KorAP: Find »[drukola/base=prință & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 21 >

502 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

fi... Dar... ah, Dumnezeule! E deja ora două! Ce mult v-am reținut, prințe! E impardonabil. Generalul se ridică de pe scaun. — O, dimpotrivă! bolborosi prințul. M-ați cucerit și... în sfârșit... totul a fost atât de interesant! Vă mulțumesc mult! — Prințe! spuse generalul, strângându-i iarăși dureros mâna și privindu-l pe prinț insistent și cu ochii strălucitori, de parcă și-ar fi venit brusc în fire și ar fi fost uluit de o idee subită. Prințe! Sunteți atât de bun, atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de interesant! Vă mulțumesc mult! — Prințe! spuse generalul, strângându-i iarăși dureros mâna și privindu-l pe prinț insistent și cu ochii strălucitori, de parcă și-ar fi venit brusc în fire și ar fi fost uluit de o idee subită. Prințe! Sunteți atât de bun, atât de naiv, încât uneori mi se face milă de dumneavoastră. Vă privesc cu înduioșare. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze! Fie ca viața dumneavoastră să înceapă și să înflorească... în iubire. A mea e de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe la ea în seara aceea, lucru care pentru el era cel mai important, chiar totul. — Ce copii încă suntem, Kolea! Și... și... ce bine că suntem copii! exclamă el, în sfârșit, cu încântare. — Pur și simplu, e îndrăgostită de dumneavoastră, prințe, și nimic mai mult! îi răspunse Kolea pe un ton autoritar și convingător. Prințul roși, dar de data aceasta nu mai suflă o vorbă, iar Kolea doar râdea și bătea din palme; peste un minut, începu să râdă și prințul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sperie brusc, cine știe de ce, Lizaveta Prokofievna. — Nu-i vorba de nici un fel de limite, maman, îi răspunse iute, cu un ton sever, fiica ei. Astăzi i-am trimis prințului un arici și doresc să aflu ce părere are. Deci, prințe? — Adică, ce fel de părere, Aglaia Ivanovna? — Despre arici. — Adică... cred eu, Aglaia Ivanovna, că vrei să afli cum am primit... ariciul... sau, mai bine zis, cum am luat... acest colet... ariciul, adică... în acest caz, presupun că... într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Dă-mi voie, în sfârșit, să aflu chiar de la dumneata: mă pețești sau nu? Ah, Dumnezeule! făcu Lizaveta Prokofievna. Prințul tresări și făcu un pas îndărăt. Ivan Feodorovici se prefăcu într-o stană de piatră. Surorile se încruntară. Nu minți, prințe, spune adevărul. Din pricina dumitale sunt supusă la interogatorii ciudate. Aceste interogatorii au vreo motivație? Hai! — Nu te-am pețit, Aglaia Ivanovna, rosti prințul, înviorându-se brusc. Dar... știi și singură cât de mult te iubesc și cum cred în dumneata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îmi ceri mâna sau nu? O cer, îi răspunse prințul, încremenind. Urmă o forfotă generală și intensă. — Lucrurile nu se fac așa, dragă prietene, spuse Ivan Feodorovici, foarte tulburat. Asta... asta-i aproape imposibil, dacă-i așa, Glașa... Scuză-mă, prințe, scuză-mă, amice!... Lizaveta Prokofievna! se întoarse el spre soție, cerând ajutor. Ar trebui... să aprofundăm... Refuz, refuz! strigă Lizaveta Prokofievna, dând din mâini. — Dă-mi voie și mie să vorbesc, maman, doar și eu însemn ceva în istoria asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
doar și eu însemn ceva în istoria asta. Se hotărăște un moment crucial al destinului meu (Aglaia chiar așa s-a exprimat) și vreau să aflu singură, mai ales că sunteți toți de față, ceea ce mă bucură... Permite-mi, deci, prințe, să te întreb: dacă „ai asemenea intenții“, cum te gândești să-mi dăruiești fericirea? Nu știu, zău, Aglaia Ivanovna, cum să-ți răspund. Aici... aici ce-i de răspuns? Și oare... e nevoie? — Mi se pare că te-ai fâstâcit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai repede? Credeam că te-au invitat cu alte intenții. — Ehe! Văd că nu sunteți chiar atât de credul cum vă recomandă unii! Nu-i acum momentul, altfel v-aș destăinui câte ceva despre Ganecika și despre speranțele lui. Sunteți săpat, prințe, sunteți săpat fără milă și... chiar îmi pare rău că sunteți atât de calm. Dar vai, nu puteți fi altfel! — Ți-ai găsit motiv de milă! râse prințul. Crezi că aș fi mai fericit, dacă aș fi mai puțin calm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de altminteri... se pierdu prințul deodată. În privința faptului că mă sapă... nici măcar nu înțeleg la ce te referi. Mai bine să nu mai vorbim de asta, Ippolit. — Să nu mai vorbim deocamdată. Pe deasupra, dumneavoastră nici nu puteți fără mărinimie. Da, prințe, aveți nevoie să pipăiți singur cu degetul ca să începeți din nou să credeți, ha-ha! Ce ziceți: mă disprețuiți mult acum? — Pe ce motiv? Pentru că ai suferit și suferi mai mult decât noi? — Nu, pentru că nu sunt demn de suferința mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fost la mijloc decât egoismul! Am mai auzit-o și pe asta! Da, ce egoism din partea lui! Ce rafinament sau, mai bine, ce grosolănie de bou, în același timp, a egoismului lor, de care ei, totuși, nu-și dau seama!... Prințe, ați citit ceva despre moartea unui anume Stepan Glebov 76 din secolul al optsprezecelea? Întâmplător, am citit ceva aseară... — Care Stepan Glebov? — A fost tras în țeapă pe vremea lui Petru. — Ah, Doamne, știu! A stat cincisprezece ceasuri în țeapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
persoană monolită, ca în vremurile de atunci... Asta... asta am spus-o numai ca să... și nu... — Înțeleg; vă pare rău că ați fost atât de naiv și m-ați contrazis, iar acum vreți să mă consolați, ha-ha! Sunteți un copil, prințe! Totuși, observ că mă tratați ca pe un... ca pe o ceașcă de porțelan... Nu-i nimic, nu-i nimic, nu mă supăr. În orice caz, între noi s-a închegat o discuție foarte caraghioasă; prințe, uneori sunteți chiar ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ha-ha! Sunteți un copil, prințe! Totuși, observ că mă tratați ca pe un... ca pe o ceașcă de porțelan... Nu-i nimic, nu-i nimic, nu mă supăr. În orice caz, între noi s-a închegat o discuție foarte caraghioasă; prințe, uneori sunteți chiar ca un copil. De altfel, să știți că aș fi vrut să fiu ceva mai bun decât un Osterman; pentru Osterman n-ar merita să învii din morți... Oricum, văd că trebuie să mor mai repede, altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe atunci... Prințul se zăpăcise. — Pavlișcev... Pavlișcev a trecut la catolicism? Nu se poate! strigă el îngrozit. — Ba bine că „nu se poate“! mormăi plin de importanță Ivan Petrovici. E prea mult spus și, fiți și dumneavoastră de acord, dragă prințe... De altminteri, îl prețuiți atât de mult pe răposat... într-adevăr, a fost un om bun și, în linii mari, cred că succesul șmecherului de Gouraud poate fi pus pe seama acestei bunătăți. Dar întrebați-mă pe mine câte griji și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că de asemenea remușcări nu este capabil oricine. Ochii lui Kolea începură să strălucească după ce îl ascultă pe prinț. — Ganka, Varia și Ptițân sunt niște netrebnici! N-o să mă cert cu ei, dar avem drumuri diferite din acest moment! Ah, prințe, de ieri am trecut prin multe stări inedite pentru mine; am primit o lecție! De-acum consider că și de mama tot eu trebuie să am grijă; deși are toate condițiile la Varia, asta nu-i de-ajuns... Sări în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Gavrila Ardalionovici la o întâlnire cu Aglaia Ivanovna, lângă banca verde. M-am mirat în ce măsură poate părea prost un om. Observația i-am făcut-o Aglaiei Ivanovna după plecarea lui Gavrila Ardalionovici... Mi se pare că nu vă miră nimic, prințe, adăugă el privind cu suspiciune chipul calm al interlocutorului. Se spune că a nu te mira de nimic este o dovadă de mare înțelepciune. După părerea mea, ar putea la fel de bine să fie o dovadă de mare prostie... De altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
simte? — Tocmai asta mă face să cred că nu se poate! replică prințul. Cum să iasă din casă, chiar dacă ar vrea? Dumneata nu cunoști... obiceiurile din casa aceasta: nu poate pleca singură la Nastasia Filippovna, e o absurditate! — Vedeți dumneavoastră, prințe: nimeni nu sare în mod obișnuit pe fereastră, dar dacă se întâmplă un incendiu, atunci și gentlemanul cel mai de frunte, și doamna cea mai simandicoasă sar pe fereastră. Dacă trebuie să sari, n-ai ce face, așa că domnișoara noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că m-am și cununat cu Rogojin, ca să-ți fac ție o plăcere? Uite, strig acum, fiindcă ești de față: „Pleacă, Rogojin!“, iar prințului îi spun: „Ții minte ce ai promis?“ Dumnezeule? Pentru ce m-am umilit atâta în fața lor? Prințe, nu tu ești acela care mă încredințai că te însori cu mine, că n-o să mă părăsești niciodată, că mă iubești și mă ierți pentru tot, că mă re... mă res... Da, și asta mi-ai spus-o! Iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vară din Elanghin nu e potrivită pentru a se instala. Și într-adevăr, adăugă Evgheni Pavlovici, fii și dumneata de acord că nu puteau rezista... mai ales știind tot ce se întâmplă ceas de ceas la dumneavoastră, în casa dumneavoastră, prințe, și după vizitele pe care le făceați zilnic acolo, în pofida tuturor refuzurilor... — Da, da, da, aveți dreptate, voiam s-o văd pe Aglaia Ivanovna... spuse prințul, începând să clatine iarăși din cap. — Ah, dragă prințe, exclamă deodată Evgheni Pavlovici, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
la dumneavoastră, în casa dumneavoastră, prințe, și după vizitele pe care le făceați zilnic acolo, în pofida tuturor refuzurilor... — Da, da, da, aveți dreptate, voiam s-o văd pe Aglaia Ivanovna... spuse prințul, începând să clatine iarăși din cap. — Ah, dragă prințe, exclamă deodată Evgheni Pavlovici, cu însuflețire și tristețe, cum ați putut permite atunci... tot ce s-a întâmplat? Desigur, desigur, totul a fost atât de surprinzător pentru dumneata... Sunt de acord că era normal să vă pierdeți cu firea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
numai ea, numai Aglaia putea să aibă o asemenea părere despre Nastasia Filippovna... Ceilalți n-aveau părerea asta. — Cel mai revoltător e că n-a fost nimic serios la mijloc! strigă Evgheni Pavlovici, implicându-se categoric în discuție. Iertați-mă, prințe, dar eu... eu... m-am gândit la asta, prințe, m-am gândit și răsgândit, știu că tot ce s-a întâmplat mai înainte, tot ce-a fost acum o jumătate de an, tot - și n-a fost nimic serios! Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
părere despre Nastasia Filippovna... Ceilalți n-aveau părerea asta. — Cel mai revoltător e că n-a fost nimic serios la mijloc! strigă Evgheni Pavlovici, implicându-se categoric în discuție. Iertați-mă, prințe, dar eu... eu... m-am gândit la asta, prințe, m-am gândit și răsgândit, știu că tot ce s-a întâmplat mai înainte, tot ce-a fost acum o jumătate de an, tot - și n-a fost nimic serios! Totul n-a fost decât o pasiune cerebrală, o închipuire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pentru această etichetare; dar, fiți de acord, sunteți și suficient de ciudat ca să nu fiți ca toată lumea. Am ajuns la concluzia că fundamentul celor întâmplate l-a constituit, în primul rând, ca să zic așa, lipsa dumneavoastră înnăscută de experiență (remarcați, prințe, acest cuvânt: “înnăscută“), apoi sinceritatea neobișnuită pe care o aveți; mai departe, e vorba de fenomenala lipsă de măsură (pe care de câteva ori ați recunoscut-o chiar dumneavoastră) și, în sfârșit, de o imensitate întreagă de convingeri cerebrale pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
măsură (pe care de câteva ori ați recunoscut-o chiar dumneavoastră) și, în sfârșit, de o imensitate întreagă de convingeri cerebrale pe care, cu neobișnuita dumneavoastră onestitate, le luați și acum drept convingeri adevărate, naturale și nemijlocite! Fiți de acord, prințe, că în relațiile dumneavoastră cu Nastasia Filippovna s-a aflat din capul locului ceva convențional-democratic (folosesc această expresie ca să fiu mai concis), farmecul „problemei feminine“, ca să zic așa (și să fiu încă și mai concis). Îmi e cunoscută până în cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
veche și om pur, nu o considerați infamă pe femeia aceea care nu a fost dezonorată din vina ei, ci dintr-a unui ins dezgustător și depravat din înalta societate. O, Dumnezeule, e așa de explicabil! Dar problema e, dragă prințe, dacă în sentimentul dumneavoastră era justețe, dacă era adevăr, dacă era de la natură sau dacă nu cumva va fi fost numai un entuziasm cerebral? Ce credeți: o femeie a fost iertată la templu, o femeie la fel ca asta, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
trei luni nu v-a șoptit bunul-simț care-i problema? Da, admit că acum e nevinovată - nu insist, pentru că nu vreau -, dar oare toate aventurile ei pot justifica mândria insuportabilă, diabolică, egoismul ei atât de insolent, de avid? Iertați-mă, prințe, merg poate prea departe, dar... — Da, tot ce-i posibil. Poate că aveți dreptate, bâigui din nou prințul. E într-adevăr foarte iritată și aveți dreptate, desigur, dar... — Merită să fie compătimită? Asta vreți să spuneți, bunul meu prinț? Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]