerea e cît se poate de clară.". "Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
e decît un seducător mărunt, un ambițios mediocru, un ipocrit neînsemnat, un mic laș. Cînd se trezește, pare că nu mai este același om. E rîndul celorlați să pară mărunți: "Un judecător își făcu apariția în temniță. Am ucis cu premeditare, îi spune Julien; am cumpărat și am pus să mi se încarce pistoalele, la armurierul cutare. Articolul 1342 din Codul Penal e limpede, merit moartea și o astept. Judecătorul, mirat că i se răspunde astfel, voi să-i pună mai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o analogie potrivită pentru a fi înțeles bine. * Nu este important numai ce spunem, dar și cum spunem. Înainte ca interviul să înceapă ne asumăm responsabilitatea lui. Pentru asta ne pregătim să vorbim cu franchețe și cu siguranță lipsită de premeditare. * Exersăm, exersăm, exersăm. Rugăm pe cineva să ne intervieveze. Exersăm în fața oglinzii, ne înregistrăm pe casetă audio sau video. A putea să ne vedem noi înșine cum acționăm reprezintă cel mai bun mod să identificăm obiceiuri cu care putem distrage
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
naționale și care se consideră deasupra legii. Există apoi o realitate foarte evidentă a unei culpabilizări in corpore, a judecătorilor care este nedreaptă și generatoare de confuzii. Nu toți judecătorii sunt ticăloși care eliberează rakeți recidiviști, condamnați pentru crime cu premeditare sau deținuți de lux care nici măcar nu acceptă asumarea vinei și care, pe cale de consecință, nu pot beneficia de avantajele reeducării sub supraveghere. Există un corp sănătos de oameni tineri care își fac treaba cu onestitate și care nu merită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
azi: „Obiectele percepute În oglindă sunt mai apropiate decât par”! În jurnalul intim, „obiectele” confesiunii sunt mai „Îndepărtate” decât le percepem! Imposibilitatea de a fixa „distanța” corectă a confesiunii determină relativa independență a autoportretului față de intențiile scriitorului. Autoportretul compus cu premeditare e aproape Întotdeauna fals. În loc să oglindească, el interpretează și, În loc să exprime, propune varianta trucată a unui Întreg care-și permite luxul să ignore tocmai detaliile care-l compun. Ego-grafii Autoportretul se află la antipodul demersului deconstructivist și al filozofiei disoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe Elam, Asur, Arpacșad, Lud și Aram. Acesta din urmă a avut ca fii pe Uț, Hul, Gether și Maș iar în Cronici 1,4 apare Meșec în locul lui Maș. Să pornim la deslușirea acestui talmeș-balmeș istoric dar scris cu premeditare astfel ca nimeni să nu poată da de capătul făcăturii. Eu am prins-o de un capăt și îi voi scoate la lumină celălalt capăt chiar dacă va trebui să crape de ciudă tot cioporul de întunecați. În Apocriful Genezei, după ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
leges bellagines înseamnă legile cîntate. Apare firească întrebarea: de ce nu se știe nimic despre această comoară fabuloasă care este mulțimea plăcuțelor de plumb ale geților și pe care Iordanes le-a numit leges bellagines? Pot afirma că tăinuirea lor cu premeditare este o crimă asu-pra identității noastre spirituale și a trecutului nostru pusă la cale de bande de neis- prăviți sau de lichele. Numai idioții și criminalii pot spume despre aceste tăblițe de plumb că nu sînt adevărata noastră istorie și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a fi rezervați în a se dărui operei de mântuire a sufletelor, chiar și atunci când superiorii le-o cer, preferând inactivitatea. Nu sunt cruțați nici aceia care, fără a fi pregătiți și fără a avea acordul superiorilor, se dedau cu premeditare predicării): Șopârla este un animal micuț care strălucește noaptea. La fel și aceștia, micuți prin umilința lor, cu cât se înjosesc mai mult, cu atât mai mult îi luminează pe alții prin exemplul vieții lor, strălucind ca stelele în noaptea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dușmanul nu mai găsește nimic ca să vă ispitească în lucrurile lumești, din moment ce ați renunțat la toate... (p. 153). (Trece la examinarea câtorva dintre aceste vicii spirituale, subliniind pericolele și abuzurile frecvente în viața religioasă, atenționându-i mai ales pe predicatori: premeditare, invidie, murmurare publică împotriva prelaților, lipsa de prudență în divulgarea greșelilor altuia, frecventarea fără temei a femeilor, pentru a încheia cu o recomandare): 3. De aceea, fraților, fiți prudenți și totodată milostivi. Căci, cu cât vă aflați într-o stare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
orice pasiune (citim În Denis de Rougemont) se hrănește din negație”. Asta s-ar traduce astfel: orice pasiune veritabilă Întîmpină un obstacol (un rege Marc), iar obstacolul (negația) incită și mărește pasiunea. Caracteristica lui Conachi e că el este cu premeditare nefericit și, prin o mie de tertipuri, mărește nefericirea pentru a fi mai ușor crezut. O bizară (dacă n-am ști cît de prefăcută!) voluptate mazochistă există În pasiunea erotică a Marelui Logofăt. Denis de Rougemonl ne mai propune un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
punctul pe „i” în 1738, cînd a scris în importantă să lucrare Tratat asupra naturii umane c] morală este o problem] care ține de „sentiment, si nu de rațiune”: Luați orice acțiune care este recunoscut] ca fiind vicioas]: crimă cu premeditare, de exemplu. Examinați-o din toate punctele de vedere și uitați-v] dac] puteți g]și acel fapt sau existent] real] pe care o numiți viciu... N-o s]-l g]siți pan] în momentul în care o s] v
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
foarte multe dintre aceste acte nu sunt considerate ca fiind acte de agresiune.” (Patrick și Zempolich, 2003, 305) Prin urmare, intenționalitatea joacă un rol foarte important În definirea agresiunii. De aceea, putem spune că agresiunea implică un anumit grad de premeditare. Studiind comportamentul animal, K.E. Moyer (1968, apud Patrick și Zempolich, 2003) identifică mai multe subtipuri ale agresiunii. Primul, agresiunea prădătoare face referire la posibilitatea de a selecta și avea un anumit tip de pradă. Agresiunea competitivă, cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
autor, 6 aprilie 2001, Paris, Înregistrare audio. Prima revendicare În instanță de către statul român a fondului datează din 17 noiembrie 1945, cînd acesta l-a dat În judecată pe Alexandru Crețianu. Vasile C. Dumitrescu susține că a existat o adevărată premeditare din partea lui Vișoianu care, urmărind să justifice cheltuirea banilor, a Încercat să obțină În acest sens funcția de prim-ministru fie și Într-un guvern din exil. Vezi Vasile C. Dumitrescu, op.cit., p. 22. Doc. nr. 78: „Încheiere semnată de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
zăcea acolo, te-aș fi îngropat cu fast și n-aș fi lăsat deoparte niciunul dintre ritualurile obișnuite” (De Josepho 22-23). Cântarea funebră închipuită continuă să vorbească despre însemnătatea unei înmormântări cuviincioase: Dacă ai fi murit prin violență ori cu premeditare, cu siguranță, mi-ar fi cauzat o suferință mai ușoară; dacă ai fi fost ucis de o mână omenească, ea ar fi putut să aibă milă de victima sa moartă, ar fi adunat ceva pământ și ar fi acoperit cadavrul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pe expresia fiziologică a mișcărilor interioare sunt ideal servite de implicațiile fenomenului maladiv. În fine, viziunea degringoladei sociale, a degradării umane sub presiunea formelor urâtului găsește în mizeria fiziologică una dintre metaforele ei cele mai zguduitoare. Mai presus de orice premeditare, observația și investigarea atentă a psihologiilor din propria ambianță au îndreptat-o pe scriitoare spre constatări și mai ales spre ipostaze artistice ale căror conexiuni și semnificații sunt dintre cele mai profunde. Decadența morală și spirituală a unor indivizi sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
să dispună de tine cât are el chef, nicio clipă în plus", meditează Lessing. Dar acest lucru nu justifică războiul între sexe pe care l-au pornit feministele. Indignarea feminină la adresa bărbatului a devenit o politică de masă: E o premeditare politică. Niciodată nu m-a șocat un bărbat gol, nu m-au deranjat avansurile masculine, nici măcar cele deplasate. Îmi ziceam, "Ei și?" Acum totul se politizează... Nu zic că nu e ceva demn de luat în seamă. Nu mă lasă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Este în intenția ta să creezi un nou gen literar, un hibrid între proză, poezie și dramă? Hibridizarea e marea descoperire a Fluxului Conștiinței, dar ea s-a manifestat fără opreliști mai ales de la 1950 încoace. Recurgi la ea cu premeditare ori din instinct? PA. Nu mă preocupă foarte tare chestiunea genurilor. Așa cum nu ne așteptăm ca un compozitor să scrie doar simfonii ori doar opere, și scriitorul trebuie să exploreze liber toate modurile de a scrie care există. Menționezi hibridul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar exprima mai bine tema ta esențială, obsesia majoră? PA. Obsesia mea majoră este iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. LV. Ai un umor fără limite. Te consideri atașat, detașat, ironic, prezent ori absent din text cu premeditare? PA. Am într-adevăr simțul umorului, nădăjduiesc, chiar dacă el se apropie oarecum de pantomimă și teatral. Nu mă simt deloc "detașat" de text, nici ironic sunt fanatic atașat, deci extrem de implicat. Dar și aici putem afla o sursă de umor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
locul lor. De orice fel ar fi, consider că textul critic trebuie să poată fi citit cu plăcere de cei interesați. Deplâng tendința unei mari părți din critica post-structuralistă (nu chiar toată) de a pune pe cititor în încurcătură cu premeditare. Un eseu critic bun are o intrigă are surprize care aduc satisfacție intelectuală. Recenziile implică o responsabilitate specială, aceea de a fi drept cu opera, fiindcă ele afectează felul cum această operă e primită. Critica universitară se scrie abia atunci când
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
economie peisajul. Spre deosebire de majoritatea autorilor contemporani (chiar poeți) care fug de descrierea realistă demodată, atât de compromisă de Balzac și alții, faci din fiecare peisaj un mic poem. Îți condimentezi astfel romanele cu insule de lirism. Aceasta unealtă folosită cu premeditare te leagă și în același timp te dezleagă de tradiția realistă... TM. Aparent mă leagă de tradiția realistă, dar numai aparent. N-am văzut niciodată cu ochii mei multe lucruri pe care le descriu: le inventez pur și simplu de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în ciuda spaimelor, simt că ar fi o lume mai bună, mai cuprinzătoare decât cele pe care ni le oferim unii altora în mod obișnuit. Nu vreau chiar deloc să-mi alin cititorii, dar nici nu țin să-i șochez cu premeditare. Aș vrea să devină mai umani, să înțeleagă ce ar putea spune zidurile. LV. Istoria ta proprie pare extrem de interesantă, dar n-o dezvălui. Dai în schimb fotografii vechi, amintiri în alb-negru. Te ferești cu bună știință să scrii lucruri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pucelle d'Orléans) în 1642. Cum sunt rare tragediile în proză, el nu abordează problema versului în Practica teatrului, ci statuează asupra alegerii metrului. Alexandrinul i se pare cel mai apropiat de proză, căci "se face fără efort și fără premeditare în vorbirea obișnuită". D'Aubignac merge până acolo încât afirmă că "versurile mari de douăsprezece silabe trebuie luate în considerare în teatru ca fiind proză". Corneille este mai nuanțat în această privință, scriind, în Argument la Andromaca, că "versurile care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mulțimea, căreia îi aparține viitorul dar căreia nu-i aparține prezentul, spune Hugo în Prefața la Ruy Blas; poporul, orfan, sărac, inteligent și puternic; aflat foarte jos, și aspirând foarte sus; având marcate pe spinare urmele servituții și în inimă premeditările geniului; poporul, valet al marilor seniori, și îndrăgostit, în mizeria și abjecția lui, de singura figură care, în mijlocul acestei societăți prăbușite, reprezintă pentru el, într-o divină strălucire, autoritatea, caritatea și fecunditatea. Poporul ar putea fi Ruy Blas." Investit cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este succesivă. Pentru că predomină totuși, ca număr, iambii, ritmul este iambic, Însă rupt și sincopat de anapest, și 32 A. E. Baconschi, „Panorama poeziei universale”, Ed. Albatros, 1972, p. 90; peon. La o primă lectură, impresia este aceea a unei premeditări metrice, chiar dacă avem În față o poezie simbolistă. Schema metrică a primei strofe are următoarea alcătuire, fiecare vers având zece silabe. Cea de a doua strofă este perfect simetrică, interpretarea ei necunoscând alte elemente structurale. Se observă că În cele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu care nu se mai putea face orice compromis, spre lauda lui. De aceea se pare că o anumită reținere În abordarea subiectelor legate de opera sa, nu are motive Întemeiate, În afară de cazul când totul se află sub semnul unei premeditări de sorginte carpatină, prin care trecutul devine o pagină albă sau nedemnă de a fi luată În seamă de oamenii unui prezent derutat. Cei care au citit prima ediție din 1955, dacă au mai avut și prilejul s-o facă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]