543 matches
-
fără de nici un traumatism. Aviz tunelurilor și războaielor viitoare! Deducția asta, de la facultățile sigure ale imaterialităței la materie, o bucură nespus, fu pentru ea o probă matematică a existenței organizate a trupului sufletesc. Mini vroi să spună Elenei că lumea se primenește, că pământul, după ce-și îndestulează oamenii, îi trimite la oraș rând pe rând, dar nu găsi curajul de a da glas unor astfel de opinii. I se păru că vor suna rău. Nory schimbă aspectul tragic al lucrurilor și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
au prăbușit amândoi într-un somn fără memorie, vecin cu leșinul, fără să-și mai scoată de pe ei hainele mototolite, ude și pline de nisip, și fără să-și mai pună Carol plasa de ținut mustața. Capitolul VIII PRIMĂVARA VENI, PRIMENIND SÂNGELE ființelor și seva plantelor. Iar am avut un vis, spuse Carol într-o dimineață. Văd că ai prins gust. Am visat Moartea... Moartea cui? îl întrebă Filip. A nimănui. Am visat-o pe Ea. Moartea. îmi dă târcoale, draga
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la copil, să se poată soția odihni. În locuința noastră se intra printr-o sală unde, în dreapta era camera noastră. În stânga era o altă cameră, plină cu cereale, iar între camere era intrarea în bucătărie unde soba, la intrarea cuiva, primenea zecile de șoareci care aveau interese acolo. Când dădeai foc la sobă, parte din ei fugeau, ceilalți, refăceau scenele autodafeurilor. Sala de clasă era în localul unei prăvălii. Aveam 18 elevi așezați în bănci, câte șase, ordine numerică mereu risipită
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stârnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stâncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stătuse mai înainte Triner era acum un luciu care scînteia și se stingea imediat, în timp ce niște puternice pompe aspiratoare (declanșate automat de către tun) curățau aerul din încăpere. Era un proces standard, atît de rapid încît tot aerul din cameră se primenea de cinci ori pe secundă. În birou se așternu tăcerea între Hedrock și Royan. Într-un tîrziu Royan îi spuse: ― Zău că nu înțeleg cum ai scăpat. Părea emoționat. Îi tremura glasul. Pălise și fără doar și poate cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a început iar să plângă, pentru că așa se obișnuiește în asemenea ocazii, apoi s-a apropiat de Dragoș, l-a sărutat pe frunte în mod, aș zice, solemn și a ieșit din scorbură; noi n-am închis imediat, ca să mai primenim aerul, deși se făcuse al dracului de frig; domnul Sima a rămas, plângând, în fața ușii. „Ce faci, domnule Sima ?“, l-am întrebat, „dacă nu pleci, intră măcar înapoi, vreau să închid“. „Aștept puțin, să-mi înghețe lacrimile“, mi-a răspuns
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de nebuni Îmi șoptesc: După ce vei primi harul să nu te culci pe-o ureche, să oblojești În palmele-mpreunate cu de-a sila cîntecul de cocoș!" CÎnd umbra mea va moși alte umbre, cînd nesfîrșitul meu poem nu-și va primeni disperarea, adînc, În pămînt, voi scuipa sîmburii iluziei, și, Împovărînd primăvara cu o altfel de Înmugurire, abia atunci el nu va putea fi povestit sau explicat... Asta e sigur. Aș putea lua Înfățișarea unui zeu decadent..., dar cîtă spaimă aș
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Vânătorul așteptă ca Albert să se reculeagă din faza lui de proslăvire. Nu e așa, Albert rosti el cu dezmierdare că tâlcul acestei pravile umple de desfătare pe cel ce o aude? Profesorul nu-i dădu răspuns, mărginindu-se să primenească, în înzecite păreri de cuget neexprimat, baia lui de reflexii noi. Între modestie și triumf, Vânătorul continuă interogațiile adresate Profesorului: Taci? De ce taci? Poate nu știi care-i agerimea razei de Lună? Dacă nu o știi, ascultă! Află că agerimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe aici...Am să te mai caut, conașule...” O primăvară frumoasă a intrat în curtea palatului cu brațele pline de flori. În frunzișul crud al copacilor de sub geamuri, păsările nu-și dădeau rând întrecându-se parcă în măiestrie. Un soare primenit după ploaia de peste noapte a prins să urce grăbit de parcă voia să ajungă cât mai repede de ceea parte a cerului. Știind că Ștefan vodă a chemat iar clerul și boierii divăniți în acea dimineață la sfat, am intrat mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de bani, În loc să lase legea războiului să-și urmeze cursul pînă cînd - cu Învingători sau fără - confruntarea se stingea Într-un fel. Thomas credea că disputele armate - chiar dacă avea oroare de așa ceva - Împinseseră planeta Înainte: nu pacea, ci războaiele mai primeniseră omenirea: conflicte dure erau, de cînd lumea, În interiorul oricărei specii. Omul avea o reminiscență bestială, bine disimulată; nu arăta că ar putea să omoare pe cineva; un miel. O făcea, nevinovat, În filmele cu violență, le căuta, intra În ele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Îi mîzgălise acolo lui Pollux. Carpe Diem! - cum, În rostirea unei limbi moarte ce nu vroia să moară, Îndemna un cîntec sacru; amîndoi simțeau, uneori, cum pier Încet. Thomas nu ajunsese În Legiunea Străină pentru că - În pofida părerii sale că războaiele primeneau uneori lumea - nu era În stare să omoare un om. Chestia cu Înotul poate că ar fi găsit Înțelegere. Mai tîrziu Însă, Într-o situație anume, ar fi trebuit să ia viața unui semen! Care pe care nu mai admitea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în stropul de soare care pupila îmi violează că, pe loc, privirea mea stinsă arde totul în jur ca un acid, purificată de tenta putridă. ce se întâmplă în aer, în mine și în pământ, câtă vreme în cer se primenesc anotimpuri, nu-i timp de răsuflet, doar grabă, chicotit gâfâit, despletiri de fiori și o singură, mare, sfântă slujbă. alunecare miezul pietrei palpită și mut se dezghioacă în calicii de floare, în nebănuite catifele și moliciuni. acolo se desfată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
neagră și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne sucombă, insesizabil, grăuntele de somn în care am sperat ca într-o izbăvire. lucrurile se fisurează, în timp ce, nevăzut, se primenesc, cască în noi buzele rănilor ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea verzi pentru a putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea, să știi că-n mine asfințitul e-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene căciula. Ți-am poruncit să vii degrabă, oropsitule! se răsti, îngăduitor, boierul Iordache. Dar m-a suit moș
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
urmelor lăsate de vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri, neuitând
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
hărnicia și înțelepciunea ta, această fenomenală grădină suspendată a dragostei tale, dorul de prințișorul tău, shangdi di liwu, ambrozia sufletului fântâna tău, este la fel de electrizant, dacă nu mai electrizant, pe măsură ce timpul trece, munca ta de schimbare, de purificare a dragostei, primenește și mai mult dorința irezistibilă de a-l strânge în brațe, de a-l face pe veci al tău, nici dansul petuniilor magice în adierile khamsinului nu te poate face să uiți asta, nici îmbăierile în lacul tău sfânt, kanas
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ca în locul vechii și oarecum cochetei clădiri să apară un nou dom uriaș în care să-și găsească de lucru angajații Companiei de Transporturi și Comunicații. Dar planurile lui nu modificareră prea mult zona, astfel încât clădirea suferise modificări structurale minore, primenindu-și însă generos întreaga înfățișare exterioară și interioară. Sub același acoperiș își găsiseră adăpost atât locul de muncă cât și cel de relaxare, un lucru obișnuit însă pentru preaonorabilul Poha pentru care una din resursele aflate mereu în criză era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Ierarh Varlaam a îngăduit să particip, cu nevrednicie, la pregătirea pentru așezarea în raclă a cinstitelor sale moaște, binecuvântările sfântului nu s-au oprit aici. Cuprinși de emoții sfinte și cu o adâncă evlavie, părinții ce am fost rânduiți să primenim Sfintele Moaște, vom purta de-a pururi în suflete acele clipe sfinte picurate parcă din condeiul unui înger ce scrie slove cuminți pentru veșnicie. Până atunci nu am mai fost părtaș la o astfel de bucurie. Încă din acea zi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
emoții curate ne-au cuprins inimile tuturor celor ce eram prezenți la acest eveniment istoric. Asemenea fecioarelor celor înțelepte care și-au gătit candelele lor și au intrat cu Mirele în cămară la nuntă, așa și noi fiecare ne-am primenit repede candelele, felinarele și lumânările și am pornit la drum pecetluiți de o cruce sfântă și o smerită rugăciune. Până la Fălticeni am fost ajutați de o mașină a Poliției cu girofarurile aprinse, ce ne-a ușurat mult circulația pentru a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
reproducere. Cu cât se pierde din acesta, generația câștigă în inteligență, dar pierde în putere fizică și în putere de reproducțiune. Prin aceasta începe degenerarea. ["MISTERUL CAPITALULUI MIC"] 2275B Care e deci misterul capitalului mic? El se-nvestește repede, se primenește cum se zice, lăsând pururea o mică diferență în urmă. [BUN IMOBIL ȘI BUN MOBIL] 2275B Bunul imobil cere muncă multă și produce puțin, bunul mobil muncă puțină și produce mult. Dar ecuația trebuie să fie neapărat deplină. Bunul imobil
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-o izgoni. Vru acum ea să-nflorească! Dar baba hâtră începu să amorțească. Blândul ghiocel credea, Și cu asta se mândrea, Că va înflori de-ndată. Dar iarna i-a făcut-o lată... Un picior își mai întinse, Coastele își primenise, Broboada-și aranjă nițel De gândeai că-i...ghiocel. Și c-un pas grăbit de fată Ce se dorea măritată, Cârja și-o propti în horă Pe badea să-l ia la vorbă. Ar fi vrut baba o nuntă... Vorba
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Orele în care desprinzi, cu briceagul, minuscule firimituri de pe o coajă mucegăită de pâine, au ceva misterios și esențial în comun cu aburul dumnezeiesc și somptuos al marilor supe. Și orele și aburul la fel te amorțesc și-ți primenesc stomacul pentru încercarea cea grea, lovitura de pușcă a leșinului, palier de la care sigur îți devii hrană, moment de la care intestinele deranjate singure se pornesc să-și absoarbă pântecele ca pe o friptură. O ultimă delicatesă, cea a desertului: propietăreasa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Matei. Băga capul între umeri, să nu mai vadă în dreapta și-n stânga, și străbătea maidanul. În odaia lui ardea o lampă unsuroasă, murdară. Își auzea de departe copiii tușind. Ziua, muierea ținea ușa și ferestrele deschise. Soarele încălzea pereții, primenea aerul, dar degeaba. Erau prea mulți la un loc! Priveau toți prin geamuri la averea cârciumarului. Așa ceva le-ar fi trebuit. Și cu mintea lui proastă se gândea ce -lo fi adus pe negustor aici, la marginea orașului? Nu înțelegea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frecau buricul cu untdelemn, îi înveleau în țoale, punîndu-i să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile pline de petice și pernele dolofane. După asta, femeile goleau căldările și se primeneau. Aveau fuste albe și ciorapi de bumbac cum e rugina. Se legau cu panglici roșii luate de la încuietorile șifonierelor și își ungeau părul cu gaz. Erau frumoase nevestele lucrătorilor sâmbătă seara, cu ochii înroșiți puțin de săpun și mâinile curate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ascultați... Și în timp ce sania ușoară aluneca sprinten pe zăpada scârțâitoare, vânătorii îl auziră abia șoptind cu o voce pierdută: Drag mi-a fost pe lumea asta Calul, pușca și nevasta, Calul mă călătorește, Pușca de hoți mă păzește, Nevasta mă primenește... Când termină, chicoti singur: - Vă place, ce ziceți? A Vânătorii așezaseră morții la spatele lui Anghel, unul lângă altul, începuse să ningă cu fulgi mari, ușori. Își strânseră mai bine cojoacele pe ei și se făcură că nu aud nimic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]