558 matches
-
astfel că dând, fără de veste, peste ospățul regal și văzând belșugul de merinde , Roland smulse ce putu din mâinile servitorilor și reuși să fugă cu toată împotrivirea lor . Împăratul , când i s-a povestit această întamplare , își aminti de o prevestire ce i s-a arătat în vis și porunci ca băiatul să fie urmarit . Trei cavaleri o porniră după el și Orlando i-ar fi primit cu lovituri de bâtă la gura peșterii , dacă nu l-ar fi oprit mama
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Thracia, Pontus, Armenia, Cilicia, îi aminteau că îl văzuseră pe când era copil, alături de minunatul său tată. „Un șir de serbări, cum nu s-a mai văzut în imperiu“, s-a scris. Dar nimeni nu-și imagina că era și o prevestire a tragediei, fiindcă la Roma mulți au fost deranjați. Mensis Julius O mulțime de servitori, paznici, intendenți alergară pe clivus Palatinus, străduindu-se să trezească la viață palatele abandonate, pentru a-l întâmpina. În prima etapă, îl escortară până la Domus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe o stâncă, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i“. Cu ochii închiși, căută întunericul unde dispăruse umbra tatălui său. Vorbea cu el, sau își închipuia că gândurile sale ajung undeva, dincolo de moarte. „Câtă vreme ai păstrat înlăuntrul tău prevestirea aceea? La asta te refereai când îmi vorbeai și mă țineai de mână?“ „În templul de la Ab-du, în mijlocul necropolei nesfârșite“, spunea sacerdotul de la Sais, „există o încăpere subterană, la capătul multor scări, fiindcă templul unde ne aflăm noi este construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în situații de criză extreme. Crash, desigur, nu vorbește despre un dezastru imaginar, chiar dacă iminent, ci despre un cataclism pandemic care ucide sute de mii de oameni în fiecare an și rănește milioane. Vedem oare în accidentul de mașină o prevestire sinistră a unui mariaj coșmaresc dintre sex și tehnologie? Ne va oferi oare tehnica modernă mijloace până acum de neînchipuit pentru sondarea propriilor noastre psihopatologii? Ne este oare de vreun folos această exhibare a perversității înnăscute? Există vreo logică deviantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
exotică” din „Jurnal de baltă. Memoriul tinerei fete din Wei-Hai-Wei“ sau publicistica ludică, nu lipsită de grație din compuneri - neincluse în volum - gen „Criza sacîzului“ (cu observații de efect: „Neputința de a îmbogăți literatura unui instrument e cea mai rea prevestire pentru resursele lui”), verva și rafinamentul lui Costin își dezvăluie, la o lectură atentă, subtilități și profunzimi care exclud deopotrivă epigonismul și lipsa de personalitate, făcînd din el unul dintre cei mai interesanți și mai rafinați autori ai avangardei românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o lumină lividă locul numit Ty Kern. Menhirii nu erau nicicînd mai impunători decît În acel clarobscur În care se iveau precum niște mase Întunecate gata să prindă viață. Fără ca nimic tangibil să justifice acest lucru, atmosfera părea Încărcată de prevestiri funeste. Și cele șase siluete fantomatice Își făcură apariția, ieșind de pe potecă, siniștri mesageri. Mergeau una În spatele celeilalte, cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foc. Dar priveliștea ca atare a hoitului dezmembrat al copacului iubit, la umbra deasă și foșnitoare a căruia stătuse atât de des În veri trecute, era cu totul altceva. — E un simbol, Burgess, spuse el mohorât. Un simbol și o prevestire. Întâi bietul dud bătrân, pe urmă bietul, bătrânul H.J. Burgess Întâmpină această sentință așa cum Întâmpina toate enunțurile stăpânului, dacă nu erau instrucțiuni sau Întrebări, cu o tăcere respectuoasă. Experiența Îndelungată Îl Învățase că aceasta era cea mai bună politică. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Era o barcă grosolană, din nuiele împletite, cu un nume scris cu vopsea pe o scândură legată de o margine: Lama Alunecoasă. Vultur-în-Zbor, maestrul cuțitului, simți cum elanul îi scade tot mai mult și își dădu seama că citise o prevestire rea în acel nume. Acolo unde alunecă lama cuțitului, acolo alunec și eu. Se urcă în barcă, făcându-i semn lui Virgil Jones să rămână pe loc, iar domnul Jones, neajutorat și greoi, se așeză pe mal, timp în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de baie și-a mă alătura chefliilor. Încercînd să mă liniștesc, am sorbit din whisky-ul lui Frank și am tot ascultat țipetele și rîsetele, În vreme ce soarele apărea deasupra mării, atingînd cu razele sale arămii vilele și blocurile, ca o prevestire a ultimei vîlvătăi de carnaval care avea să mistuiască Într-o bună zi Estrella de Mar. După masa de prînz mi-a sosit la Clubul Nautico mașina de schimb, un Citroën, iar rămășițele celeilalte fură urcate În camionul de depanare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a tras după ea dincolo. În acel moment am avut sentimentul că vom fi amendați. Siguranța că vom fi sancționați. Unul din momentele acelea ciudate când parcă primești dintr-un viitor imediat semne a ceea ce urmează să se întâmple. Nu prevestire. Pur și simplu știi ce te așteaptă. Înciudat, i-am spus: „Dacă ne amendează, plătești tu“. A râs, am sărit pe trotuarul vecin și când să intrăm în local a apărut milițianul. „Scoate banii“, i-am spus, ridicând din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când în toate celelalte adunări electorale, de la numărul unu la numărul treisprezece, de la numărul cincisprezece la numărul patruzeci și patru, respectivii președinți au răsturnat voturile pe băncile lungi care serviseră drept mese, un zgomot impetuos de avalanșă traversă orașul. Era prevestirea cutremurului politic care nu avea să întârzie să se producă. În case, în bodegi, în taverne și în baruri, în toate locurile publice unde exista un televizor sau un radio, locuitorii capitalei, unii mai liniștiți decât alții, așteptau rezultatul final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acea amenințare pe care temperamentele sensibile o percep când masa de nori care acoperă cerul se crispează în așteptarea deflagrației tunetului, când o ușă scârțâie în întuneric și un curent de aer înghețat vine să ne atingă chipul, când o prevestire malignă ne deschide ușile disperării, când un râs diabolic ne sfâșie vălul delicat al sufletului. Nimic concret, nimic în legătură cu care s-ar putea conversa în cunoștință de cauză și cu obiectivitate, dar sigur este că primarul trebuie să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îi telefonă soției, Cum merge treaba, o întrebă, Fără prea multe probleme, și tu ce faci, Bine, doar puțin neliniștit, Nu te întreb de ce, cu situația asta, E ceva mai mult, un fel de freamăt interior, o umbră, ca o prevestire rea, Nu te știam superstițios, Întotdeauna vine ceasul fiecărui lucru, Aud zgomot de voci, unde ești, În restaurant, apoi mă duc acasă sau poate trec mai întâi pe acolo să te văd, faptul că sunt primar deschide multe uși, S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unui săpun care se agață cu Încăpățînare de numele și de vîrsta mea de acum. Ei bine, domnule Poldi, cum Îți permiți o asemenea Îndrăzneală noapte de noapte această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită de prevestirile tale - un săpun nu e totdeauna un săpun, el poate fi și un aliaj ciudat de voci, de amintiri și esențe topite una-ntr-alta Într-o Împerechere arbitrară. „Fericit. Mai fericit ca atunci. Ce bine era În odăița aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
facă tabula rasa. Aveam impresia că asta o uimise pe Randle. Mai vorbi o vreme despre afecțiuni rare și despre fuga disociativă, spunând că hotărârea lui Eric de-a rupe toate legăturile cu vechea sa viață fusese o foarte interesantă prevestire. Am întrebat-o dacă nu crezuse de cuviință că familia trebuia contactată atunci când starea lui Eric începuse să se înrăutățească. (Cu voce tare, am avut grijă să spun „starea mea“.) — Poate n-am fost destul de explicită în privința naturii relației noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
eram În situația asta, fiindcă-i văzusem filmul și-mi plăcuse. Fusesem de-a dreptul impresionat. I-am și spus-o, bine-am făcut, câștigând În ea un aliat pentru propunerea pregătită În seara aceea. Voiam să continuăm campania de prevestire, deși nu știam nici unul dintre noi ce efect avusese prima parte, cea cu OBIECTIV SUPRAVEGHEAT. Singurul ei rezultat părea să fie că ne mărise numărul de membri. Asta era poate o problemă pentru Cătă, un elitist În felul lui. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
deseneze, să picteze în celulă. Și-a regăsit rudele bine aranjate în toate taberele. Totdeauna într-un raport de ostilitate. Parcă și organică, biologică... Insuportabilitate ! Cea mai neînsemnată știre despre vreo rudă, pronunțarea doar a numelui, aducea un fel de prevestire rea, care o înfricoșa. — Dacă ar fi avut un copil, poate... încerc, iarăși, să murmur. Dar nu mai aude nimeni, au început pregătirile orchestrei, tavanul se clatină sub tam- tamul tobei, două ghitare schelălăie, să acopere saxofonul. Poetul își aranjează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
forme de aservire și tulburare a simțurilor care, apoi, culmea ! îi lipseau. Ca și cum se rupsese din ea ceva, totuși, de neînlocuit. Lăsând-o în frig și jale, ca pe o jivină oarecare. Fiul ipotetic ar căuta în desenele acelea pierdute prevestirea înghețului și însingurării, rigoarea și rătăcirea. Monstrul ?... Adică prezentul strâmb, avortat, coșmarul nostru cel de toate zilele. Monstrul adevărat, noi, aici, în fundătura fără ieșire, copiii amputați și complici ai prezentului. N-a avut timp, e drept, după eliberarea ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
inimile tuturor celor care auzeau muzica lor sălbatică și ciudată, Încărcată de armonii necunoscute și de cîntecul a mii de glasuri sălbatice și misterioase aducînd oamenilor muzica Înălțătoare și Îngrozitoare a pămîntului sălbatic - semn al victoriei și regăsirii -, intonînd o prevestire ciudată și amară de dragoste și moarte. Căci există viață pe tărîmul nopții. Un val Întunecat se unduiește În inimile oamenilor. Sălbatic, ciudat și triumfător, străbătînd pămîntul nesfîrșit cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți de veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spuneam: „Iată poporul Tablelor Legii!” Îi priveam fața pe care abia se deslușeau urmele rasei lui nepieritoare, care născuse pe Moise și pe Iisus. Urma să plece, În adevăr, În Țara Sfîntă dar neliniștea lui veselă era traversată de o prevestire a tristeții ce-avea să-l macine mai tîrziu: lăsa În urmă mormîntul soției, locurile copilăriei, viața, - era acum sexagenar. Observasem că nici eu nici tînăra profesoară nu-l Întrebasem de ce pleacă fiica și ginerele; nu mai era nevoie: răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care a intrat în Roma după ce și-a ucis adversarii... Știi cum o să sfârșească Galba al tău? Așa - coborî rapid cuțitul, tăind capul iepurelui. Sângele stropi totul în jur și se scurse pe podea, formând o pată ce părea o prevestire funestă. Paharnicul răspunse calm: — Nu, dragul meu. Ani lungi de pace vor veni pentru Galba și pentru Imperiu și, prin urmare, pentru noi. Și apoi, Galba nu a plătit pe nimeni ca să fie ales. Îmi aduc bine aminte că spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de bani, încât se lasă cumpărat de oricine. Are suflet de trădător. — Dar să nu uităm - spuse cocoșatul presărând coriandru și piper pe sturzi -, să nu uităm că în toamnă, când Galba a intrat în Roma ca împărat... Știți câte prevestiri funeste au fost? Augurii au vrut să suspende sărbătorile, pentru că ziua s-a anunțat nefastă. S-a dezlănțuit o furtună cu tunete și fulgere, au izbucnit incendii, iar soldații au jefuit casele și au ucis... Se spune chiar că le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
faptul că guverna Hispania Tarraconensis. Și el, ca și tine, voia să fie împărat - și a ajuns împărat. I-am urmărit drumul din Hispania până la Roma... Galba era magnific, cu mantia de general și un pumnal atârnat la gât. Totuși, prevestiri funeste l-au însoțit în drumul lui. În timpul marșului spre Roma, Galba a sacrificat victime ca să intre în grațiile zeilor. Însă un taur înjunghiat a reușit să se ridice, a venit repede spre Galba și, ridicându-se pe picioarele dinapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și te asigur că nu învie nici unul. Sunt victime pe placul zeilor. — Așa crezi? Atunci n-ai decât să sacrifici în continuare gladiatori, așa cum Galba sacrifică pui. — Și totuși, Galba ne conduce pe toți. Când vor veni nenorocirile anunțate de prevestiri? Vitellius izbi cu pumnul în masă. Speranța de a deveni împărat preschimbase în ură vechea lui loialitate față de Galba. Peste puțină vreme, la calendele lui ianuarie, noul împărat va aduce sacrificii în cinstea zeilor pentru a începe noul său consulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Peste puțină vreme, la calendele lui ianuarie, noul împărat va aduce sacrificii în cinstea zeilor pentru a începe noul său consulat... — Eu zic că în ziua aceea, la Roma, cununa va cădea de pe capul lui Galba în timpul sacrificiului, ca o prevestire nefastă... Și mai zic că puii sacri pe care Galba trebuie să-i sacrifice în cinstea zeilor își vor lua zborul înainte să fie uciși. Îți spun că zilele împăratului Galba sunt numărate. Înseamnă că Galba va fi omorât? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]