1,376 matches
-
și limitele monismului metodologic, trădat de idealul utopic al totalizării formale și al autofundării cunoașterii științifice după niște reguli logice, universale și stabile. Ireductibilitatea matematicii la statutul de limbaj artificial demonstrează neputința descriptivismului formalist (care este, în fond, solidar cu presupozițiile logicismului) de a exprima în termenii obiectivității și ai exhaustivității nobila creativitate a matematicii. Matematica nu pare să scape condiției istoricității: continua proliferare a unor sisteme axiomatice paralele a susținut, pe de o parte, relativismul epistemologic, iar, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pons asinorum în dezbaterile epistemologilor contemporani. Mai mult decât cele două versiuni (restrânsă și generalizată) ale teoriei relativității, fizica cuantică a provocat școlile postbelice de epistemologie, furnizând imaginarului filozofic un spectaculos model holistic al realității. Ontologia cuantică este construită cu presupozițiile nonseparabilității elementelor constitutive ale lumii 1. Louis de Broglie avea deci dreptate să spună că mecanica cuantică a reușit să mute „linia de demarcație între fizică și metafizică”. Evidențierea, în regim submicroscopic, a imposibilității determinării simultane a tuturor caracteristicilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
delegitima, în fapt, proiectul epistemologic general al Iluminismului. Succesul empiric (în sensul testabilității și al puterii de predicție) al mecanicii cuantice i-a obligat pe fizicieni, pe lângă contestarea principiului cartezian al evidenței intuitive a adevărului, la asumarea unui set de presupoziții net antimecaniciste. În primul rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al unei ignoranțe pasagere (cum credea Laplace), ci ca permanență epistemică. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
filozof al științei. Discursul este articulat în prisma rezultatelor muncii de laborator, fiind acoperit abia ulterior de referințe culturale din câmpul teologiei, fenomenologiei, existențialismului, hermeneuticii sau esteticii. H.-G. Gadamer a salutat în lucrările sale târzii relația de conivență între presupozițiile filozofice ale hermeneuticii sale fenomenologice și gândirea personalistă a lui Michael Polanyi 1. Creștin practicant 2, M. Polanyi și-a adus un aport filozofic nu lipsit de semnificații pentru teologia creștină aflată într-un divorț polemic cu ideologia iluministă. Conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unor clarificări conceptuale care să definească natura gândirii științifice și esența meditației teologice. Prea adesea, teologia a reușit să-și ruineze din interior eșafodajul, folosind armele adversarului, adoptând logica progresistă a raționalității moderne. Deslușirea Tainei este un volum care clarifică presupozițiile antropologice ale Iluminismului, care au desfigurat învățământul teologic din sute de Academii apusene sau răsăritene. Finalitatea acestui proces de distorsionare a sensului mistagogic al teologiei a fost consemnată în anul 1906 de Pavel Florenski, care declama cu exasperare aproape nietzscheană
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sânul societății umane, încărcând cu un pesimism tragic, de extracție greacă, o propedeutică la știința utopiei (în care modernitatea, de altfel, s-a specializat). Un decupaj în profilul „teologiei politice” și al „teologiei economice” din secolele XIV-XVI, urmat de analiza presupozițiilor epistemologice și a consecințelor ideologice ale pozitivismului (Malebranche și Durkheim, respectiv, Kant și Weber), facilitează discuția despre sociologia americană a religiei (cu care se și încheie partea a doua a cărții). Urmează o discuție pro și contra Hegel, respectiv Marx
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
elitele educate, nu devansează elanul filantropic și compasiunea reală pe care doar persoana umană - iar nu o abstracție precum statul - o poate asuma?2 Eliberarea teologieitc "Eliberarea teologiei" Milbank critica pozițiile ideologice ale lui Karl Marx, ceea ce îi permite demontarea presupozițiilor filozofice ale teologiei sud-americane a eliberării. În loc să-și altoiască ideile pe trunchiul gândirii patristice, reprezentanții acestei școli de gândire - G. Gutierrez, J.L. Segundo, C. Boff - au îmbrățișat profetismul dialectic al marxismului 3. Totuși, lor le revine meritul de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
-și formuleze rezervele față de poetica modernă care se grăbește „să reducă prea repede șmimesis-ul, n.n.ț la simpla disjuncție în numele unei pretinse interdicții pe care semiotica o lansează împotriva a tot ceea ce este considerat extralingvistic”104. De aici și până la presupoziția ontologică a referinței (cu evidențierea conexiunilor dintre povestire și modul nostru propriu de a trăi în lume sau de a trăi lumea) nu mai este decât un pas, anticipat, de altfel, de câteva observații mai vechi, pe care Ricoeur le
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
definitorie pentru impunerea noii perspective asupra lumii ar fi o mișcare de diseminare analitică a percepției în lucruri și evenimente, prin care „poezia se întâlnește, în sensul previziunilor lui Wordsworth și Whitman, cu pozitivitatea spiritului științific”. Nuanțate și foarte incitante, presupozițiile de tipul acesta - care, la urma urmelor, nu fac decât să afirme, indirect, posibilitatea instaurării unui discurs unic, acela al realului și al cunoașterii lui - nu iau în calcul un pericol esențial, pe care îl sesizase foarte bine Jean Starobinski
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
drepturilor, pregătind dezbaterea pentru cetățeniaxe "„cetățenie" democraticăxe "„cetățenie democratică". Acest pas înseamnă cererea expresă de drepturi civilexe "„drepturicivile" și politice (păstrând însă câteva ingrediente etnocentrice și paternalistexe "„paternalist"). Naționalismulxe "„naționalism" a fost o componentă ideologică de bază a feminismului românesc. Presupoziția Mariei Bucurxe "„Bucur,Maria" este aceea că naționalismulxe "„naționalism" începe să se atrofieze o dată cu racordarea la feminismul internațional. Pe acest fond, feministele românce adoptă „limbajul statelor civilizate”, organizațiile de femei devin mai inclusiviste din punct de vedere etnic. Totuși, chiar
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
indivizii sunt raționali în sensul anterior menționat, fără a ne preocupa absolut deloc dacă această asumpție este sau nu testată empiric.<footnote Una dintre criticile aduse Teoriei Alegerii Raționale în ansamblu, așadar și Teoriei Alegerii Sociale, este aceea că face presupoziții evident false, și că din acestea nu pot fi elaborate predicții valide. Astfel de critici vin, spre exemplu, dinspre neoinstituționaliștii socioistorici și dinspre libertarienii praxiologi. footnote> Indiferent care cale este aleasă, se poate considera că este vorba despre o descriere
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
rezultate de către elevi, În vederea ameliorării sau restructurării demersului pedagogic (realizează o reflectare cât mai obiectivă și mai exactă a rezultatelor, activității și proceselor, Însoțită de explicarea cauzelor sau factorilor care au generat acea situație); - prognostică - oferă posibilitatea de a emite presupoziții și a anticipa performanțele viitoare ale elevilor, luând În considerare rezultatele Înregistrate; această funcție este necesară pentru a organiza și a planifica secvențele didactice următoare; se asociază funcției de diagnoză, cele două funcții fiind complementare; - de certificare a nivelului de
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
etc. sunt, în sine, informații valoroase atât pentru cunoașterea științifică a vieții sociale, cât și pentru acțiunea practică în domeniu. 8. Prezența teoreticului în cercetările empirice din sociologie, indiferent de ponderea lui, este de multe ori implicită, sub formă de presupoziții netransparente. Este cu totul important ca aceste presupoziții să fie conștientizate și explicitate, înaintea travaliului practic, din două considerente principale: 1) teoreticul, sub forma unui corp de concepte și ipoteze - mai mult sau mai puțin articulat -, va organiza și ghida
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cunoașterea științifică a vieții sociale, cât și pentru acțiunea practică în domeniu. 8. Prezența teoreticului în cercetările empirice din sociologie, indiferent de ponderea lui, este de multe ori implicită, sub formă de presupoziții netransparente. Este cu totul important ca aceste presupoziții să fie conștientizate și explicitate, înaintea travaliului practic, din două considerente principale: 1) teoreticul, sub forma unui corp de concepte și ipoteze - mai mult sau mai puțin articulat -, va organiza și ghida demersul empiric, micșorând astfel chiar costul cercetării. Afirmația
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
care nu au de a face cu eșantionul (stabilit în birou) nu avem la îndemână nici un instrument serios de evaluare, însă asta nu justifică ignorarea lor, așa cum se procedează constant atunci când se anunță public, la lansare, eroarea maximă a sondajului. Presupoziția implicită care stă în spatele acestui act este aceea că restul erorilor (în afară de cea de eșantionare) sunt nule sau că aceste erori, dacă există, se contrabalansează reciproc. Ceea ce, iarăși, bineînțeles, nimeni nu poate demonstra! În concluzie, toată povestea frumoasă despre o
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
prima interpretarea aparține Apologiei lui Protagoras, care sugerează “libertatea și îndreptățirea oricui de a lua cuvăntul înaintea tuturor în chestiuni care privesc pe toată lumea, în problemele care țin de binele comun, de treburile cetății”. Această afirmație se întemeiază pe următoarea presupoziție: deși oamenii dobăndiseră de la Prometeu “diferite priceperi tehnice”, aceștia “nu izbuteau să și organizeze viața comună și să întemeieze cetăți, fiind lipsiți de priceperea politică, cerută de o asemenea întreprindere”; însă prin intermediul lui Hermes, Zeus “le distribuie tuturor și în
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
primul caz, copacul va crește viguros; în cel de-al doilea, va fi pipernicit.” După cum observă Karl Popper, Platon sesizează faptul că “naturalismul constituie punctul vulnerabil din doctrina egalitaristă”, reacționănd cu dispreț și batjocură. Argumentul lui Platon se bazează pe presupoziția potrivit căreia, “tratamentul egal aplicat unor oameni inegali naște negreșit inechitatea”. De aceea, un cetățean nu este egal cu slugile sale, cu “muncitorul manual care e mai curănd aidoma unui animal”. Totodată, Platon introduce în operă sa Mitul Săngelui și
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
sau despre fenomene prezente în organizație. Cercetând conținutul mai multor culturi organizaționale, Edgar Stein (1985, apud Păun, E., 1999, p. 53) ajunge la concluzia că există două tipuri principale: cultura A și cultura B. Cultura A se întemeiază pe următoarele presupoziții: • individul este responsabil; el este motivat și capabil să se autoconducă; • adevărul vine de la fiecare dintre membrii colectivului, se stabilește prin dezbateri și negocieri la nivelul grupului, evitându-se, în cea mai mare parte, tensiunile și conflictele. El nu este
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
carecter supraindividual; • membrii organizației constituie o familie, în care fiecare îl respectă, îl acceptă pe celălalt, cooperează cu și se îngrijește de ceilalți. Comportamentele încurajate și susținute sunt: autonomia, deschiderea, respectul individului. Cultura B, în schimb, se susține pe următoarele presupoziții: • indivizii sunt docili, dornici să îndeplinească angajamentele asumate la nivel organizațional, sunt loiali și conștiincioși; • adevărul aparține, prin excelență, celor mai vârstnici și celor cu vechime mai mare în organizație, având de partea lor experiența acumulată; • relațiile din organizație sunt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
asigure posibilități maxime de dezvoltare umană. Urmărit de această idee, celebrul psiholog umanist propune (în lucrarea sa Eupsyhien Management) un model de organizare a muncii fundamentat pe principiile psihologiei umaniste, care să permită autoactualizarea și creșterea personală a tuturor participanților. Presupoziția fundamentală a acestei încercări (teoretice) este aceea că nu există o divergență, ci dimpotrivă, o convergență între satisfacția umană, condițiile de muncă, pe de o parte, și, pe de altă parte, obținerea unei înalte performanțe, de muncă eficientă. După A
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prefigurează veritabile strategii comunicaționale; ele au un caracter oarecum unitar, omogen. Participanții își aleg cu grijă cantitatea și conținutul mesajelor, ca și momentul emiterii lor. Restrângerea comunicării intenționate, voluntare între partenerii aflați în competiție "provine scrie M. Milcu (2005) din presupoziția fiecăruia că el nu are nimic comun cu ceilalți sau că valorile sale sunt opuse sau radical diferite de ale celorlalți" (p. 77). Desigur, în relațiile competitive/concurențiale nu poate fi pierdută din vedere nici comunicarea realizată prin mijloace nonverbale
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
această ultimă categorie (de cercetători) susține faptul că o situație emoțională corespunde unui moment, unei împrejurări în care universul virtual al individului este deficitar în raport cu solicitările, caracteristicile momentului/împrejurării date. Mai precis, starea afectivă semnalează lipsurile existente în sistemul de presupoziții pe care se sprijină individul în tranzacțiile sale cu mediul (relațional). Tranzacțiile dintre noi și mediu depind de un univers ipotetic dar pentru noi indubitabil, sigur, cert pe care ni l-am constituit pentru a servi la propria noastră adaptare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
judecățile noastre de valoare să își păstreze sensul și dacă dorim ca acțiunile noastre să rămână eficiente" (Rimé, 2008, p. 397). În acest context, cercetătorul american apreciază că resimțim emoții "atunci când se produce un eveniment pentru care lumea noastră de presupoziții nu se pregătise" (idem, p. 398). Ni se sugerează foarte interesant faptul că emoția "creează ocazia unei activități producătoare de sens" (p. 399)31. Cele mai bune condiții care conduc la declanșarea creării de sens sunt atunci când predicțiile eșuează, așteptările
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de credințe, de valori și de norme care îi unesc pe oameni și îi ajută să dea un sens lumii lor; b. premisele și prezumțiile profunde, care stau la baza culturii căreia îi aparține individul; c. paradigmele sau ansamblurile de presupoziții, de obicei implicite, referitoare la tipul de elemente care alcătuiesc lumea, la modul în care ele acționează, la raportul dintre ele; d. structurile cognitive, care se construiesc în situațiile concrete și care supervizează identificarea stimulilor și colectarea răspunsurilor; e. tradiția
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
psihologie clinică (vol. 1), Camelia Dindelegan • Psihosociologia comunităților virtuale religioase, Zenobia Niculiță • Psihosociologia comportamentului deviant, Maria Nicoleta Turliuc • Universul psihic, Ștefan Lupașcu În curs de apariție • Psihopatologie și psihologie clinică (vol. 2), Camelia Dindelegan 1 Cum se poate lesne observa, presupozițiile teoriei X sunt în concordanță cu cele ale culturii B, căci devalorizează atât indivizii, cât și munca acestora, în timp ce presupozițiile teoriei Y sunt în concordanță cu presupozițiile culturii A, promovând valorile responsabilității și ale respectului față de ființa umană. 2 Pentru
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]