584 matches
-
și s-o împace cu soarta. Vine pe la ei și Iorgu Voinea; se stabilește ușor un fel de prietinie între el și bătrâni. Matei a vorbit cu Maria și despre Vasilică Popazu... Apoi în noaptea de înviere când se întoarce pribeagul vine izbucnirea bătrânului înpotriva lui Vasilică Popazu. O izbucnire teribilă, în care caută să demaște și să umilească pe acest Tartufe. Dar mânia bătrânului se întinde și asupra maiorului, ș-atuncea se hotărăște bătrânul să ee la țară pe Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o vadă din când în când. Popazu vine la țară ca să facă o împăcare, căci bătrânul Matei urmărește casele fetii și cucoana Safta face lui Vasilică Popazu zile fripte. Acolo se umilește, se înjosește. Apoi într-o noapte de groază pribeagul Panaite ucide pe tatăl său și se prăpădește și el. Maria are o criză grea de suflet, se îmbolnăvește. Maiorul se întoarce în sfârșit la viața lui... Căci bătrânul Dumbravă, la urmă înfricoșat că va pierde și pe această fată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acest păr... Luna Maiu. O scenă între Maria și Voinea în care el îi arată iubirea lui, și ea îi răspunde că a renunțat, că are o datorie de jertfă... La țară. Gospodăria bătrânului. Seara Maria stă de vorbă cu pribeagul. Noapte de nesomn și gânduri... Voinea află dela târg, de la maior, că Maria a plecat la țară și vine s-o vadă... Când pleacă Voinea cu Maria și cu bătrânul spre Plopeni, începe a vorbi (în glumă) cu mustrări felurite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după ce a colindat Moldova și Galiția, și a fost și oștean... La Suceava când se-ntâlnește Vodă cel bătrân cu cel tânăr, e-n ziua de Sânziene, la serbarea sf. Ioan cel Nou. O soră iubește contra fratelui pe "un pribeag", care la o vreme de cumpănă, când e atacată casa ei de hoți, vine în ajutor... Tovarășul lui Bogdan iubește pe-o fată care îl face să sufere prin ciudățeniile ei: mândrie, amor propriu, iubire de libertate personală. Pe tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ionuț e în primejdie... Dascalul Sârb a murit și a fost astrucat la Suceava. Stratonic devine un om mai cu minte decât alți cuminți; nebun al curții se impune slujitorul Doamnelor muntence Voichița și Maria, aduse dela București. E un pribeag poate din os domnesc al Basarabilor -, a umblat în Orient și la Veneția cunoaște multe lucruri; are o înclinare spre proverbe filosofice, nu e măscărici cât are humor de aceea displace boierimii. Lui Vodă îi place să-l audă câteodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dumnezeu cel bun să vă înmulțească anii. Amin. Scrisă în Târgoviște, luna lui Ianuarie. Ionuț are misiune la Brăila pentru boierii care au trimis scrisoare insultătoare lui Vodă Ștefan. Și prinde pe unii și-i aduce la Vodă. Cum operează pribegii malorusieni aici cu Mihu și Ionuț (trădarea) Ce ispravă face Ionuț, că aduce plocon Jupânesei Ilisafta o fată furată și i-o depune pe cuptor. Mai mare poznă nu se poate, mai ales când dumneaei are gând să-l însoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oaste, a făcut-o; a venit vremea după aceea să se însoare, s-a însurat. Și și-a făcut casă, ș-a durat gospodăria pe locul de el câșligat... Acù are copii, îi gospodar bun între noi. Da' iaca, domnule, pribeagul acela care s-a fost dus prin lume, acù s-a întors în sat. Ia un moșneag să nu dee Dumnezeu așa bătrânețe nimărui. Eu știu ce s-a gândit cât sta la crâșmă, eu știu cine l-a sfătuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
politice care se ridicau în fața noii domnii. Petru Aron, după înfrângere, s-a refugiat în Polonia, în speranța unui ajutor din partea polonilor și în așteptarea unui moment prielnic pentru a recuceri scaunul Moldovei. Câțiva dintre marii boieri îl urmaseră pe pribeag. Printre ei erau Duma Braevici (al lui Brae), Stanciul, Costea al lui Dan, Ion pârcălabul și Vasco al lui Leul. Tinerețea noului venit nu le inspira încredere, iar faptul că Ștefan venea cu sprijin muntean îi făcea să creadă că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cetatea Albă. El era căsătorit cu o fată a lui Alexandru cel Bun, Cneajna. În 1468, când merge în solie în Polonia, era tot pârcălab de Cetatea Albă. Moare în 1479, a treia zi după soția sa, Cneajna. Un alt pribeag era Duma Braevici (al lui Brae), prezent în Sfatul Domnesc în 1441. Din 1443 a fost mare vornic până în 1454, iar din 1455 este primul boier din sfat până în 1457. Revine în țară și ocupă primul loc în sfat, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vremea schimbărilor de domnie dintre anii 1432-1457. O recunoaștere oficială de către regele polon, a noului domn, avea darul să consolideze poziția acestuia și, în același timp, să tempereze zelul susținătorilor pretendentului la scaunul Moldovei, fie că aceștia erau boieri moldoveni, pribegi în Polonia, fie că erau nobili poloni de la hotarul Moldovei. Dar, în afara acestor considerente, există un motiv mai important care ar fi trebuit să influențeze în mod precumpănitor atitudinea lui Ștefan. Suzerani recunoscuți de toți voievozii Moldovei, regii poloni, în conformitate cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atitudinii lui Ștefan. Duma Brae[vici] îl părăsește pe Petru Aron și îl vedem în Sfatul Domnesc încă din anul 1459. Lui Duma îi urmează Costea Dan[ovici], care apare în Sfatul Domnesc în 1460, și tot acum, Stanciul, alt pribeag, revenea în Moldova, împreună cu Mârza, fiul său. Peste puțin timp venea și Cozma Șandrovici, încât, în 1460, pe lângă Petru Aron, nu mai rămânea nici unul dintre marii boieri. Revenirea pribegilor este o dovadă a politicii înțelepte pe care Ștefan a știut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apare în Sfatul Domnesc în 1460, și tot acum, Stanciul, alt pribeag, revenea în Moldova, împreună cu Mârza, fiul său. Peste puțin timp venea și Cozma Șandrovici, încât, în 1460, pe lângă Petru Aron, nu mai rămânea nici unul dintre marii boieri. Revenirea pribegilor este o dovadă a politicii înțelepte pe care Ștefan a știut s-o ducă față de boieri. Un spirit vindicativ n-ar fi făcut altceva decât să îndârjească opoziția boierească. Începutul domniei lui Ștefan reprezintă prologul promițător al unei cârmuiri pline
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puterii lui Ștefan. Altfel am fi asistat, așa cum s-a întâmplat în mod obișnuit, când un domn dă dovadă de slăbiciune, la un nou exod al boierilor. La cârma țării era însă o minte înțeleptă și un braț puternic, iar pribegii au simțit acest lucru. Pentru a nu pierde domeniile avute în Moldova, reveneau și acceptau domnia care se dovedea, prin curajul și acțiunile voievodului, bine întemeiată. Dintre pribegi numai Mihul rămânea în Polonia. Politica înțeleaptă pe care voievodul a știut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cârma țării era însă o minte înțeleptă și un braț puternic, iar pribegii au simțit acest lucru. Pentru a nu pierde domeniile avute în Moldova, reveneau și acceptau domnia care se dovedea, prin curajul și acțiunile voievodului, bine întemeiată. Dintre pribegi numai Mihul rămânea în Polonia. Politica înțeleaptă pe care voievodul a știut să o ducă în primii trei ani de domnie avea să-și dea roadele în anul 1460, când Petru Aron este nevoit să părăsească Polonia. Împrejurările care l-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în schimb, să-i apere de turci sau de o amenințare venită din partea Moldovei. Din Transilvania Petru Aron a ajuns repede la curtea regelui Matei Corvin. Motivul care l-a determinat pe Matei să-l oploșească la curtea sa pe pribeagul moldovean ar fi fost, după Bonfinius, cronicarul lui Matei și omul de curte al acestuia, faptul că Ștefan a refuzat să-l recunoască pe Matei ca suzeran. Deteriorarea relațiilor cu regatul ungar a fost interpretată fără nici un temei și ca
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trebuit să participe și au și participat, incursiunile fiind făcute cu oastea cea mică, formată din cei mai aleși boieri. Este greu de susținut că boierii l-au obligat pe Ștefan să-l recheme în țară pe Mihul, din moment ce ceilați pribegi se întorseseră și ocupaseră locuri înalte în Sfatul Domnesc. Cronicarul polon Ioan Dlugosz știa că Ștefan cel Mare se temea de trădarea unor boieri din cauza severității sale. Sau, se poate spune, mai aproape de realitate, din cauza spiritului său de ordine și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lucru evident prin conturarea similară a traseului tranzitoriu: „Că noi am venit,/ Că am auzit/ Că ești călător,/ Cu roua-n picioare,/ Cu ceața-n spinare,/ Pe calea cea lungă,/ Lungă fără umbră” (Goij). Numai sub protecție solară dalbul de pribeag, dar și flăcăul ce pășește în planul sacru al inițierii pot ajunge cu bine dincolo. Această sincronizare magică a plecării se explică la nivel simbolic prin faptul că soarele reprezintă „prototipul «mortului care învie în fiecare dimineață». Un întreg ansamblu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
redobândirea ochilor, uscați uneori, aducând sondarea panoramei dată de cunoaștere. Crucea (simbol solar) formată de cele trei drumuri și cărarea dinspre profan recomandă celor puternici un singur traseu, cu amendamentul dantesc, pregătitor. Drumul este similar cu cel al dalbului de pribeag din cântecele ritual ceremoniale, pentru că include „escala” în tărâmul morților. Mezinul nu mai vine înapoi același, ci un altul (Mircea Eliade), inițiat. Drumul ales este similar cu cel al mezinei din balada Trei fete surori I(5): „Fata cea mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
destinul și a se consacra prin luptă. Nu lipsit de importanță este faptul că și moartea îmbracă forma deplasării spațiale, despre neofit spunându-se că „a murit și a plecat în lumea spiritelor”. În cântecele ritual-ceremoniale românești, drumul „dalbului de pribeag” este tratat cu mare atenție, pentru a nu rata integrarea în „lumea fără dor”: „Cî noi am vinit,/ Cî am auzit,/ Că ești călător,/ Cu roua-n picior;/ Și noi te rugăm,/ Cu rugari mari,/ Cu strigari tari,/ Sama tu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al incursiunii mitice și, dacă adăugăm acest simbol descinderii pe care o întreprinde voinicul călare pe calul său htonian și sepulcral, avem toate mărcile coborârii în infern, loc prin definiție al încercărilor inițiatice. Soarele este în toate speciile folclorice călăuza pribeagului între dimensiunile ființei, așa cum am văzut deja. Cel dispărut are nevoie de însoțirea cu zorii, neofiții merg spre răsărit și se întorc inițiați de pe tărâmul soarelui. Un basm din colecția Ispirescu sintetizează perfect funcția de călător total a soarelui: „el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adăpos¬tește atât neofiții, cât și pe cei plecați definitiv în lumea Strămoșilor. „Moartea îmbracă forma deplasării spațiale”401 și cum moartea simbolică reprezintă condiția consacrării într-o viață superioară, de erou întemeietor, cele două con¬cepții converg. „Dalbul de pribeag” este, pe de altă parte, un neofit și el, trecând spre ultima fază a existenței sale spirituale. Adeseori, cel plecat în călătoria inițiatică își întâlnește rudele moarte care devin ajutoare în incursiunea lui. Drumul pe celălalt tărâm este secondat de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ființa amfibie este asociată la noi cu trecerea dintre lumi, „ca paznic al acestei intrări, ca stăpân al căilor infernale, ca ghid și protector al celui aflat pe cale fără întoarcere”. Știm că neofitul intră în aceeași clasă cu „dalbul de pribeag”, amândoi fiind plecați spre un alt nivel existențial, unul al „lumii cu dor”, celălalt al celei „fără dor”. Poate cea mai aspră ipostază a inițiatorului, Vidra din balada Vidros I(11) pedepsește dur pe Antofiță pentru încălcarea unui tabu aparent
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroului adaugă forță incursiunii în sens magic. „Roua și ceața” ce însoțesc dimineața de joi (singura zi a săptămânii benefică pentru începutul luptelor arhetipale) dezvăluie în Iovan un călător mitic între nivelurile existențiale, după cum sugerează similitudinea cu drumul „dalbului de pribeag”. În acest context, apa neagră a Cernei, „nefertilă, fără viață, ostilă, «urlătoare»” pare un topos comun celor două trasee: inițiatic și spre cealaltă jumătate a neamului. Dăruirea Cernei cu pește este un gest fast ce anticipează reordonarea universului: eroul transformă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
răspândită, exprimă statutul de neofit: „Numai Lina, fată dalbă” (Mada - Hunedoara), „Ea ședea și chindisea/ Cu mâini dalbe zugrăvea” (Porumbacude-Sus - Făgăraș). Așa cum s-a remarcat, epitetul „dalb”, atât de frecvent în colinde, se aplică și mortului (dalbul călător, dalbul de pribeag) și tărâmului de dincolo (lumea dalbă), albul reprezentând „atributul invizibilității și morții” folosit și în marcarea simbolică a morții neofiților. Non-culoarea în discuție apare în ambele momente ale vieții (adoles¬cența și moartea), fiindcă ele aparțin trecerii spre o altă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ploaie cu vânt,/ Ele-au rătăcit,/ S-au sălbăticit” (Seaca - Olt). Împodobirea menționată în toate variantele este postliminară pătrunderii în sacru, dar intenția acestui statut nubil creează contextul rupturii de nivel existențial. Plecarea lor, similară cu cea a dalbului de pribeag, are și o explicație pragmatică; numeroase plante de leac necesită recoltarea înainte de răsăritul soarelui: „În revărsatu de zori,/ În glasu de cântători,/ Ele mi-a plecat/ Și mi-a mânecat/ Cu roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată” (Idem). Asemenea chinuitei nurori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]