534 matches
-
vârfuri proprii, nici vreo organizare militară recognoscibilă. Ca neant s-ar fi putut manifesta în orice caz Divizia Frundsberg, care ar fi putut fi considerată ca aparținând grupei de rău augur a lui Steiner. Nu existau decât rămășițe adunate în pripă care răspundeau la ordine contradictorii. Totul își ieșise din țâțâni, nimic nu mai fucționa logic, până când - acum, filmul curge din nou și mă aduce pe mine în cadru - până când tunarul-tanchist rămas de capul lui a avut parte de o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de comportament stingher. Complet lipsit de griji, sunt gata să-mi îndeplinesc făgăduiala bătută în cuie. Deja mă descopăr cu privirea nerăbdătoare îmbrăcat la patru ace și cu floare la butonieră. Ce a urmat după aceea s-a petrecut în pripă, abia dacă mai poate fi pus într-o ordine cronologică, mai ales că undeva, departe de tot, pentru mama timpul care-i mai rămăsese a trecut altfel, în dureri. Nu mai sunt sigur dacă biblioteca atât de bogată a socrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nevinovați. Dar este tot atât de grav ca cei ce săvârșesc fapte antisociale sau chiar crime să rămână nepedepsiți. Logică După o logică elementară, justițiarii care săvârșesc erori imputabile financiar trebuie să plătească. Decizii Deciziile cu implicații majore nu trebuie luate în pripă, la furie sau la îndemnul neprietenilor. Păcate Cucernicia nu-i împiedică pe unii slujitori ai credinței să păcătuiască. Neprihănire Cei investiți cu harul iertării păcatelor altora trebuie să fie ei înșiși neprihăniți. Mistificare Bunătatea trâmbițată prin vorbe frumoase este o
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
luni în care nu s-au văzut. A încercat să-l uite sau să-l iubească ca pe Iisus Cristos, dar nu a reușit nici una, nici alta. A ațipit lungită pe pat și l-a visat... s-au întâlnit, în pripă, au făcut sex grăbiți, ca între două trenuri, după care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul gurii, cu ochii împăienjeniți de somn, ea lucidă, cu toți nervii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și mare nume, / Pretutindeni lăudat./ Și să-ți meargă astfel cum e / La feciori din basme dat. // (Toate trei încep să se retragă încet, făcând semne către copil.) MAMA: Zânelor, mai stați o clipă; / Nu-i dați daruri ce în pripă / Sunt supuse la risipă. / Daruri ce le dați multora / Dați-le și-acum altora. / Ci, deasupra tuturora, / Dăruiți-i lui ceva / Ce în lume nimenea / N-a avut, nici va avea!// (Ursitoarele se opresc. Par a se sfătui, se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și-i spuse că dorea să-l vadă o domnișoară. — O domnișoară? — Da, aia, pianista. — Eugenia? — Eugenia, da. Hotărât lucru, nu doar dumneavoastră ați înnebunit. Bietul Augusto începu să tremure. Și pe deasupra se simțea vinovat. Se sculă, se spălă în pripă, se îmbrăcă și fu gata de orice. — Am și aflat, domnule don Augusto - îi spuse cu solemnitate Eugenia după ce se văzură -, că mi-ai răscumpărat datoria de la creditorul meu, că ipoteca pe casa mea e în posesia dumitale. Nu neg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așez Între mâinile tale Îndatorirea cea mai delicată dintre toate. Omar se așteaptă la ce-i mai rău, și chiar ce-i mai rău Îl așteaptă. — Te numesc sahib-khabar. — Sahib-khabar, eu, șeful iscoadelor? — Șeful informațiilor din imperiu. Nu răspunde În pripă, nu-i vorba de a-i iscodi pe oamenii de treabă, de a te strecura În locuințele credincioșilor, ci de a veghea la liniștea tuturor. Într-un stat, cea mai mică hoție, cea mai mică nedreptate trebuie să fie cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zbate‐ n sfeșnic lumânarea și moare‐ n stingere domoală A adormit în lacrimi baba, și capul i‐ a căzut în poală... Prin geamul spart clipește luna, O clipă numai se arată, și‐ n perna ei de nori ș‐ascunde În pripă fața rușinată... Un popă‐ n grabnice tropare Te va petrece dimineață, și poate nimeni nu va plânge Plecarea asta din viață... De lângă șură, răzimată, Te va privi muncita sapă, De‐ ar ști vorbi surata bună, Amar te‐ ar prohodi la
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
care timpul se amuză și apoi le sfarmă și le preschimbă în cenuși spulberate de-a lungul veșniciei: O clipă-n nesfârșirea neantului, și-o clipă Din dulcele vieții gustăm și-apoi, nimic. Sus neclintiți stau aștrii, iar caravana-n pripă Pornește spre tărâmul eternului Nimic. Khayyam, cel care poseda o erudiție universală, afirmă că taina universului rămâne de nepătruns. Învăț în zeci de tomuri savanții ne-au tot dat. În mână c-un opaiț scrutând pământul mut. Mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
blamându-l, Îl ține subaltern. O, ce tezaur mare Ar fi oricând în noi, De clisa, prin chemare, Nu ne-ar dori ’napoi! Deși legați de humă Din leagăn la mormânt, Gândirea își asumă Eternul legământ. În goană sau în pripă Crezu-i spre veșnicii, Argila-n orice clipă Ne ia-n nimicnicii. O oarbă nemurire S-avântă fără har : Țărâna-i lămurire, Furtună în pahar, Căci după legi știute Din trecute ere Pământul dă virtute, Dar înapoi ne cere. Cu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ai averi Când conștiința-i goală Și mari erori, strânse poveri, Îți fierb adânc în oală; Gândește-o noapte de-are rost Ce-ți vine într-o clipă, Să nu regreți apoi ce-a fost, C-ai săvârșit-o-n pripă; Înțelepciunea, cu-al ei dar S-o ai mereu în cale, Și vei pricepe ce e har Ce-s drepte osanale. 26 februarie 2004 MĂ REPET Mă repet. La bătrânețe Spun ce tot mereu am spus Când mai dur, când
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
dor. Pe câmp se văd două ființe ușoare Săltînde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutură-n boare Subțire voal; {EminescuOpI 4} Ca Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sânul De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul, În cântul duios; Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vânt, Și negrele-i bucle ondoală-n zefire, Sclipesc fluturând. I-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de rubin; De-aș fi, mândră, râușorul Care dorul Și-l confie câmpului, Ți-aș spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sînului! ". Ca Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor; Vergina îl strânge pe-amantu-i mai tare La sînu-i de crin, Și fața-și ascunde l-a lui sărutare În păr ebenin. Iar eco își râde de blândele plângeri, De junii amanți Și râul repetă ca cântul de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pian. Nimic din tandrețea și săruturile pe care băiatul, a cărui mână zvâcnise involuntar către o anume zonă a corpului său Încălzit, le considera necesare. Cu sunete nearticulate, bărbatul Își exprimă satifacția și satisfacerea unei pofte primare, se Îmbrăcă În pripă și pe când Îi spunea iubitei sale: „Scuze, mă grăbesc, las aici niște bani și mai vedem noi, bine?” iar fata, pe jumătate goală, dădea afirmativ din cap, se auzi claxonul mașinii de serviciu. Victor Frasin plecă lăsându-i „Învățăcelului de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
oboseală, sete, nesiguranța sau chiar pericolul drumului, mai ales pe șosele. Pentru a nu mai lăsa ispitele să mă necăjească, mă îmbrac cât se poate de repede, îmi iau rucsacul și cobor la bucătărie pentru un mic dejun servit în pripă. Ies în stradă și privesc muntele. Mă captivează, mă atrage instantaneu și uit de toate ispitele ce mă chinuiseră încă de la trezire. Incep un urcuș care durează câteva ore și în care sufletul s-a desfătat în răcoarea dimineții și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la stomac pot să ia boala fără contact cu bolnavii, numai prin influența epidemiei". Totodată, Estiotu mărturisește că "pînă acum, doctorie netăgăduită pe seamă-i nu s-a putut găsi", dar dacă se folosesc următoarele mijloace la vreme și cu pripă "izbîndesc de nu totdeauna, dar de cele mai multe ori". Bolnavul atacat de holeră "pe dată să intre în așternut, să se acopere bine, să bea băuturi nădușitoare, precum floare de soc, de tei, ceai rusesc, iar mai cu deosebire ceai de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și arta de a-ți păstra sănătatea, identifica simptomele după care se recunoaște apariția holerei, sublinia necesitatea de a fi tratată de medic sau, atunci când acesta lipsea, indica remediile și compoziția medicamentelor folosite ca leacuri. Dacă holera era îngrijită din pripă, se evita decesul, căci viața bolnavului depindea de siguranța și sângele rece al medicului. Referindu-se la cele întîmplate în Moldova la 1853, doctorul de Rajat remarca cum, sub influența căldurii toride, câțiva indivizi istoviți de muncă și împovărați de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
epidemie din iulie-septembrie 1854. Oricum, populația din Țara Românească, Moldova și Transilvania a suferit destul de puțin de pe urma acestui accident epidemiologic, care a afectat într-o anumită măsură doar orașele București și Iași. Pierderile umane au fost mici, datorită combaterii din pripă a contaminărilor, precum și folosirii remediilor eficiente inițiate mai cu seamă de doctorul Carol Davila. Epoca marilor spaime și a migrațiilor provocate de holeră în prima jumătate a secolului al XIX-lea era acum depășită, locuitorii și corpul medical dovedindu-se
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Nu crezi că și ăsta e un semn? Semn sau nu, deocamdată vezi că nu te poți înțelege cu el! oftă Calistrat. Brânză bună în burduf de câine. Am început să-l instruim prea devreme. L-am luat prea din pripă. Mai întâi de toate ar fi trebuit să-l ducem acolo și să-i arătăm niște lucruri, să vadă cu ochii lui cum stă treaba. Poate că am călcat cu stângul în încercarea noastră. M-am luat după tine, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am avântat în larg, ca să ajung la malul celălalt. Trecusem Bosforul înot, nu era prea lat în locul acela, dar Mihaela, nezărindu-mă în preajma ei, crezu că m-am înecat și începu să țipe. Lumea se alarmă, câțiva barcagii plecară în pripă să-mi dea de urmă. Am zărit, de departe, o mișcare neobișnuită pe apă, fără să-mi, dau seama că eu o provocasem. La întoarcere am găsit-o pe Mihaela leșinată pe nisip. O doctoriță franceză, care se afla întîmplător
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că... Fulgerul unui gând neașteptat m-a făcut să tresar. ― Ziarele! Dac-or afla din ziare? Până acum nu-mi trecuse prin minte o asemenea eventualitate. Zamfira a coborât să-mi aducă repede gazetele de dimineață. Le-am frunzărit în pripă. Nici unul nu dădea în vileag adevărul întreg. Toate anunțau la fel: "Accidentul de la Șosea... D-l Ne-nișor și soția, grav răniți" (grav ― era o exagerare și bineînțeles altă poveste). Surâdeam acru, malițios: ― Auzi, domnul Nenișor și soția. Adică doamna Nenișor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce am vorbit. Gândeam că poate mai e o speranță, nu-mi intra în cap ca Mihaela să moară. Smaranda a zărit pe noptieră două fiole. Otravă!... De unde o procurase? Nici slujnica, nici eu, nu știam nimic. Doctorul venit în pripă a ridicat neputincios din umeri. El a spus că-i morfină. Își făcuse singură injecția cu o doză mortală... Sărmana, cel puțin n-a suferit... Apoi a venit procurorul și încă cineva... Erau oameni cumsecade, au renunțat la autopsie. ... O
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar că nu... voiai. Iată, ajunsesei. Mi-ai dovedit că erai capabil să ajungi. Doamne, câte lacrimi am vărsat în ziua aceea. De când sânt n-am plâns atâta. Iar seara mă aflam în fața unei hotărâri nestrămutate. M-am îmbrăcat în pripă și am fugit la tine. Nu știu ce voiam să fac: să te felicit, să-ți cad la picioare rugîndu-te să mă ierți, sau numai să te văd și să mă întorc împăcată cu mine. Îmi trebuiai în clipele acelea așa de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de-a lungul scândurii cu miros de vin. Nici eu nu prea știam ce o să se întâmple. Apoi am apucat un ciob de cărămidă, l-am înfipt printre pene și sângele mi-a țâșnit în față. Puiul a ridicat în pripă capul, și-a rotit gâtul, apoi a încremenit. I s-a mai zbătut o vreme pielița ochilor, apoi a încetat. Priveam deschizătura adâncă de unde ieșiseră la iveală toate chestiile acoperite până mai odinioară de pene. Muream de curiozitate ce o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
liniște. Ce tâmpenie, mi-am spus în sinea mea, căci peste un sfert de oră va răsări soarele și atunci el n-ar fi avut decât să se arunce în lac cu clavecinul lui cu tot. Mi-am imaginat în pripă cum se împotmolește în nămol și tulbură toate cele în descompunere. Și pădurea de dedesubt, cu copacii plini de alge. Și un Soare, numai pentru ei. Mic, întunecat, umed. Și de asemenea Luna. Păstorul doarme, cu iarbă de mare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]