2,532 matches
-
Acasa > Versuri > Spiritual > O INVITAȚIE Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2061 din 22 august 2016 Toate Articolele Autorului Să vii e ușor la mine în suflet, nu e nici poartă, nici pridvor, căci totul este mai ușor, de îmi surâzi binevoitor. Cuvântul să îl rostești plăcut, fără de grabă, poți fi și mut, că nu e bun, ce e prea mult. Vorbele tale adu-le, nu cele de-mprumut. Adu-ți și visul
O INVITAŢIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380077_a_381406]
-
Misiune Creștină, vol. II. Ed. C.N.I. Coresi, Buc., 2013; Pamfile, 1997, p. 364). -Ceată de urători: copii, tineri, maturi ori bătrâni, însoțiți de o traistă, săculeț din lână și de un băț (toiag) cu care se lovește în poartă, în pridvor, în ușă, cântând și urând celor din casă cele bune, de spor, de sănătate, de cununie, de belșug, de ani mulți, de darul colindețelor (mere, nuci, colaci, covrigi, turtă dulce, eugenie, bani, băutură rece ori fiartă la cei maturi etc.
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
grele. N-ai nici un farmec astfel vai de ele, Cu flori uitate singure-n grădină... Căci ziua-și pierde astrul de lumină, Iar noaptea, fără el, nu are stele. Îl văd în amintire cum, pe seară, Faptura-i blândă lumină pridvorul Și când pe scara-și odihnea piciorul Simțeam din nou a vietii primăvară. Astâmpără-te dor de vremi apuse, Și nu-mi mai fi prilej de suferință, Ci stinge-te, cum nici n-ar fi fost ființă Frumosul chip, ce-
STING LAMPA AMINTIRII! de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379456_a_380785]
-
grele. N-ai nici un farmec astfel vai de ele, Cu flori uitate singure-n grădină... Căci ziua-și pierde astrul de lumină, Iar noaptea, fără el, nu are stele. Îl văd în amintire cum, pe seară, Faptura-i blândă lumină pridvorul Si cand pe scara-și odihnea piciorul Simțeam din nou a vietii primăvară. Astâmpără-te dor de vremi apuse, Și nu-mi mai fi prilej de suferință, Ci stinge-te, cum nici n-ar fi fost ființă Frumosul chip, ce-
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
deportați în Siberia. Așa trebuie să plângem și noi peste amintirea celor deportați: <> Sute de mii au fost martirizați prin foame, prin frig și muncă istovitoare. Au murit cu gândul întors spre livezile și viile de acasă, spre casele cu pridvor și cu mușcate în ferestre, spre bisericile în care au fost botezați, spre pământul mănos dintre Prut și Nistru. Nu le-a slujit preot la înmormântare și i-a înghițit pământ străin... Speranța n-a murit... E în firea ei
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
și toți miniștrii Basarabiei de după Unire sunt elevi ai Seminarului. Deci toți sunt elevi ai celui mai bătrân și mai mare naționalist basarabean: ai părintelui Iconom Mitrofor Constantin Popovici.” (Vasile Țepordei-Scrieri Alese. Ed. Flux, Chișinău, 2005, p. 92-94) „Țară cu pridvoare și cu prune brune/ care dorm în ochii puși pe rugăciune,/ cine-a frânt în tine ascuțiș de sabie/ să te plece altor steaguri, Basarabie?// Ruptu-te-au dușmanii, datu-te-au la câini,/ iezii din privire să ți-i culci în
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
urcă - Domnul se pogoară !... XV. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - MUNȚII FĂGĂRAȘ - VERSANTUL SUDIC: SUFERINȚĂ - JERTFĂ - MIRACOL DIVIN, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
-un serafic purpuriu de buburuze/ ce mirific peste sufletu-mi, se scutură.// Gândurile albe-zbenguite luminișuri/ înconjoară totul, împrejmuiesc hotare,/ în amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi ... Citește mai mult „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
căci nu s-a spus totul. Nu s-a spus esențialul. Cea mai mare parte a eminescologilor au creionat doar chipul geniului poeziei. Unii, căldicei, îl îndepărtează chiar de credința ortodoxă a neamului. Mitropolitul Corneanu îl readuce pe Poet în pridvorul teologiei spunând că: „În realitate, marele nostru poet a fost un creștin autentic, ceea ce rezultă din viața, ca și din opera sa. Poeziile, proza și publicistica ... Citește mai mult „Cerurile noastre sunt cele ale lui Eminescu. Dacă ne este dat
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
căci nu s-a spus totul. Nu s-a spus esențialul. Cea mai mare parte a eminescologilor au creionat doar chipul geniului poeziei. Unii, căldicei, îl îndepărtează chiar de credința ortodoxă a neamului.Mitropolitul Corneanu îl readuce pe Poet în pridvorul teologiei spunând că:„În realitate, marele nostru poet a fost un creștin autentic, ceea ce rezultă din viața, ca și din opera sa. Poeziile, proza și publicistica ... XVII. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - CALEA MARTIRIULUI - SUIȘUL MISTIC AL ÎNVIERII, de Gheorghe Constantin Nistoroiu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului APROAPE În casa mea cu ferestre albastre Și cu acoperișu-n două ape Se-mbujorează mușcate în glastre Și-ating cu mâna cerul, de aproape. Pe stâlpii răsuciți ca mici coloane Care-i susțin pridvorul cel umbrit, Își împletesc zorelele-n volane Culori de ametist și malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit
APROAPE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381333_a_382662]
-
-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor, Căci Dumnezeu, prietenul meu bun, Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Aproape / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
APROAPE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381333_a_382662]
-
Ostenește-un aprig dor Zămislit pe un mormânt. Urcă dorul meu de zor, Parcă prins într-un descânt, Undeva peste un nor, Între Ceruri și Pământ. Și-unde dorul meu s-a frânt, Toarce caierul de zor O măicuță în pridvor, Sus, în casa unui sfânt... Undeva, peste un nor. (Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu) ... Citește mai mult Undeva, peste un nor,Între Ceruri și Pământ,Ostenește-un aprig dorZămislit pe un mormânt.Urcă dorul meu de zor,Parcă prins
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
și Pământ,Ostenește-un aprig dorZămislit pe un mormânt.Urcă dorul meu de zor,Parcă prins într-un descânt,Undeva peste un nor,Între Ceruri și Pământ.Și-unde dorul meu s-a frânt,Toarce caierul de zorO măicuță în pridvor,Sus, în casa unui sfânt...Undeva, peste un nor.(Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu)... XXIV. DIN CINCI ÎN CINCI - CATRENE AFLATE ÎN VECINĂTATEA UMORULUI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. Unui donjuan care
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Cu mama-n ea, cu tata viu, Iar eu - copilul cel zglobiu. Zău, m-aș lipsi de toate cele Ce azi îmi fac huzur trupesc, De aș trăi iar vremurile mele De prunc la sânul părintesc - Cu mama, tânăra,-n pridvor, Cu tata, zdravăn, pe ogor. Dar ce vreau eu, biată ființă, Nici noimă n-are îndeajuns, Și nici vreo urmă de putință, Căci drumul vieții e un dus Ce îndărăt doar urma-ți lasă Cu talpa pruncului de-acasă. (Foto
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
vechile nevoi,Cu mama-n ea, cu tata viu,Iar eu - copilul cel zglobiu.Zău, m-aș lipsi de toate celeCe azi îmi fac huzur trupesc,De aș trăi iar vremurile meleDe prunc la sânul părintesc -Cu mama, tânăra,-n pridvor,Cu tata, zdravăn, pe ogor.Dar ce vreau eu, biată ființă,Nici noimă n-are îndeajuns,Și nici vreo urmă de putință,Căci drumul vieții e un dusCe îndărăt doar urma-ți lasăCu talpa pruncului de-acasă.(Foto: Pictură de
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016. APROAPE În casa mea cu ferestre albastre Și cu acoperișu-n două ape Se-mbujorează mușcate în glastre Și-ating cu mâna cerul, de aproape. Pe stâlpii răsuciți ca mici coloane Care-i susțin pridvorul cel umbrit, Își împletesc zorelele-n volane Culori de ametist și malachit. Cobor pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor, Căci Dumnezeu, prietenul meu bun, Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult APROAPEÎn casa mea cu ferestre albastreși cu acoperișu-n două apeSe-mbujorează mușcate în glastreși-ating cu mâna cerul, de aproape.Pe stâlpii răsuciți ca mici coloaneCare-i susțin pridvorul cel umbrit,Își împletesc zorelele-n volaneCulori
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
meu bun, Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult APROAPEÎn casa mea cu ferestre albastreși cu acoperișu-n două apeSe-mbujorează mușcate în glastreși-ating cu mâna cerul, de aproape.Pe stâlpii răsuciți ca mici coloaneCare-i susțin pridvorul cel umbrit,Își împletesc zorelele-n volaneCulori de ametist și malachit.Cobor pe două trepte de lemn vechiSpre stratul învrâstat de micșuneleși mă salută din înalt, perechi,Săgetând aprig cerul rândunele.Pe-o bancă, sub cireșul altoitSe-ntinde-n tors molatec o
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
cireșul altoitSe-ntinde-n tors molatec o pisică,Mișcând urechea spre un ciripitDe vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă.În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor,Căci Dumnezeu, prietenul meu bun,Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor.Steluța CRĂCIUN... XXV. OMNES VIAE ROMAM DUCUNT, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016. OMNES VIAE ROMAM DUCUNT Se făcea că veneam din lumi disparate, în spațiu și timp nesincronizate, dar ascultasem amândoi aceeași chemare
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
de învins. Să ne îmbolnăvim de frumusețe la margine de dor și de binețe, dar omul moralist cu har se întoarce la moralism barbar. Cu ochii pe harta istoriei, râmân cu un gând. Waterloo; ce bătălie, ce grozăvie iar în pridvor doar o statuie care face pipi. Referință Bibliografică: Manneken Pis / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2231, Anul VII, 08 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MANNEKEN PIS de PETRU JIPA în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381584_a_382913]
-
de nimeni și respectate cu sfințenie pe care le stabilea tataie dezvăluindu-le astfel și colegului meu, acestea fiind băutul aldămașului ori bătutul palmei. Și nu de puține ori, după terminarea treburilor prin gospodărie ne apuca seara stând pe treptele pridvorului cu urechile ciulite la ce ne transmitea tataie din ce asculta el la căștile radioului cu galene iar cel mai așteptat mesaj era cel al Europei Libere sau al Vocii Americii când tataie ne șoptea: „Gata oameni buni, de data
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
lume a Paradisului, așa cum ne-o închipuiam de după gratiile comunismului, mi-a dat ghes să mă înham la o călătorie la limita puterilor ce-mi mai curgeau prin vene la vârsta când mulți semeni de vârsta mea privesc lumea din pridvorul casei, sau nici n-o mai privesc în vreun fel. „M-a trimis la Honolulu!”, auzeam de pe vremea copilăriei revolta din glasul celui nevoit să străbată un drum lung și greu, căci orașul Honolulu, aflat într-una din insulele arhipelagului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
lume a Paradisului, așa cum ne-o închipuiam de după gratiile comunismului, mi-a dat ghes să mă înham la o călătorie la limita puterilor ce-mi mai curgeau prin vene la vârsta când mulți semeni de vârsta mea privesc lumea din pridvorul casei, sau nici n-o mai privesc în vreun fel.„ M-a trimis la Honolulu!”, auzeam de pe vremea copilăriei revolta din glasul celui nevoit să străbată un drum lung și greu, căci orașul Honolulu, aflat într-una din insulele arhipelagului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
Aici, bădie dragă, ai îngropat trăiri, Cu fratele Mihai, în nopți patriarhale. Noi regăsim în ea, copilăria noastră, Profunde rădăcini au împânzit și dor... Azi lampa este stinsă, nu-i nimeni la fereastră Doar cetele de îngeri ce-așteaptă în pridvor! La 31 decembrie 1889, în urmă cu 125 de ani în timp ce urătorii mergeau din casă în casă, la Bojdeuca din Țicău,Ion Creangă părăsea această lume. A fost înmormîntat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași. Referință Bibliografică
LA BĂDIŢA ION CREANGĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/374395_a_375724]