1,444 matches
-
de miere doar ele au dreptul la putere, muritorul, gloata, suferința, sunt cei cu umilința de a rămâne îngenucheat pentru acestă rază de rahat. Acum apar elitele și spun: vai, tu ai vorbit urât! Dar și elita stă să pută prinsă strâns peste redută, mașina ajunge la scară, viața sigur e comoară atunci când elita se crucește cu degetul arătător. Prostovan ia și privește! Referință Bibliografică: Elita de carton... presat / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07
ELITA DE CARTON... PRESAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381453_a_382782]
-
se va mai întâmpla aici la Ierusalim, Naulius? -Nazarineanul va câștiga partida cu timpul, ilustre! -De ce crezi asta? -E simplu!, răspunse Naulius. Învățătura lui se adresează celor mulți și săraci. Celor fără nici o speranță. Dacă el s-a lăsat prins și răstignit, așa vor face și discipolii lui. Se vor lăsa răstigniți pentru cuvântul său, urmându-i exemplul. În tot timpul! -E oarecum ciudat, răspunse Ponțiu Pilat. Asta înseamnă că vor fi un fel de cult al morților! -V-am spus
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
care au menționat constant faptul că trăim unele dintre cele mai bune timpuri, când se poate învăța cu temeinicie arta veritabilă a viețuirii, dar, totdeodată, și cele mai instabile, când Persoana își poate pierde cu ușurință sufletul, dacă se lasă prinsă (cu sau fără voie) în mrejele ademenitoare ale orgiilor întunericului, devenite brusc modalități firești de a exista. O altă direcție pe care n-au înțeles-o deloc căpeteniile neluminii, însă deosebit de relevantă în complexitatea ei, face referire concretă la gradul
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
picioarele din aceeași parte. (DEX)] la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
amănunțit istoric al originii înrudirii noastre dinspre mamă. De la el făceam rost de niște bețe din trestie și de restul necesar pentru a merge la pescuit. De fiecare dată, după partida de pescuit, nu uitam să înapoiez uneltele și peștele prins, ca să nu mi le confiște pedagogul și să-mi ia prada pescuită pe canal, mai ales că la internat nu aveam ce face cu peștele. Într-o duminică de dimineață, cum stăteam conectat la partida de pescuit, așteptând carasul să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ALBASTRU Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sub zvelte ramuri de cireș stau prinse, Îmbrățișate strâns în floarea lor, A noastre trupuri, fragede, aprinse, Ce din petale nu se mai cobor. Și astăzi, ceru-mi pare mai măiastru, Prin geana ochilor pe tine te zăresc, Cum cerul picură din ei albastrul, Și printre lacrimi
ALBASTRU de DANIEL DAC în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374562_a_375891]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului IUNIE Volbura, ca un zuluf, Pe arac imită via, În livadă nor de puf Slobozește păpădia. Stă gătită-n mii de flori Iasomia la fântână - Diademe prinse-n zori În cosițe de cadână. Viespile în iureș vin, Cu catrințele vărgate Și basmale de poplin, Vin așa, neinvitate. Cu pretenții de baron Cărăbușul le privește, Bâzâind la unison, Roi de-albine se ivește. Să nu crezi că au
IUNIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373304_a_374633]
-
să nu mai încăpem în aceste elegante rochițe? Într-adevăr, fetele erau îmbrăcate foarte elegant. Ana avea o rochiță lungă strânsă pe talie dintr-un material vaporos, de culoarea spicului de grâu, sandale aurii cu tocul jos și o camee prinsă în piept. Cristina cu o rochie trei sferturi, de un roșu deschis, spre ciclame, cu pantofi cu tocul înalt roșii și o poșetă mică ce se asorta cu întreaga ținută. Bărbații erau încântați de felul cum au venit partenerele lor
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Trăsura a pornit spre amuzamentul trecătorilor și al turiștilor cazați la hotel care aplaudau alaiul de parcă era un atelaj princiar. Adevărul era că stăpânul atelajului se străduise ca acesta să arate cât mai special. Pe harnașamentul celor doi cai aveau prinși clopoței care sunau la orice mișcare a cailor. Turiștii, pe lângă care trecea trăsura, întorceau capul privindu-i cu invidie. Plimbarea până în Olimp a durat mai bine de o oră. În interiorul trăsurii era veselie. Ana cu brațul plin de trandafiri îl
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
William Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Ca un cabotin răsturnat pe scena ce are tracu’-n mâna dreaptă sau că o fiara prinsă-n propria ei jenă ca-ntr-o capcană ne-nțeleaptă Așa, eu, cu frica-n sân, uitând să-ți spun de flacăra ce-mi arde pieptul în decăderea ei albastră și senina, mă supun necugetării din sminteala eu fiind adeptul
SONET 23 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373334_a_374663]
-
nu este vorba doar de perfecțiune, viața are riduri, lacrimi, vânătăi, pete, temeri și imposibilități aparente pe care le simți din vibrația elementului viu, floarea asta nu are nimic, este doar un motoraș care primește apă și își ține frunzele prinse..., da este vie, sau cel puțin așa îmi pare. Mai puțin vie însă decât bătrânica zâmbitoare de lângă mine, pe al carei chip citesc ceva din înțelepciunea străbunicii mele, simpla și calmă, demnă și eternă. Încerc pe cât posibil să-mi rețin
CELULA MEA NEBUNA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373335_a_374664]
-
Și-n urmele pașilor lui mi se pare C-aud al eroilor glas. Cluj Napoca 18 august 2015 Am strâns Am strâns în pălmi splendori de vise Și-am împletit înlăcrimat speranțele cu dor Cu un mânunchi de stele în pupile prinse Am vrut să-mpart iubire tuturor. În cântul cel tăcut al dimineții În care sufletul mi se înalță lin spre cer Călătoresc pe aripile vieții Plutind în nemurire cu al ei mister. Cuprins-am cu brațele de rouă și ploi
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
de cleștar din spatele dulapului.) Malu: Ce ai făcut? Ai greșit ca atunci când mi-ai dat să gust fructul oprit. E bine că el a scăpat. Va împleti o altă sită. (Femeia încearcă să prindă păianjenul.) Malu: El nu se lasă prins. Acum fuge. O să se ascundă, iar mâine o să fie mai puternic. El este vânătorul, nu poate să fie niciodată prada. Sera: Mâine îți cade pânza pe ochi și o să mă rogi să te salvez de păianjen. Malu: Te-am rugat
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
satanizată, capetele le-au tăiat... La fel și Luchilian, rămânând lângă CHRISTOS A fost spânzurat pe-o cruce, umilitor, cu capu-n jos... Paula, având slujirea pe Martiri să-i lecuiască Le-a luat trupurile-Moaște cu milă să le-ngrijească ! Prinsă și ea, biciuită, rănită și dezbrăcată Dusă Dregătorilor, ca să fie judecată... Au pus-o să aducă jertfe : la idoli ; dar, a refuzat Și s-a-ntărit chiar și trupește, când Îngerul s-a arătat ! Bătută și peste dantură, dusă în cuptor încins
IPATIE, PAVEL, DIONISIE ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374832_a_376161]
-
Teodor Dume, așa cum inspirat spunea, în prefața unei cărți (semnate tot de Teodor Dume ), Gheorghe Grigurcu, "stigmatul unei neconvenționale purități și al unei exemplare modestii"Așadar, scriitura lui Teodor Dume este un adevăr nesofisticat. Scrierile domniei sale sunt tablouri vii (icoane prinse sub grindă) pe care le citești cu sufletul. Sunt rugi înălțate înspre cer întru binecuvântarea fiecărei zile.Prin simplitatea cuvintelor ele rodesc și înmuguresc în suflet.Într-un cuvânt fluidizează și vitalizează existența "dintre cele două respirații": Viața și Moartea
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
zac și-ascult alte și alte povestiri pe scurt sau lung nu le alung mă scald în ele chiar sperând să îndulcesc acele file în care mă visam strângând rodul iubirii și-al tăcerii firelor albe de istorii în care prinsă-am fost sau sunt cu optimismu-n baioneta cuvintelor de-asalt strigând la cer și rădăcini incerte te-aud cum îți ridici castel nisipu-i bun nisipu-i fin apele toate-l spală-alene uneori pietre cresc și spun că te-ai născut pe
ÎMI ESTE-AMAR TIMPUL ACUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375066_a_376395]
-
găsește în închisoarea Zarianka. Aici, se angajează să lucreze și ea în același lagăr și pune la cale o evadare. Libertatea și fericirea lor durează biblic doar șapte zile, timp în care Maria zămislește un copil. Cei doi sunt însă prinși și reîntorși în lagăr. Maria este condamnată iar lui Mihai i se mărește pedeapsa. Marea lor iubire nu se stinge însă și pe cât permit condițiile de închisoare, cei doi rămân în contact. Apoi, se naște un băiat. Maria îl îngrijește
RECENZIE DE CARTE: „TEMA PENTRU ACASĂ” DE NICOLAE DABIJA de NICHOLAS DIMA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375044_a_376373]
-
picând bob de rouă curată bob de plumb și de smoală și zăbavă în bob și speranță în rugă și drum printre spini ori în cercuri săgeată ce zvâcnești înspre cer te văd deal așezat peste vale cu colnicele coaste prinse șanț peste care iarbă verde răsare urmăresc din privire drum săpat de intrare drum săpat de ieșire pătrundere-n spice ce-s mărunt măcinate rumenite de coapte se despart cărări două doi colaci bobonați ce zvâcnesc omenesc tic ascuns de
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
combinației dulci-amărui, ce poate fi asociată cu însăși viața. Poezia ”Condei îndrăgostit” pare a fi o ”ars poetica” a creației doamnei Olguța Luncașu Trifan. Cititorul de suflete se va bucura de goliciunea iubirii condeiului îndrăgostit, în ale cărui mreje este prinsă poeta. Ultima poezie din volum este o pecete a tristeții, a neîmplinirii unei iubiri, a unui dor, a unei despărțiri, dar și o pecete a unei consolări sau resemnări. Autoarea demonstrează, prin profunzimea discursului liric, o cunoaștere a detaliilor profunde
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
Acasa > Versuri > Visare > NOAPTE DE IARNĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Iată iarna a sosit, cu hlamida-i albă, Și încet a învăluit,totul în zăpadă. Țurțuri-s de streșini prinși,ca o rece salbă, Vrăbilie au tăcut,nu mai stau la sfadă. Pe cerul senin, înalt,soarele pălește, Căci ziua-i în apus, și noaptea vine iară. Sus pe boltă,doar luna palidă privește, Cum pe pământ, încet, o liniște
NOAPTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371872_a_373201]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Doamne, ce-i mai plăcea, copil fiind, să ademenească vreun câine credul și flămând, să-i răsucească șnur coada! Alteori sărăcea de mustăți vreo pisică mieroasă ori privea cu zâmbet larg jocul mâței cu șoarecele prins și asmuțea prădătoarea prin îndemnuri icnite, făcând-o să-și mute locul cu vânat cu tot! Când se făcu mai măricel, înarmat cu praștia nu ierta nici o pasăre zărită pe gard, pe vreo creangă ori pe streașina casei. O ajutase
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > RESTITUIRI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului recuperăm trecutul prin câte-o întâmplare când dintre veacuri prinse și din adânc de mare ne dăruie norocul purtate-n valuri large fragmente de istorii - pierdutele catarge din câmpuri sau grădină ne dă pământul roade cu trudă îngrijite pe hat sau lângă case se-ndestulează glia din sânge de noroade
RESTITUIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371975_a_373304]
-
că așa mâncau bunii și străbunii noștri, din strachini mari, de pământ; obosiți de la grelele încercări ale vieții, iar apoi de la munca grea a pământului. Prinse în mâinile sale o ceapă zdravănă, o sparse cu măsură pe colțul mesei joase, prinse de trei ori câteva fire de sare și o mestecă între mâinile lui mari și noduroase. Atunci am îndrăznit să îi pun o întrebare, la care bătrânul mi-a răspuns după un timp, în care nu mai speram să-mi
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
de mână. soarele râde știrb, luna lasă să-i cadă o lacrimă pe umărul tău ce se dezvelea alb ca o dimineață. plângeam, în fața mea tu mireasă mă sărutai erai atât de frumoasă încât abia observasem că iubirea ta avea prinsă rădăcina la mine în inimă, simțeam doar cum înflorea în aceeași clipă în noi, fericirea . cerul arunca deasupra noastră puzderie de diamante, nici unul mai îndrăgostit decât mine, niciunul ca tine mai frumos. 267 Mă întâlnesc cu mine Mă întâlnesc cu
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
și pierdută ești, iubito, acu eu o să-mi vărs focul. Gura mea începe-atacul, te sărut ușor pe frunte și te mângâi fin pe umeri, moleșit mă las o vreme vreau să îți stârnesc sărutul, trupul tău vreau să mă cheme, prinsă ești de-acum în cursă, te învălui și mă-nvălui te cuprind și mă cuprinzi, tu arzând simt cum m-aprinzi. Te ascunzi, te știu, șireato, îți ferești ochii și gura dar în lupta asta dreaptă trupul tău e-al
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]