2,775 matches
-
a omului, așa cum aceasta a fost gândită de Kant în Critica rațiunii pure.61 Însuși subiectul gânditor (ca primă semnificație pentru "eu sunt") trebuie înțeles ca subiect transcendental, așa încât el semnifică nu doar unitatea subiectului cunoașterii, posesor al formelor a priori care fac posibilă cunoștința, ci unitatea de existență a omului, care cuprinde, pe lângă facultatea numită, și facultatea de a dori, ce face posibilă, prin forma sa a priori, anume libertatea, orice acțiune, și, de asemenea, sentimentul plăcerii sau neplăcerii, în legătură cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
așa încât el semnifică nu doar unitatea subiectului cunoașterii, posesor al formelor a priori care fac posibilă cunoștința, ci unitatea de existență a omului, care cuprinde, pe lângă facultatea numită, și facultatea de a dori, ce face posibilă, prin forma sa a priori, anume libertatea, orice acțiune, și, de asemenea, sentimentul plăcerii sau neplăcerii, în legătură cu care devine posibil un "sistem teleologic" al naturii precum și aprecierea frumosului. Rămânând însă în granițele primei Critici, trebuie să constatăm că unitatea de existență a omului reprezintă mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
înaintarea discursului. Toate aprecierile lui Kant despre "eu sunt" apar înconjurate de o aură a certitudinii incerte, adică a unui fapt necesar care nu poate primi nici o probă asemenea celor care conferă siguranța intuiției (empirice) sau a judecății sintetice a priori. Luată în sine, această aporie încă nu ne asigură în privința posibilității cu atât mai puțin a "necesității" sau "realității" unității de existență a omului. Putem însă aduce în sprijin anumite enunțări pe această temă, cum este următoarea: "A gândi sufletul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pentru "morala kantiană" de diverși exegeți ai filosofiei sale, idee care presupune și tentația transcendenței, înscrisă, cumva, în însăși unitatea de existență a omului, căci ea susține îndreptatea omului către Binele Suveran, scopul absolut, adică pur practic (moral), dat a priori, întemeiat în rațiunea practică. Cele două concepte de persoană și personalitate dau sens autonomiei ființei raționale, în fond, autonomie a voinței, exprimată în faptul că voința își dă sieși legea. Prin exercițiul ei, nu este "subiectivată" lumea exterioară; de altfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scop în sine, altul "obiectiv": ființa rațională înțelege faptul că pentru fiecare semen al său existența proprie este scop în sine. Autonomia voinței, ea însăși pusă în valoare prin acte proprii, este, în principiul ei, "obiectivă", ca o condiție a priori a vieții morale; este o determinare obiectivă și universală a vieții morale. De aceea, rezultatul actelor unei voințe autonome nu este subiectivizarea unei lumi din afara subiectului, ci lumea umanizată, adică lumea unității de existență a omului. Voința autonomă legiferează, dar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a desăvârșirii personalității. Persoanei îi este proprie facultatea de a dori inferioară, iar actele sale sunt dominate de imperative ipotetice (relative). Personalitatea, în schimb, are drept propriu legea morală, posibilă, la rândul ei, ca autonomie a voinței, fiind forma a priori a rațiunii practice (a voinței pure); prin autonomia voinței (faptul ca voința să-și dea sieși legea) este condiționată orice acțiune a persoanei; si tot pe temeiul ei devine posibil un exercițiu al persoanei care tinde către un acord cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
simțurilor, în sensul că decizia sa se bazează pe sentimentul de plăcere sau de neplăcere pe care obiecte determinate le pot provoca. Unitatea de existență a omului, "ființa rațională", dublu determinată fiind, cuprinde și legea morală: aceasta este forma a priori a voinței, însăși voința pură. "Și în această existență a lui nimic nu este pentru el anterior determinării voinței lui, ci orice acțiune și în genere orice determinare variabilă existenței lui conform simțului intern, chiar întreaga succesiune a existenței lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în măsura în care participă și la lumea fenomenală. Totuși, tocmai personalitatea dă seama, parafrazând o vorbă hegeliană, de universalul-dat-în-om. Voința pură ("semnul" cel mai limpede al subiectului inteligibil) este, paradoxal, o "realitate obiectivă" (Kant), chiar dacă ține de subiect, iar forma ei a priori este legea morală; ea nu poate fi însă conceptualizată decât pornind de la unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, ceea ce presupune, pe de o parte, subiectul sensibil, determinat, particularizat prin înclinațiile sale, iar pe de altă parte, subiectul inteligibil, personalitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu cel al libertății, ceea ce presupune, pe de o parte, subiectul sensibil, determinat, particularizat prin înclinațiile sale, iar pe de altă parte, subiectul inteligibil, personalitatea, ceea ce nu este condiționat în alt mod decât prin legea morală, universală ca formă a priori a voinței pure (rațiunea pură practică). Unitatea de care vorbesc nu este contrazisă de faptul că, din perspectiva rațiunii pure teoretice, cauzalitatea are un rol în configurarea naturii (fiind "categorie" a intelectului). De fapt, conceptul (categoria) cauzalității are și în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
contrazisă de faptul că, din perspectiva rațiunii pure teoretice, cauzalitatea are un rol în configurarea naturii (fiind "categorie" a intelectului). De fapt, conceptul (categoria) cauzalității are și în folosire teoretică o origine pură (categorie fiind, ea reprezintă o formă a priori a intelectului) și, prin urmare, el se poate atașa conceptului de libertate. De aici înțelegem că ceea ce propune Kant la un moment dat, anume conceptul de causa noumenon, ce predetermină unitatea conceptului cauzalității cu cel al libertății, este cu totul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conceptului cauzalității cu cel al libertății, este cu totul posibil. Dar posibilitatea acestui concept dovedește încă o dată unitatea de existență a omului cu cele două elemente ale sale, persoana și personaliatatea. Luată în această ipostază, cauzalitatea, care ca formă a priori a intelectului este (teoretic) necondiționată, poate primi semnificație de la legea morală, adică într-un orizont inteligibil. Cauzalitatea prin libertate" aceasta este cauzalitatea inteligibilă reprezintă principiul posibilității unei "naturi" suprasensibile (inteligibile) care face sinteză cu natura sensibilă în unitatea de existență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
drept scop absolut și să nu-l socotească niciodată pe cel asemenea (orice ființă rațională) doar mijloc, ci întotdeauna și scop. "El (Kant n. C.) a admis deci că, asemenea legilor spațiului, timpului și cauzalității, care ne sunt cunoscute a priori, regula morală a acțiunilor noastre trebuie știută înaintea oricărei experiențe și ea se exprimă sub forma unui imperativ categoric, a unui 'trebuie' absolut"69. În acest fragment citat, Schopenhauer observă că în filosofia morală a lui Kant, elementele a priori
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
priori, regula morală a acțiunilor noastre trebuie știută înaintea oricărei experiențe și ea se exprimă sub forma unui imperativ categoric, a unui 'trebuie' absolut"69. În acest fragment citat, Schopenhauer observă că în filosofia morală a lui Kant, elementele a priori fie că este vorba de cunoaștere, fie de acțiunea morală trebuie separate de cele care țin de experiență; desigur, păstrând spiritul kantian, numai pentru faptul de a cercetata "critic" însăși alcătuirea experienței. Forma a priori a rațiunii practice (voința pură
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a lui Kant, elementele a priori fie că este vorba de cunoaștere, fie de acțiunea morală trebuie separate de cele care țin de experiență; desigur, păstrând spiritul kantian, numai pentru faptul de a cercetata "critic" însăși alcătuirea experienței. Forma a priori a rațiunii practice (voința pură) este legea morală. Deși libertatea este însăși calea prin care legea morală intervine pentru a procesa "materialul subiectiv" al acțiunii, ea poate fi conștientizată numai pe temeiul legii morale. Omul "judecă deci că poate face
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ar fi imposibilă, iar fără acceptarea postulatului corespunzător, moralitatea ar fi de neînțeles. Imposibilitatea sa în fapt, ca "realitate obiectivă", l-ar transforma pe om în genere, ființa rațională într-un automat natural. Rațiunea practică însă are ca formă a priori legea morală și, firesc, aceasta din urmă este dată prin sine de rațiunea practică; numai din acest motiv rațiunea practică (voința) este autonomă, ceea ce reprezintă, în fapt, libertatea. Legea morală alcătuiește sinteza cu Binele Suveran, obiectul necondiționat al rațiunii practice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
legate analitic, în sensul că dacă este dată una dintre ele, atunci ar fi dat, în conceptul acesteia, și cea de-a doua (eticile hedoniste, eticile stoice etc.). Aceste două concepte formează o sinteză în Binele Suveran care este a priori, o legătură ce trebuie concepută ca necesară. Numai că experiența fericirii sau a virtuții nu scoate la iveală nimic în sensul unei sinteze a acestora, fie că acceptăm drept premisă fericirea, fie virtutea. Pe de altă parte, dată fiind această
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acceptabile în același context -, care dau seama și de o anumită diferență de nivel între cele două (moralitatea și fericirea), valabilă însă doar din unghiul unei "analitici" a unității de existență a omului. Binele Suveran este scop pur, dat a priori, așadar necesar (în context kantian); "puritatea" sa nu aneantizează "subiectul" care îl susține. El este scopul voinței, a cărei determinare formală se află în legea morală. Toate acțiunile omului ca subiect moral (nu doar inteligibil, ci și sensibil) îl țintesc
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu instituirea teleologiei; cel de-al doilea, cu instituirea unei noi antropologii. Desigur, toate aceste operații au drept scop ultim construcția unui instrument de interpretare a personalismului energetic. Kant a moștenit conceptul finalității. Ca și în cazul altor termeni ("a priori", "a posteriori", "transcendental", "critic", "practic", "metafizică" etc.), filosoful prelucrează semantica noțiunii de finalitate în așa fel încât ea să devină operațională în sistem. Acesta este motivul pentru care trebuie aruncată privirea continuu către conceptul prekantian al finalității; putem sesiza astfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în anumite locuri ale operei kantiene. Acolo unde îi este "locul natural", anume în a treia Critică, finalitatea apare ca un principiu al facultății de judecare reflexive; totodată, este vorba despre "finalitatea naturii": "Finalitatea naturii este deci un concept a priori particular care își are originea exclusiv în facultatea de judecare reflexivă"80. A fi concept a priori înseamnă a exista ca formă a unui "segment" al facultății de cunoaștere; prin urmare, un astfel de concept nu-și are originea în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitatea apare ca un principiu al facultății de judecare reflexive; totodată, este vorba despre "finalitatea naturii": "Finalitatea naturii este deci un concept a priori particular care își are originea exclusiv în facultatea de judecare reflexivă"80. A fi concept a priori înseamnă a exista ca formă a unui "segment" al facultății de cunoaștere; prin urmare, un astfel de concept nu-și are originea în experiență, ci, cumva, face posibilă experiența. Totuși, nu este vorba despre un concept al intelectului (și nici
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de judecare".81 Dar nici nu se confundă cu vreunul dintre elementele acesteia, anume sensibilitatea, intelectul (împreună cu "judecarea") și rațiunea. Sesizăm doar o apropiere între facultatea de judecare reflexivă și rațiune, în sensul că și conceptele celei dintâi (concepte a priori, cum este finalitatea) și conceptele celei de-a doua (Ideile) funcționează legitim doar în regim regulativ, nu constitutiv; în alte cuvinte, ele trebuie să indice o direcție, un sens, poate un ideal, să fie de felul lui "ca și cum", fără a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în mod firesc, constitutivă), trebuie interpretat în legătură cu două condiții: a) modul în care Kant concepe tabela categoriilor din Critica rațiunii pure (nu găsim și finalitatea printre ele); b) părăsirea, de către Kant, a semanticii "clasice" a acestui concept. Categoriile (formele a priori ale intelectului) sunt concepte universale pentru cunoaștere, în vreme ce finalitatea este un concept particular al facultății de judecare reflexive; categoriile nu semnifică și în ordinea moralității decât în măsura în care aceasta presupune și cunoaștere; în spațiul ei propriu, categoriile intelectului sunt inoperante; finalitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Am putea gândi, desigur, împreună aceste sensuri, căci tocmai operațiile logic-formale care fac posibilă structura formală a unui concept reprezintă și condiția sub care poate fi el dat pentru înțelegere, fără a fi vorba aici, la propriu, despre un a priori. Structura formală angajează subiectul cunoașterii, care este omul (în context kantian, omul ca ființa rațională), cu operațiile proprii facultății sale de cunoaștere, care reprezintă o "logică", operații logice care primesc, conservă și reactualizează un înțeles. Nu trebuie însă confundat între
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o pluralitate a obiectelor, care nu poate oferi pentru sine o unitate determinată a compusului, scopul naturii trebuie extins la tot ceea ce există ca produs al ei, chiar dacă acea unitate a ideii trebuie să servească drept principiu de determinare a priori a unei legi a naturii pentru cauzalitatea unei astfel de forme a compusului."93 Structura formală a conceptului finalității, în reconstrucție kantiană, constă în condițiile logice minime care fac inteligibilă extinderea referențialității sale asupra naturii. Nu poate fi vorba, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
naturii (nu pentru creșterea și adâncirea acestei cu-noașteri) și posibilă datorită întemeierii sale pe o facultate a ființei raționale necesară ea însăși în arhitectonica acesteia din urmă. Conceptul kantian al finalității dezvăluie faptul că determinarea relației finale se face a priori, împreună cu legea ei; așa încât, relația finală este necesară, fără a fi nevoie de o Inteligență exterioară care să pună un sens al evoluției lumii. Finalitatea dezvăluie și faptul că relația finală se referă la noi, oamenii, ca "ființe ale lumii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]