669 matches
-
solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După al toamnei bocet mortuar. Nocturnă O, nu mai cânta, harmonie pribeagă Că plâng, și nu știu unde să mă duc, În toamna care plânge pe-o veche modestie, Cu ploaia care curge în mahalaua bleagă, În noaptea asta-n care am devenit năuc. Oh, plouă, și tu gemi de plâns de armonie... - Tot
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
o veche modestie, Cu ploaia care curge în mahalaua bleagă, În noaptea asta-n care am devenit năuc. Oh, plouă, și tu gemi de plâns de armonie... - Tot altuia, de mine, aminte să-i aduc... O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, - Că plâng, și nu mai știu unde să mă duc. Ninge Când iar începe-a ninge Mă simt de-un dor cuprins. Mă văd, pe-un drum, departe, Mergând, încet, și nins. Sub streșină, cerdacul Se-ntunecă mâhnit; Stă rezimată-o
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
confunda acum cu trecutul. îi păreau acum doi oameni oarecari în Cetate, la un moment al vieței, care cerea adăpost, și umblând rătăcitori pe străzile orașului cu pasul nesigur, pe cinci turburarea lor lăuntrică și-o petreceau în mersul lor pribeag. Cuprinse cu privirea orașul, profilat în transparența negurii, li iubi. Se gîncli la ceea ce se cheamă sufletul orașelor! Era emanarea sufletului colectiv al citadinilor. în aerul acela cuprins între clădiri, trupul sufletesc al fiecăruia își depune spuma vie a tuturor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
drag din lume, Să te zidesc în sufletul meu viu Cu cărămizi din aur și din hume. O, glasul tău a fost atât de trist, Durerea ta a fost atât de grea, Sacrificată astăzi ca un Crist, Tu, visul meu pribeag, tu, Ana mea. Eu vin la tine ca un nou Manole Să te zidesc de vie în cuvânt, Să te înalț pe soclu în rigole, Să-ți dau o nouă viață, să te cânt. eu te-am iubit, femeie eu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
De tine și cântecul tău, îți caut chipul pe apă și nor Și-n zborul de șoim ce cade în hău. Te caut pe gâtul viorii Ce plânge pe strune și acum, Pe arșița cruntă și-n dansul ninsorii, Drumeț pribeag, la capăt de drum. Citesc rugăciuni la icoane Și-n mesteceni însemn rugăciuni, Mi-e sufletul răstignit între toamne Și piere-n descânt de cărbuni. Pe neștiute, trupul se-mpuțină Și-mi cere vamă iarna cruntă, Vino, să fii o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la margine de gând Un zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare singur prin tăcerea moartă Iar când noaptea târziul suie zarea Sorbind în taină lacrima din mine Pașii mei pribegi străbat încet cărarea Cu șovăiala zilei care vine Mai răzbat prin mine clipe ce au fost Ca o poveste în singurul meu gând Adulmec umbre din vremuri fără rost Dar și suspinul din sufletul plăpând Nu mint ochii Nu deschide
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
i drag? Ea mereu așteaptă‐ n prag - Cuib de pasăre duioasă. Ca o umbră luminoasă Pâlpâie precum un steag; Mama n -a plecat de‐ acasă. Cum să lase ce i‐i drag? Ca un înger mi se lasă Peste creștetul pribeag și la margini de drumeag, Ca o salcie pletoasă. Mama n‐a plecat de‐ acasă. DORINȚA DIN URMĂ Plecarea mea nu va fi anunțată prin ziare, Pentru că eu nu mă voi duce acolo Prin mica publicitate și nici prin ferpare
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tiptil ți‐alene și te mângâie pe gene. și mi‐ți leagă‐n Dulce leagăn Fraged trupușor de crin, Ca s‐ adormi frumos și lin... Ce tresari?... Nu‐ i nime, nime... Liniște și‐ntunecime. Doar zefirul, Musafirul Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag... și‐ a trimis o gâză mică Să‐ți aduc‐o scrisorică și să‐ți spună Noapte bună, Că și el, sătul de drum, Merge să se culce acum... CÂNTEC SFÂNT Cântecul ce‐adesea și‐l cânt
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Și-odată, îl vezi cum e altul: a uitat totul, e galant, politicos, parcă a înnebunit de-a binelea. Sare de pe trambulină, proaspăt, drept în fața ghicitoarei Gina. Frumoasa ascunde ghiocul între sâni, să-l încălzească, cum a învățat-o șatra pribeagă. — Scumpo, stai pe la Piața Bulibașa, nu? Odalisca nu se supără de glumă. Străvechiul trib a învățat-o să nu se supere niciodată, reginele nu pot fi ofensate. Ridică pletele negre din registru, oferă colegului de la recepția TRANZIT un zâmbet mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
neputință să nu dai sfaturi. Dar nu le-a urmat; e de la sine înțeles, însă, că orice punct de vedere aș fi adoptat eu asupra chestiunii, nu putea avea decât un caracter de încercare. Și Stella nu era o copilă pribeagă, neputincioasă, ci o femeie foarte rațională, cu o personalitate puternică, care își dădea seama, pe măsură ce trecea vremea, că se pusese într-o situație imposibilă. Stătea ca paralizată între diversele variante de acțiune, pentru că era în joc mândria ei și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că ne-o va da." 4. Preotul să ia coșul din mîna ta și să-l pună înaintea altarului Domnului Dumnezeului tău. 5. Apoi să iei iarăși cuvîntul, și să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: "Tatăl meu era un Arameu pribeag, gata să piară; s-a coborît în Egipt cu puțini inși, și s-a așezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic și mare la număr. 6. Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit, și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
o picătură de rouă, perfectă. În suflet se așterne neaua de amintiri palide; Iubita apropiată, dar totuși ... îndepărtată pecetluiește dragostea-i cu un sărut al bolții întunecate; Simt... simt doar căldură! E dragostea ce-mi bate la ușa sufletului meu pribeag! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Aș vrea să vii... Aș vrea să vii, să stai, să-mi placi și să dispari... și iar să vii... și iar s-apari; în brațul tău să îmi ții capul, și să veghem
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
și-n ceasul rău. Experiență multă am căpătat Tot timpul cât ne-am plimbat, Căci am schimbat multe domicilii Parcă eram proscrișii școlii. Însă totul e infim până la Marea Migrare Când elevul e pus la o grea încercare. Eram martiri pribegi prin tomberoane de clasă, Pregătiți să ne luăm tălpășița acasă. Dar clasa noastră-i sterilă ca o farmacie. Cenușăresele o întrețin cu trăinicie, Însă noi nu suntem nici sclavi, nici măturători, Ci contra profesorilor niște aprigi luptători. În război cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93425]
-
mereu ajutând semenii, “necruțător cu el însuși”, exemplu de “onestitate și demnitate”, era “doctorul fără arginți”, manifesta “o sinceritate dureroasă”, mereu apărător al “crezului de scriitor”, îi refuzase lui Zaharia Stancu schimbările pe care acesta i le propunea în piesa Pribeaga, motiv pentru care nu s-a mai reprezentat. Ginerele poetului, Dorel Defour, i-a furnizat lui Papadima multe materiale biografice: fotografii, date, situații din viața poetului, care de care mai completive biografiei personalității acestui creator de literatură. Din aceste documente
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Evident, evident, draga mea...” ... ... “Satule, satule...” ...VII.2. ... “Foaie verde rar mărar, Pupa-ți-aș coama, bălan, Fă-mă tânăr, cum eram. Când eram în vremea mea Zburam ca o rândunea Și zburam din creangă-n creangă Ca o pasăre pribeagă, Nimeni n-avea ce să-mi facă...” Pe ulița mare a satului trece un car frumos, cu doi cai voinici. În el, un bărbat de cincizeci și ceva de ani, chipeș încă, cu un păr blond și bogat de care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vânt m-agăț de pământ cu gânduri ce dor în tainic fior Ma-ntorc înapoi prin noi amândoi stă dorul demult m-opresc să-l ascult Tu stai răbdător pe albul de nor eu ard în văpăi privind ochii Tăi Pribeagă ades port gând necules firesc și uman s-ajung la liman Aud cum mă chemi cu dor de prin vremi și-n inima mea coboară o stea
Tu ?i eu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83381_a_84706]
-
lume; S-aș vedea cum trec cu toate Rânduri - rânduri arătate * În marginea malurilor, Strălucirea valurilor, Stolul rîndurelelor, Tremurarea stelelor - Poate că mi-ar fi mai bine, Poate te-aș uita pe tine. Alei puică, alei dragă, Cumu-i frunza cea pribeagă E viața mea întreagă, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg cu nimică; Viața trece, frunza pică, Trece fără mângâiere, 116 {EminescuOpVI 117} {EminescuOpVI 118} {EminescuOpVI 119} Ca isvorul de durere, Trece și se prăpădește, Arde și se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Între mine și-ntre tine E o țară și mai bine, Între viața ta ș-a mea S-au pus oamenii perdea. {EminescuOpVI 122} ALEI MICĂ, ALEI DRAGĂ.. Alei mică, alei dragă, Cine vrea să ne - nțeleagă Vază frunza cea pribeagă, Ce-i ca viața noastră - ntreagă. Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne - alegem cu nimică - Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică, Viața trece, frunza pică Și din ura ce ne strică Nu ne - alegem cu nimică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mică, Viața trece, frunza pică Și din ura ce ne strică Nu ne - alegem cu nimică. Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă - Așa trece viața - ntreagă Și nimic n-o să s-aleagă. 122 {EminescuOpVI 123} LUMINEZE STELELE Lumineze stelele, Plângă rîurelele, Nori-n cer călătorească, Neamurile - mbătrînească Și pădurile să crească - Numai eu voi rămânea, Gândurile la o stea, Ce au fost
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
jura, Soarele-a se-ntuneca, Luna-n sânge a se schimba Și pămîntu a tremura. - Vezi, copilă, fapta ta Prăpădi pe maică-ta. {EminescuOpVI 270} {EminescuOpVI 271} {EminescuOpVI 272} {EminescuOpVI 273} BASMUL LUI ARGHIR Frunză verde fag, Dorule sărac, Lăutar pribeag, Vin, de-mi zi cu drag, Vin de-mi zi să-nșir Tot din fir în fir, Basmul lui Arghir, Cel cu păr de fir Singur să mă mir. Fost-a când a fost Că de n-ar fi fost
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
afirmarea lui Tudor Arghezi (chiar primele sale poeme îi sînt dedicate „puternicului, eruditului critic” B.-P.), Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra toată viața o nedezmințită recunoștință. Potrivit aceluiași Arghezi, „influența lui (B.-P.) asupra lui Luchian, pribeag, întristat, decepționat, cu încrederea în chemarea lui sfărîmată, a fost, în clipa crucială, decisivă. (...) Pictura românească n-ar fi avut un Luchian fără un Bogdan-Pitești” („Bogdan-Pitești”, în Scrieri, vol. 29, Editura Minerva, București, 1976, p. 366). Stipendiat de Puterile Centrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cuprind obrajii cu palmele-amîndouă cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm. Și totuși tu-mi șoptești: "Mi-așa de dor de tine!" Așa de tainic tu mi-o spui și dornic, parc-aș fi pribeag pe-un alt pământ. Femeie, ce mare porți în inima și cine ești? Mai cîntă-mi înc-odată dorul tău, să te ascult și clipele să-mi pară niște muguri plini, din care înfloresc aievea - veșnicii. VEI PLÎNGE MULT ORI VEI ZÎMBI
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vechi de munte, care cuprinde șirul de nord al Carpaților, și rutenii, fugiți din Galiția, așezați între Nistru și Prut. Cei dentîi Sunt populație autohtonă și duc un fel de viață care cu greu se poate descrie, viață de pasere pribeagă, originală și liberă, și nici autoritatea statului austriac nu prea pătrunde pintre dânșii, căci perceptori, subprefecți și a[lții ] care i-ar prea supăra dispar câteodată fără urmă. Dar nu aceștia li-s dușmani românilor. Din contra, românii le pricep
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nimeni nu [ar] putea susținea cu certitudine cine este, asupra cui se 'ndreptează persiflajul revistei. Un domn, al cărui nume nu-l numim niciodată în stâlpii acestei foi, din cauza ciudatelor sale calități, și care joacă aici în oraș pe bardul pribeag și pe patriotul martir, binevoiește a prepune persoana asupra cărei e adresată revista și a insulta astfel persoana privată a unei dame 180r din Iași și totodată a scrie în "Curierul Balassan" o inserțiune de-un straniu spirit. Cel puțin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
întemeindu-se pe două note din circa 1730, trage încheierea că Milescu și-a început traducerea Bibliei la Constantinopol, pe când era capuchehaia lui Grigorașcu Ghica între 1622 —1666 și că a terminat-o în timpul când se afla în serviciul Domnului pribeag Gh. Ștefan, între 1666 —1668. « Traducerea lui N. Milescu a încăput pe mâinile lui Antonie de Moldavița, duhovnicul lui Gh. Ștefan, care la moartea Domnului între străini, sʹa întors în Mol dova și a trecut apoi în Ardeal. Numai el
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]