872 matches
-
Târgoviște) - fiul lui, Barbu Detcovici a ajuns și el mare dregător, a fost mare postelnic; marele spătar Dragomir din Cepturile (pribeag în Ardeal cu Vlad înecatul, ucis pentru „rea hiclenie” înainte de 7 mai 1535) - fiilor lui „li s-a întâmplat pribegie în țări străine”; marele spătar Negrea (om al lui Mihai Viteazul, dat morții - în 1601 - de Simion Vodă Movilă) - pe firul lui l-a chemat Ionașco și a fost comis; Preda Craiovescu, vărul lui Neagoe Basarab (cel care „s-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va ajunge Doamnă a Moldovei, căci se va căsători cu Constantin Duca (logodna - ne spune Neculce - se va încheia la Istanbul, unde se afla încă viitorul ginere: „Triimis-au Brâncovanul pe Mihai spătar și cu alți boeri ce să tâmplasă acolo pribegii, de s-au dus la Poartă di-au aședzat logodna cu fiica Brâncovanului, anume Marie, cu Costantin, feciorul Ducăi-vodă...” 290) urcat de puternicul Domn de București în scaunul domnesc (intervențiile lui Brâncoveanu în Moldova ar motiva, poate - crede Neculce - „osânda
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acasă”, definind și ele acel „privat” despre care vorbeau mai sus. Erau pline garderobele soțiilor Voievozilor noștri de haine „civile”, împachetate cu grijă și depozitate în lăzile și cuferele din vistieriile domnești, cercetate adesea spre a fi îmbrăcate, cărate în pribegiile ce se declanșau intempestiv. Lista lucrurilor de îmbrăcat ale văduvei lui Pătrașcu cel Bun (Cronica Bălenilor: „[...] deci, după ce s-au umplut patru ani ai domniei lui, ca un om au murit și Pătrașcu vodă și l-au îngropat în biserica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
logofătul din Drăgoești și fiul său Tudor, ginerele lui Pătrașcu cel Bun, Radu stolnic, fiul vornicului Socol din Răzvad etc., au fost executați și moșiile lor confiscate de domnie, iar «câți boieri au rămas netăiați, iarăși li s-a întâmplat pribegie peste munțiț” (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 261). 57. „în primăvara [anului] 1584, Petru [Cercel] a trebuit să facă față unui complot al boierilor numai în parte apropiați Mihneștilor, care rămăseseră în țară, de Paști executând pe neașteptate trei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iar Nicoriță i-a fost credincios. S-a luptat cu tătarii la Trestiana în 1627, a încercat să-i apere tronul, în 1629, dar a fost înfrânt de Vasile Lupu, pe atunci doar vistier, l-a urmat pe vodă în pribegie, întâi la Hotin și apoi în Polonia, a mai încercat încă o dată, la începutul anului 1630, să redobândească tronul pentru Miron Barnovschi, dar a fost învins din nou de același Vasile Lupu, vornic acum, și de stolnicul Grama la Toporăuți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Polonia, a mai încercat încă o dată, la începutul anului 1630, să redobândească tronul pentru Miron Barnovschi, dar a fost învins din nou de același Vasile Lupu, vornic acum, și de stolnicul Grama la Toporăuți. Hatmanul Nicoriță a murit în pribegie (mai fusese pribeag prin 1609, ca „hiclean” lui Constantin Movilă 239), prin 1630, poate din pricina unei răni primite în bătălia de la Toporăuți. După o căsătorie de aproape cincisprezece ani, Todosia a rămas văduvă pentru a doua oară. Și a continuat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Racoviță), Tofana, și-a făcut testamentul la 16 mai 1704. Cu câțiva ani înainte, în 1701, se refugiase în țara Românească de frica lui Constantin Duca. Tot așa cum, cu câțiva ani înainte, în 1698, își redactase diata faimosul și aventurosul (răscoale, pribegii, trădări spectaculoase) serdar și apoi stolnic Mihalcea Hâncu. Beneficiari ai dispozițiilor testamentare trebuie să fi fost cea de-a doua sa soție, Nastasia (măritată înainte cu vornicul Potlog) și copiii rămași în viață, căci un fiu - Donie - fusese omorât de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
murit datori (pe ale lui Miron Costin nici fiul său, cronicarul Nicolae Costin, nu le-a putut achita). Soția lui Miron Costin, Elena, fiică lui Ion Movilă, nepoata Domnului Simion Movilă (zestrea ei îl va îmbogăți pe cel întors din pribegie), răposase cu doar câteva zile înainte, dar pe Anița (fiica lui Toader Palade, cu rubedenii înalte) moartea lui Velicico (după ce l-a omorât, Vodă l-a învinuit și de corupție) a lăsat-o văduvă. Căsătoriile celor doi puse, verosimil, la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prădălnicit” averea după ce el a fost spânzurat. Și marelui spătar Dragomir din Cepturile (ucis înainte de 7 mai 1535) i-au fost luate bunurile (uneltise doar împotriva lui Vlad Vintilă), astfel că fiilor lui (indezirabili în țara Românească) „li s-a întâmplat pribegie în țări străine”. Fără avere a rămas și sora lui Moise Vodă, măritată cu Barbu Craoivescu, mare ban, feciorul lui Danciu Craiovescu. Bucatele îi fuseseră luate lui Barbu de Vlad înecatul pentru „hiclenie” (Barbu murise în 1530 în lupta de la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a slugerului Toader Jova, Safta), spânzurat în 1711 de Mihai Racoviță pentru legături primejdioase cu străinătatea, au fost obligați, căci nu mai făceau față greutăților, să vândă o parte din bunuri. Și ca ei mulți alții și, mai ales, altele... Pribegia îndepărta persecuțiile și primejdiile Fuga era cel mai adesea modalitatea de a scăpa de antipatia unor Domni și de consecințele ei de o duritate extremă. Boierii se refugiau peste hotare în Polonia, în Transilvania sau peste Dunăre. Așteptau acolo, nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Câteodată, revenirile acestor femei în țară declanșau noi „cariere” spectaculoase. După ce Radu Șerban s-a stins (era bolnav de podagră) la Viena (pe 28 februarie 1620 își făcea testamentul), văduva Elena - fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni - a pus capăt pribegiei și s-a întors acasă, prin 1633 sau 1635. A luat-o cu ea pe Ilinca, cea de-a doua fiică (Ancuța se va repatria mai târziu, prin 1640), întrucât le chemase Matei Basarab. Voievodul a căsătorit-o pe Ilinca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
grecul - întemeietor al ramurii Catnacuzinilor din Valahia - a făcut carieră - atunci a ajuns mare postelnic, veritabil „supranume” apoi - și pe care l-a slujit cu credință) l-a însurat cu Elina, fiica lui Radu Șerban, și ea întoarsă dintr-o pribegie în Europa centrală. Prin această alianță „exogamică” (soluție practicată și de alți venetici - ne spune și Neculce într-una din diatribele lui antigrecești), fiul lui Andronic Cantacuzino obținu nu doar integrarea, împământenirea, ci și o avere considerabilă (Elena i-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
câțiva ani, dar în acest interval - cu mai multe reședințe, prima fiind la Istanbul - cred că trebuie să plasăm - și nu în afara grijii arătate de maică-sa, atentă, neîndoielnic, și la desăvârșirea educației fiilor - completarea instrucției lui Radu Popescu. Din pribegie se va întoarce un Radu Popescu cultivat, cu lecturi temeinice de istorie și geografie, știutor al câtorva limbi străine - latina, greaca, turca (că „era învățat în limba latinească”, ne asigura Anonimul Brâncovenesc, că știa bine turcește și îi frecventase pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fel în diata Saftei Cantacuzino: „Văzându slăbiciunea bătrânéților”), deși - chiar dacă se știe că speranța de viață a femeilor era pe atunci mult mai redusă - o ușoară „adiere” retorică nu-i poate fi refuzată. Căci Elina se născuse în 1611, în pribegie (Letopisețul Cantacuzinesc: „Atuncea Șărban vodă [Radu Șerban] de-abia au scăpat cu o seamă de oameni păn’ la Suciava, că acolo era și doamnă-sa și acolo au născut și o cocoană botezând-o părintele Vlădica Crimca, numind-o Elina
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mulțime fără număr. Și a fost atunci multă plângere și suspin și vaiet al Moldovei” 563. în Ardeal, turcii și tătarii le chinuiau și le ucideau pe femei. Târgul Aiud a suferit astfel de consecințe ale năvalei din 1658 564. Pribegia părea a fi singura soluție, dar și căile de scăpare erau împânzite de soldații năvălitori. Și rezultatele erau aceleași, pentru că evitarea năvălitorilor nu era sigură 565. Un călător străin remarca ineficiența adăpostirii în locuri întărite: „la ivirea neașteptată a acestei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i-au murit toată făméia lui” - predicatorul profitând de ocazie și dăscălindu-i pe cei vii în întâia și A doua învățătură a cazaniei) și nici văduvele (în ipostaza de „țintă” în viață) cu o „stare” agravată în plus de pribegie („XII. Când rămâne muiarea în țară streină, săracă, fără bărbat și fără de prunci, singură”, predică în care „lemma” este asigurată de un pasaj din Ruth 1, 20-21: „Nu mă chemareți pre mine Naomiia, ce mai vârtos Mara, că foarte tare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zis: că n-am venit să chiem direpții, ci păcătoșii spre pocaianie și, iar: cine va veni cătră mine, nu-l gonescǔ afară” (vezi Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Editura Minerva, București, 1902, p. 105) 519. Aflată în pribegie la Brașov jupâneasa Elena (Ilina) a neastâmpăratului Stroe Leurdeanu (care va muri abia în 1679) își redacta acolo testamentul la 28 iunie 1655. Ea fusese nevasta vornicului Dragomir, dar își scrie diata în favoarea fiilor vitregi, care au avut grijă de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și de asemenea prin Cernăuți, Dorna și Bistrița până În Brașov, scumpul și iubitul meu oraș natal 195, unde am sosit În ajunul Crăciunului, În anul 1834, venind pe același drum pe care cu douăzeci de ani În urmă pornisem În pribegie, Însuflețit fiind de idei mărețe și Îndemnat de dorința de a vedea Orientul. Am Întreprins această călătorie Într-un anotimp nepotrivit atât pentru mine, cât și pentru oricine altcineva care s-ar fi aflat În situația mea. Cu toate că acum nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Études Asiatiques 16 (1-4), 1963, pp. 66-75. Deplasările Îndelungate și războaiele au produs Însă mereu asemenea efecte: vezi, bunăoară, episodul În multe privințe similar (Însă mai puțin În concluzii) pe care-l descrie Neagu Djuvara În memoriile sale, Amintiri din pribegie, 1948-1990, Ed. Albatros, București, 2002, pp. 72-75. Nu am putut consulta deocamdată comunicarea lui J. Kunst despre „Cultural relations between the Balkans and Indonesia”, Royal Tropical Institute (Meded. 107 afd. Cult. Phys. Anthrop.), vol. 47 (1954). 171. Este extrem de dificil
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
românesc să poată fi prezentat lumii libere prin constituirea unei „echipe de intelectuali calificați pentru a trata problemele românești într-o comunitate de gândire și a crea apoi instituții culturale organice”, așa cum îi apar Biblioteca Românească de la Freiburg, Editura Cartea Pribegiei de la Buenos Aires sau Centrul Român de Cercetări de la Paris. Misiunea culturii românești în exil ar fi, așadar, „să salveze valorile trecutului, să mențină legătura cu Occidentul și să elaboreze o orientare potrivită cu timpul și cu structura spirituală a românilor
SCRISORI DIN SPANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289580_a_290909]
-
muzică, literatură, sport”. Director: A. de Herz. S. este o publicație aflată sub influența comandaturii germane de ocupație. Liviu Rebreanu, în articolul Începem! din numărul inaugural, consemnează: „Se zicea că peste o sută de mii de oameni au luat drumul pribegiei înainte de a intra armatele străine în capitală. Au plecat cei cu dare de mână; în locul acelora însă au răsărit alții”. Justificând necesitatea de a continua viața culturală chiar și în teritoriul ocupat de inamic, articolul lui Rebreanu complinește cele afirmate
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
după 1950 a emigrat în Argentina și locuia la Buenos Aires. O nuvelă (sau un microroman), Magie albă, scrisă în 1932, îi era editată în 1952, în condiții grafice precare și într-un tiraj cvasiconfidențial, la Valle Hermoso, în Editura Cartea Pribegiei a lui Grigore Manoilescu. Dincolo de poezie și teatru, adevărata vocație a lui S. pare să fie proza, caracterizată de rafinament, exotism și romanțiozitate. Romanele Popi și Concina prădată au o tematică erotică, dar scriitorul nu trece niciodată de limita sugerării
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
a genealogiei tarate prin orchestrarea colectivă a propriei morți. El își ucisese tatăl, un spirit sangvinar și dionisiac, nod nefast al lanțului familiei, dar paricidul declanșează blestemul stirpei. Avându-l ca prototip mitic pe Sisif, mezinul va fi condamnat la pribegie și la imposibilitatea sinuciderii, dar matricea sa - goana după propria moarte - survine, eliberator, în cele din urmă. Privită din perspectiva acestor piese, dramaturgia lui S. relevă câteva direcții principale. Astfel, Îngerul bătrân sau Comedia nebunilor (publicată în „Teatrul”, 7/1976
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Șaguna, Basme științifice (o ironie ridicolă la adresa Chestionarului istoric al lui Nicolae Densușianu), 1848. Liberalism. Reacționarism (răstălmăcire a trei scrisori expediate de C.A. Rosetti și N. Bălcescu lui Ion Ghica, aflat în exil la Constantinopol, extrase din Amintiri din pribegia după 1848), dar mai ales Țăranul nostru și țăranul mizeriei (scoatere din context tendențioasă și falsificare grosolană a unui fragment dintr-o mai veche conferință a lui B. Delavrancea). Răspunsul indignat al scriitorului este teribil, iar degetul acuzator pus pe
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
Ion Arhip); Din cronica unui veac. Documente inedite (1850-1950), Iași, 1978 (în colaborare cu Ion Arhip); Alexandru Vasiliu-Tătăruși, Focul cel mare. Amintiri din primul război mondial (1916-1918), pref. Petru Ursache, Iași, 1978 (în colaborare cu Ion Arhip), Lunga și amara pribegie, Iași, 2001 (în colaborare cu Lucian Vasiliu); Ionel Teodoreanu, Cina cea de taină, pref. edit., Timișoara, 1992; Otilia Cazimir. Viața și opera în imagini, pref. edit., Iași, 1995; Delavrancea și copiii, pref. edit., Iași, 1996; G. Topîrceanu. Viața și opera
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]