881 matches
-
ce vin de la miază-noapte. Unde este turma care-ți fusese dată, turma de care erai așa de mîndru? 21. Ce vei zice cînd va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obișnuit să-ți fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naștere? 22. Și dacă vei zice în inima ta: "Pentru ce mi se întîmplă lucrul acesta?" Din pricina mulțimii nelegiuirilor tale ți s-au ridicat poalele hainelor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
chiar dacă voiam să vorbesc, nu am putut. Am închis în mine multe lucruri dureroase. Nu am avut un confident. Din fire, nu sunt genul de persoană care să vorbească despre vrute și nevrute cu oamenii. Nu că nu aș fi sociabilă. Am prieteni. În trecut, ascultam cu răbdare problemele celorlalți, dar nu prea mă destăinuaim. Așa sunt eu. Am impresia că după atac sunt mai vulnerabilă. Cum sunt un pic tristă, plâng cu lacrimi de crocodil, apoi îmi revin imediat. Când sunt deprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a câștiga bani, interpretam și cântece populare. Mi-am dat seama că nu aveam un viitor prea strălucit... Prietenii mei începuseră să câștige mulți bani și am renunțat (râde). Cântam și la cabaret, mai făceam o groază de lucruri. Am prieteni care duc viața aceasta și acum. Chiar m-au invitat să mă alătur unui cor care cântă balade. Prietenul care renunțase mai înainte la formație se angajase ca programator la o firmă și m-a întrebat dacă nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Normal că nu aveam curajul necesar. Voiam să găsesc o cale prin care să fiu alături de adepții Aum. Deja mă împrietenisem cu polițiștii, așa că, ce aveam de pierdut? Sunt genul de persoană care acționează în funcție de moment. Sunt singur, nu am prieteni. La firmă mereu sunt în subordinea cuiva care urlă la mine. Nu am pe nimeni care să-mi fie alături. De aceea, am fost foarte fericit când polițiștii mi-au cerut cu seriozitate: «Te rugăm să te străduiești să scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
după care trebui să suporte privirea acidă a lui Carol, surprins și indignat de a fi fost prezentat într o astfel de postură. Minte! răcni Carol cu o voce prea ridicată pentru liniștea ce domnea în jur. Nu suntem deloc prieteni. Mai degrabă dușmani. Dușmanii ajung de multe ori să devină buni prieteni, așa că nu ăsta e necazul acum, ci spuneți mai bine unde să vă duc, că-mi sunt caii nădușiți și răcesc cât vă ciondăniți voi. Du-mă unde
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
după care trebui să suporte privirea acidă a lui Carol, surprins și indignat de a fi fost prezentat într o astfel de postură. Minte! răcni Carol cu o voce prea ridicată pentru liniștea ce domnea în jur. Nu suntem deloc prieteni. Mai degrabă dușmani. Dușmanii ajung de multe ori să devină buni prieteni, așa că nu ăsta e necazul acum, ci spuneți mai bine unde să vă duc, că-mi sunt caii nădușiți și răcesc cât vă ciondăniți voi. Du-mă unde
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
interesul capital al vieții, tocmai aceea ascund de ea. Iar interesele și soarta ei îmi sunt atât de scumpe, încît dacă ea ar fi fericită cu oricine altul afară de mine, i-aș urî fericirea cu sălbăticie, atât de mult suntem prieteni! Și dacă mi s-ar impune alternativa de a o vedea înăbușită de patimă în brațele altuia ori neînsuflețită pe catafalc, nu știu ce aș abhora 1 mai puțin, așa de mult îi sunt prieten... Prietenia noastră a murit odată cu cea dintâi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rămase de la masă pentru un eventual supeu pe drum, pe care nu le-am putut refuza, deși știam că n-o să am nevoie de ele. Când mi-a dat mâna și am vrut să i-o sărut: "Nu! - Acum suntem prieteni, îți pot cere o favoare: să renunți cu mine la moda asta. Cu străinii n-am ce face." Mi-am adus aminte că la sosire mi-a lăsat mâna cu o împotrivire reprimată, pe care am atribuit-o timidității. Desigur
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zău, vorbesc serios. De ce nu i-a scris, ca un bărbat, prevenind o asemenea tragedie? Ai cumva idee pe unde se găsește? m-a întrebat doamna de onoare uitându-se la mine și picurându-și oțel în glas. Dacă sunteți prieteni din copilărie, poate că știiă — Eu am sosit la New York abia acum două ore, am răspuns cu nervozitate. Nu numai doamna de onoare, dar și soțul acesteia și doamna Silsburn mă străpungeau cu privirile. Până acum nu mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de Cotnari, sorbi câteva Înghițituri Își mai aprinse o țigară privind la Mingoti amenințător. „De ce n’am fost informat până la ora actuală...? Ce fel de informator ești tu, neglijând o asemenea pradă...? Ai mare grijă cum procedezi cu mine, suntem prieteni până la o adică...!” Mingoti Încercă să-l Înduioșeze. „Crede-mă omule. Mărunțișul pe care-l primesc de la voi pentru informațiile transmise, nu acoperă nici pe departe cheltuielele mele de Întreținere. Ce puteam face...? În situația În care mă aflu, am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de alămuri șăgalnice În ton, Angela (la doar un pas de-a fi vulgară, o femeie frumoasă) spuse: — Numărul ei cu Wells e atât de grozav. Chiar erai așa de apropiat de H.G., unchiule? Ne știam bine. — Dar amici? Erați prieteni la cataramă? — Poftim? Dragă fată, În ciuda anilor mei, sunt un om al epocii moderne. Nu-i găsești pe David și pe Ionatan, pe Roland și pe Olivier, prieteni la cataramă În ziua de azi. Compania omului era foarte plăcută. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care natura o permite, dar pe care nu o dezvoltă. Spui tâmpenii. Eu cred că te place și dacă o să vrea să te cunoască mai bine, o să ajungă să te iubească...fiindcă și tu o iubești, nu-i așa? Suntem prieteni, i-am replicat, neștiind cum să clasific relația asta a mea atât de confuză. Poate că și eu eram la fel de confuz, prea timid să-i vorbesc despre mine și prea tăcut. În liniștea noastră, doar ea putea vorbi cu detașare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și învață să fie frumoasă și așa, cu mâinile trudite și mirosind a mâncare. Am priceput, zise ea, poate că apreciem pe cineva pentru ceea ce reprezintă ca suflet. Contează mai puțin haina, parfumul sau limbajul. Mi-ar plăcea să fim prieteni așa cum ești tu cu ea, sau mă rog, nu chiar așa, că te simt că o iubești. Eu sunt Nicoleta, zise întinzând mâna pe care tocmai i-o sărutasem cu câteva clipe înainte. Eu sunt Gonzales, i-am răspuns strângând
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Dacă ar fi trebuit să-i dau un răspuns sincer, atunci ar fi trebuit să-i spun că nu știu ce vrea de la mine. Nu mă voia ca iubit și nici alteia nu s-ar fi îndurat să mă lase. Noi suntem prieteni Creațo și nu înțeleg de ce n-am voie să fiu prieten și cu Nicoleta. Mă, tu chiar nu pricepi? E ca și cum ai viziona un film și dintr-o dată ți ar trece prin cap să-i iei locul personajului principal, acolo
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
doi pentru început... Nu cred că te mai pot ajuta în jocul tău de-a iubirea, doar ca s-o faci geloasă pe Creața. De mâine va trebui să găsești pe altcineva, dar asta nu înseamnă că n-o să rămânem prieteni. Te înțeleg și-ți mulțumesc pentru grija pe care mi-o porți. O dată și-o dată trebuia să punem punct acestei șarade. Nu vreau să mă înțelegi greșit, dar crede-mă că nu mai putem continua în minciună. Îmi vorbea destul de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
iubit de fațadă. Indiferent de ceea ce simțeam în acele momente, îi doream tot binele din lume și dacă eu încurcam drumul ei spre fericire, tot eu trebuia să fiu acela care avea să se dea la o parte. O să rămânem prieteni dacă el o să accepte, i-am zis, cu toate că puțini pot să creadă că între persoane de sex opus pot exista și astfel de relații sincere. Mereu o să rămânem prieteni, îmi zicea printre sughițuri. Știi seara când am dansat amândoi? Pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și informații publice. Suntem și acum la fel de diletanți. Am constat azi că e greu să te adaptezi în altă parte la vârsta mea, poate și fiindcă sunt femeie? Nu fiindcă sunt în „străinătate”, nu mă simt deloc așa o dată ce am prieteni și vorbesc românește (ceea ce nu e mereu bine). E doar un loc unde nu este familia mea și casa mea. Cred însă că vârsta contează. Îmi fac tabieturi. Marțea merg la Sahara Mart, magazinul cu produse „orientale” al unor iranieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
invocata grijă paternă. - Nu înțeleg... Atunci pentru ce? întrebai, profitând de pauza vorbirii mele, o anulă, privindu-mă peste umeri: - Chiar nu înțelegi? Apoi își fixă ochii în ai mei: ce memorie scurtă ai „domnule judecător”, vorbi, accentuând cu ironie prietenească ultimele două cuvinte. Privirea ei căpătă străluciri uitate, un fel de amurg; și neînțelegerea mea se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-o moartă! Dana s-a răsucit pe tocurile ei de opt centimetri și și-a scuturat pe spate coama deasă de păr strălucitor. Apoi Leon m-a văzut, și fața lui s-a luminat. —Hei, Anna! Leon și Aidan fuseseră prieteni din copilărie, dar, în formulă completă, cu mine și Dana, fusesem combinația ideală, toți patru ne potriviserăm de minune. Când nu scanda că lucrurile sunt oribile sau porcării, Dana era o persoană extrem de afectuoasă și de amuzantă. Obișnuiam să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care doar noi știm să le gătim. Noi și cu tine. Se uită la Listarius, care turna amestecul de bobi și măruntaie de oaie într-un vas de ceramică cu flori roșii. — Și apoi, chiar dacă ne certăm des, noi suntem prieteni. Prieteni adevărați. Iar prietenii nu te trădează. Însă dacă tu spui cuiva ce vorbim noi în bucătărie - bucătarul-șef luă cuțitul și-l îndreptă spre gâtul lui Listarius -, te ucid. Puteți avea încredere în mine, zise băiatul. Paharnicul îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te apere până la victoria finală. Dar apoi... — Apoi? Calvia se așeză cu mâinile în poală. — Ești un războinic nemaipomenit, dar îți va fi greu să te aperi de invidia apropiaților lui Vespasianus și a celor care declară că îți sunt prieteni. Intrigile nu sunt pentru tine. — I-am scris lui Vespasianus o scrisoare ca să-i explic... Calvia ridică mâinile. — I-ai scris că tu ai pornit cu legiunile din Pannonia și Maesia, că tu ai trecut peste Alpes, că tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mă gândesc mai bine, nu m-ar fi deranjat să’arăt așa nici acum cinci ani sau chiar zece. Problema e cu ceasul, cu motorașul. Inima mea nu funcționează bine. — Nu-mi spune așa, făcu el cu o tresărire. Suntem prieteni. Spune-mi Barry. Uite, îmi spuse el, luându-mă cu mâna uscată de după umeri, în timp ce mă conducea prin salon, vreau să o cunoști pe Vron. — Vron? Acum o face cu roboții, mi-am spus ea M-a oprit, trăgându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fii nevoit să-ți refaci viața în felul ăsta. — Știam eu! exclamă entuziasmată contesa. Știam eu că ești om de încredere! O să te fac prietenul meu, domnule Vultur. — Vultur-în-Zbor, preciză el. — Așa, rosti ea. Irina și Vultur-în-Zbor. De-acum suntem prieteni. Iar acum îți voi arăta cum îmi atârnă trecutul de gât și cât de greu e el. Descuie șopronul și deschise ușa. în penumbră Vultur-în-Zbor reuși să distingă doi bărbați, amândoi maturi, ce jucau dame cu niște piese de șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gândeam să fac o plimbare scurtă. Și au lăsat-o iarăși pe Elfrida pradă proastei dispoziții și enervată pe sine însăși. După ce casa familiei Gribb nu s-a mai văzut, după ce copacii au acoperit-o, Irina Cerkasova spuse: — Mai suntem prieteni, Vultur-în-Zbor? — Da, răspunse el. Dacă vrei. Irina și-a pus brațele în jurul gâtului lui și l-a sărutat pe gură. — Atunci asta ne cimentează prietenia, a zis ea și s-a îndepărtat de el fără să se uite în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nepăsare. Oamenii mereu se întreabă asta, până când văd o poză cu Alain. Dominic seamănă leit cu tatăl lui. Mi-a venit brusc ideea că, dacă asta se voia o masă în cinstea zilei de naștere a fetelor Fine, unde erau prietenii lor? Suki și Belinda păreau că-i tratează pe băieți mai degrabă ca pe niște cunoștințe de societate decât ca pe niște prieteni apropiați. Voi două nu aveți prietene? am întrebat-o eu pe Suki, cam direct. Pentru că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]