670 matches
-
ca acum, mult mai crud, erați un adolescent. Și cineva v-a poftit pe scenă, nu îmi amintesc ce-i drept foarte bine cum au decurs evenimentele, dar știu ! Știu că ați cântat Inimă pribeagă ! Cin’ să te-nțeleagă, Inimă pribeagă ? Singur tu ai rămas Cântec fără glas. Unde ești, unde ești Trista mea iubire ? Mai trăiești, mai trăiești Doar din amintire. — Așa este, zâmbește ușurat Cristi. Așa este, am cântat Inimă pribeagă... Am cântat-o pentru dumneavoastră... — Pentru mine ? ! — Păi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
cântat Inimă pribeagă ! Cin’ să te-nțeleagă, Inimă pribeagă ? Singur tu ai rămas Cântec fără glas. Unde ești, unde ești Trista mea iubire ? Mai trăiești, mai trăiești Doar din amintire. — Așa este, zâmbește ușurat Cristi. Așa este, am cântat Inimă pribeagă... Am cântat-o pentru dumneavoastră... — Pentru mine ? ! — Păi, da, era singurul fel în care eu, atunci, cu buzu- narele goale și nimic de oferit, v-aș fi atras atenția... — Vai, dar nici prin gând nu mi-ar fi trecut... — Ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Simonie). Frumusețea iubitei devine, în tradiția poeților italieni ai Școlii toscane, taina perfecțiunii lumii, poarta prin care sunt întrevăzute adevărurile universale: „Prin tine văd acum în întuneric / Tu te iubești când eu mă strâng aprins / Ți-e cearcănul din frunte pribeag și necuprins / Prin tine văd acum în întuneric” (Către Lydia). Pe de altă parte, femeia apare malefică („Dark Lady”, cu titlul unui poem), „trupul de fum” care împiedică ascensiunea poetului către „albastrele altare”. Ecartul temporal dintre cele două etape lirice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
fără Îndoială, cea mai tenace” <endnote id="(455, III, p. 354)"/>. Interesant este faptul că această legendă a cunoscut o carieră prodigioasă, fără să beneficieze Însă de prestigiul originii biblice. În schimb, legenda veterotes tamen tară a unui alt iudeu pribeag și nemuritor, Cain, nu a avut parte de același succes. Pentru delictul de fratricid, Cain este bles temat de Dumnezeu să devină un „rătăcitor fără odihnă pe pământ” (Facerea 4, 11-14). Cred că grija manifestată de Iehova (la cererea lui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
XVII- lea, când legenda lui Ahasverus nu prinsese Încă rădăcini, „evreul rătăcitor” era asemuit cu biblicul Cain. „De la distrugerea Ierusalimului”, spunea poetul și preotul anglican John Donne Într-o predică din 1627, evreii au fost „o Întreagă nație de Caini, pribegi și vagabonzi”. Este „o descriere care combină condamnarea teologică cu cea penală”, comentează James Shapiro. „Precum Cain, evreii erau ucigașii arhetipali ai inocentului, condamnați să rătăcească pe pământ” <endnote id="(688, p. 39)"/>. „Evreii sunt rezervați ca un monument viu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
istoria după cotropirile dușmane”, revista se tipărea la Timișoara, apărând precum „balaurul din poveste”: - îi tai un cap și răsar alte două și mai multe în loc.” Sau cum spunea Dragoș Vicol în a sa poezie „L-am întâlnit pe tata, pribeag....: Ce faci, tată bun, tată drag ca lumina? Îmi mut lângă Dumnezeu bătrânețea și Bucovina...” Revigorată, redacția spunea: „Revista Bucovinei este un făt al războiului. Născută sub bubuitul de tun în ianuarie 1942, ea își continua activitatea din refugiul de la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
străinătate”, „noutăți și evenimente artistice”, turneele și concertele din Cernăuți. Era desfășurată ordinea spectacolelor la Teatrul Național din Cernăuți, în stagiune. Nu lipseau paginile literare, poeziile, epigramele. Una e Cântec de trubadur de Dragoș Vitencu: Zice lumea căs sărac Și pribeag prin vânturi, Caltceva nu știu să fac Decât să-ngân cânturi... Toate-s bune, dar sărac Nu mă facă nime: Am o cobză, am un sac, Și te am pe tine! Mai semnau: Constantin Loghin, Gh. Voevidca, V. Gherasim, Em
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
evenimentele sunt atât de complicate, când spiritele sunt atât de dezorientate [...], un mănunchi de câțiva scriitori, fără deosebire de națiune, de rit și religie”, și-au propus să scoată această revistă spre „purificarea sufletelor și înviorarea inimilor”. Se publică poezia Pribeag de Const. Spirescu, poet căzut în 1917 la Oituz, însoțită de un medalion biografic, precum și versuri de N. Georgescu; un Movileanu colaborează cu fragmente din romanul Sânge nobil, având subtitlul Scene din viața țiganilor ursari. Nicolae Ursu scrie un articol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288155_a_289484]
-
Babilonul anului istoric 586 î.er., „efemerul Babilon”, gândind la rănile posibil cicatrizate și la puterea de a reveni mereu în „Cetatea Eternă”. Cum este Dșteptarea fiului... „la mormântul” tatălui?! Sau la alte vechi morminte?! Să fie el un „pelerin pribeag”?! Ideal ar fi să conștientizăm aceste trăiri. „Zborul peste ocean, peste ceața colorată a prezentului” devine „misiunea” sa perpetuă. Aflat în fața „pietrei eterne” știe ce vrea și ce se vrea de la el. Zidurile care nconjoară cetatea eternă îmbrățLșeazăși sfințesc în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sări un șuvoi pentru moarte și mult mai mult/ pentru viață”. Ordinea și armonia (1981) trimite prin titlu către sistemul normelor clasice, însă repertoriul temelor se limitează, mai evident de această dată, la prelucrări axate pe simbolul baladesc al călărețului pribeag (Cântec transilvan, Balada mezinului, Bătrânul Petru, Omul cu nume Ioan) și la imnuri de glorificare a latinității, strămoșilor traci și a țării (Scrisoare latină, România, Burebista). Mesianismul, mistica și retorica naționalistă, acordurile psaltice domină versurile din Avram Iancu sau Întemeierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
va putea retipări unele scrieri mai vechi și memoriile. Însă abia postum îi apar Poezii alese. 1914-1944 și Șoim peste prăpastie, conținând „versuri inedite create în temnițele Aiudului” (1990), două volume de Memorii, intitulate Zile albe, zile negre (1991) și Pribeag în țara mea (1996), o nouă ediție a Nostalgiei paradisului (1994) ș.a. Potrivit mărturisirilor proprii, C. a ajuns la ideea de „tradiționalism și de ortodoxism, ca formulă a viitoarei dezvoltări a culturii românești”, în timpul șederii la Viena, mediul străin obligându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
îngr. și pref. Florin Berindeanu, București, 1988. Traduceri: Horațiu, Ode, epode, Carmen Saeculare, I, București, 1891, Ad Pisones (Ars poetica), București, 1891. Repere bibliografice: Stemil [Ștefan C. Michăilescu], „Ruy Blas” de Victor Hugo, „România liberă”, 1878, 436-439; Arutnev [Grigore Ventura], „Pribeagul”, „L’Indépendance roumaine”, 1880, 734; Maiorescu, Critice, III, 275-282; Caragiale, Opere, III, 313-314; Iacob Negruzzi, Dimitrie C. Ollănescu, CL, 1908, 2; N. Petrașcu, Dimitrie C. Ollănescu (Ascanio), București, 1926; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 246-247; Nicolae Laslo, Horațiu în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
II. (Anexa 5.3.) Fiind un apropiat al lui Horia Sima este încondeiat și în cartea „Pe marginea prăpastiei” scrisă din ordinul lui Mihai Antonescu, în legătură cu așa-zisa pregătire a rebeliunii de către legionari. în zilele rebeliunii Comandantul Horia Sima era pribeag prin București la gazde sigure: la părinții lui Mircea Nicolau care fusese inspector de poliție în timpul guvernării; la o familie de unguri din strada Dumbrava roșie nr. 16, cunoscuți din prigoana anului 1938/39; La doamna Polihroniade pe strada Palade
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de defunct este parcă lăsată deoparte de grija ritualică a lor ca „dalbului de pribeag” să nu-i lipsească cele necesare pentru drum. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți, Până și-o găti Dalbul de pribeag Turtiță de ceară, Fie-i de vedeală; Vălușel de pânză, Altul de peșchire. Scenariul epic e lung, de aceea femeile se mai opresc să răsufle și-l reiau pe același ton sacadat. Cuvintele par să se repete, ca-ntr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
singur și-a elaborat frumosul nostru bulibașă, răpus la 29 de ani de o Muză lascivă cu prea exigente ispite și chemări de dragoste: Nu plângeți... Nu fiți ipocriți! Pe tine te binecuvântez și preamăresc fermecătoare zeiță cernit-a morții! Pribeag, cu sufletul bolnav plin de revoltă, păcat și remușcare. Cu inima Însângerată, zadarnic Cerut-am haosului Îndurare, Doar tu, din negrul și tăcutul palat ai coborât la mine, Îndurătoare. Cu brațe moi ai cuprins trupu-mi șubred la sânu-ți cald l-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
302. În 1970, cum s-a mai spus, a fost publicat Zahei orbul, prefață de Mircea Tomus, în 1972 volumul Teatru, îngrijit de Mircea Tomuș și Ion Voiculescu. Volumul, apărut la Editura Dacia cuprinde Fata ursului, Gimnastică sentimentală, Demiurgul și Pribeaga. În același an, la Teatrul de stat din Baia Mare a avut loc premiera absolută a piesei Gimnastică sentimentală. Ulterior piesa s-a jucat la Teatrul de stat din Galați și la Naționalul bucureștean. În 1978 televiziunea română a prezentat Pribeaga
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Pribeaga. În același an, la Teatrul de stat din Baia Mare a avut loc premiera absolută a piesei Gimnastică sentimentală. Ulterior piesa s-a jucat la Teatrul de stat din Galați și la Naționalul bucureștean. În 1978 televiziunea română a prezentat Pribeaga în adaptarea și regia lui Constantin Dicu. Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani i-a pus în scenă, în 1980, piesa Demiurgul, poate cea mai valoroasă lucrare a sa din domeniu, ca același lucru să-l facă și Studioul de radio
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
XXVI, 1973, nr. 5/mai Dumitrescu—Bușulenga, Zoe; Sava, Iosif, Muzica și literatura. Scriitori români, Ed. Cartea Românească, București, 1994 Ene, Ileana, Farmecul discret al manuscriselor, I, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 1998 Florescu, N., V. Voiculescu, în marginea dramaturgiei: Pribeagă, în „Manuscriptum", an. VIII, 1977, nr. 2 Fouilloux, Danielle și colab., Dicționar cultural al Bibliei, Editura Nemira, București, 1988 Grăsoiu, Liviu, Poezia lui Vasile Voiculescu, Editura Dacia, Cluj— Napoca,1977 Grăsoiu, Liviu, Voiculesciana, Editura Nouă, București, 2008 Hangiu, L, Dicționarul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
inimă, iar undeva în sufletul ei, în străfundul lui, aluneca ceva ce o chinuia fără milă, fără cruțare, lăsând amintirile s-o doară, să se așeze rând pe rând în straturi grele până la epuizare definitivă, înghețându-i inima de mamă pribeagă. În mod paradoxal puterea întunericului este cea care scoate în evidență adevărata valoare a luminii”. Pentru tot ce sperăm să ni se întâmple în viitor, este propria noastră luptă a imaginației. E o adevărată tragedie ca la un moment dat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
astăzi fac aureolă, Deasemeni, prin tine, sorbit-au avântul spre culmile-eterne. Prin tine și gintea moldavă ce stat-a-n străbuna ei lege, Ajunge să treacă odată cu titlu-i de drept în istorii; Și-Apostolii ei ce-arătatu-i-au calea, prin veacuri pribege, Prin tine, în fine-au primit meritata cunună de glorii... Pe drepte, deci, astăzi, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nebun. Și... Doamne-ferește!... Mă zvârcolesc nopțile. Și ziua mă zvârcolesc. Ce va fi cu Moldova? Cum se va sfârși nebunia asta? Atâta sânge... Mi-e teamă. Și Bogdan e atât de mititel... Ce va fi cu noi? Mă visez când pribeagă, când roabă la Stambul. N-aș supraviețui... Mă frământă și pe mine. Într-o zi, mi-am luat inima-n dinți și l-am întrebat, așa, într-o doară, chipurile "Ce facem dacă...?" S-a uitat urât la mine: "Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vom cânta madrigale și de ce nu? vom face bal la castel... Visez la vremea când nu ne-om găsi singura bucurie tot sugând la zamă de strugure și-apoi să jucăm sârba-n bătătură... Gândiți-vă cât datorăm meșterilor greci pribegi pripășiți la noi ce ne-au dăruit o scânteie din arta și înțelepciunea lor de demult... Și noi vă mulțumim că ne-ați îmbrățișat cu dragoste și măcar o părticică din comorile Eladei și-au găsit mlădiță în pământul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
neboier, indiferent cine erau au plătit, au fost judecați cu dreptate și-au plătit! Unii au dat bir cu fugiții și s-au desțărat. Au trecut anii... Și iertarea... Mă bate gândul să dau al doilea salvconduct de bunăvoință boierilor pribegi din Polonia... Un gând bun ce face cinste Măriei tale, spune spăsit Stanciu. Să pleci chiar domnia ta la Cracovia, să le spui că "Domnul Moldovei îi cheamă; că toată mânia și toate răutățile trecute au fost lor iertate și alungate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dorul aiesta. Trebuie să-l trăiești ca să-l înțelegi. "Dorul" nu vine oare de la durere? Te înstrăinezi cu trupul, dar inima ta rămâne acasă și te cheamă. L-am trăit cu vârf și îndesat dorul aista. Copilăria, tinerețea... tot fugind, pribeag. Ca păsările călătoare, visam întoarcerea la cuibul dintâi. Pribegia-i un surghiun. Așa e, povestește Stanciu. Pribeag fiind, am aflat că seva ne-o tragem din pământul pe care l-am călcat cu piciorușele, dintâi... Înstrăinat, rupt de rădăcini, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu trupul, dar inima ta rămâne acasă și te cheamă. L-am trăit cu vârf și îndesat dorul aista. Copilăria, tinerețea... tot fugind, pribeag. Ca păsările călătoare, visam întoarcerea la cuibul dintâi. Pribegia-i un surghiun. Așa e, povestește Stanciu. Pribeag fiind, am aflat că seva ne-o tragem din pământul pe care l-am călcat cu piciorușele, dintâi... Înstrăinat, rupt de rădăcini, mă uscam pe ram. Orice dezrădăcinat, că recunoaște au nu -, are în el o rană ascunsă ce doare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]