1,457 matches
-
cântec iarăși nu-i dă pace? Pe dealuri mirosind a brumă Se o dihnesc trudiți cosașii, Temuții, bravii tăi fe ciori, Înspre Ză rand te mână pașii, Acolo iar ai vrea să mori? La Baia cea de Criș, eternă, Pe prispa unui Dor bolând, Iancule bun, în loc de pernă, Î ți pun Poemul meu flămând... Văzduhul tău să își aline Ultimul Dor întru cuvânt Din dorul sfânt ce-l port cu mine, Părinte-al meu în care sunt! Tot mai Septembrie se
TOT MAI SEPTEMBRIE SE FACE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356000_a_357329]
-
doresc să-mi impun un punct de vedere „caustic-criticastru” ! Comentîndu-l pe fostul meu vecin din Cîmpina, pe care l-am pomenit în romanul „Parfumul păpușilor de porțelan”, pentru că venea din cînd în cînd pe la mine și fuman amîndoi așezați pe prispa casei , privind îngîndurați eternitatea risipită în norii duioși de fum, Constantin Trandafir, scriitor el însuși, nu se poate desprinde de poezia gîndirii și subliniază, deschizînd alte drumuri, mai metaforice: „...dar cu anticipări ale esteticii urîtului și ale grotescului în literatură
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
pietre-n inimi și își petrec viața ca și cum tăria omului ar veni din asprimea greutăților lui. Dintr-o ogradă din Chetrărie, marginea de nord a satului, un băiețandru de vreo cincisprezece ani se căznea să scoată carul din ogradă, De pe prispa de lespezi, lipită cu lut, cu o mână pe-un direg și cu cealaltă ridicată a grijă pentru ceea ce vedea la poartă, o femeie, care părea mai degrabă bunică decât mamă, striga de zor la fiu-său: - Încetișor, Ioane, c-
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
în pumni grâu și, sărind într-un picior, strigam cât ne ținea gura: pi, pi, pi, pui, pui, pui ... ! Se strângeau în jurul nostrue certau și mâncau. Apoi, găinile, cu cotcodăcitul lor prelung, se duceau să ouă în cuibarele făcute pe prispa pătulului cu drugi de porumb. Rațele ouau pe malul râului Beica. Dar noi, în acea zi, aveam o misiune importantă: să urmărim curca. Ne-am ascuns în spatele casei, trăgând cu ochii la . . . urmăritoare. Curca, văzând că nu e nimeni în
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > MERSUL ÎN VÂRFUL DEGETELOR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mersul în vârful degetelor Din ziua când cerul a coborât pe prispă Vibrând lumină în ochii ferestrelor casei, Am început să merg în vârful degetelor De teamă să nu strivesc coloana de furnici. Își construiau tocmai aici Mușuroiul. De la ele am învățat corectitudinea dintre parteneri. Să urăsc puroiul din Poiana lui Iocan
MERSUL ÎN VÂRFUL DEGETELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357025_a_358354]
-
ți-a duso-n exil. A făcut copii în Creta Bravi ,frumoși chiar mai moderni. Așa ne spune legenda; Europa și Europeni. Mai la vale este Roma , Cu Italia prinsă-n cizmă , Se întinde mult spre mare Europa este o prispă . Săndăluțele romane Au venit ,călcînd Carpatii , Se întind europenii Dar acolo sunt și Dacii. Espadrilele se schimbă Și opincile se rup, Suntem frați în Europa Până dincolo de Prut. Țineți cont, mai marii zilei, Țineți cont de unde- avem , Numele ce
EUROPA de PETRU JIPA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356755_a_358084]
-
RUCĂRUL VECHI (IV) DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe Râușorul în devale era o casă mare și frumoasă cu două curți în capete spre uliți, cu prispă naltă, 14 stâlpi crestați în meșteșug și acareturi în prisos. Stăpână era Maria lui Ilie născută-n primul an de veac și care a adus pe lume patru feciori și-o fată - ca patru brazi și-o căprioară. Războiul crunt
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (IV) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355726_a_357055]
-
penumbrele și nuanțele să-mi pătrundă adânc sufletul. Toți autorii publicați în această antologie sunt oameni talentați, cărturari cu dragoste de limba strămoșilor lor, care scriu întorcându-se la matca românismului, regăsind miresma merelor din livada părinților sau a bunicilor, prispa casei, și lumina amurgurilor dulci ale acestui pământ dacic. Antologia aceasta este plină și grea de ceea ce am numi spiritul românesc ... Ne-ar trebui o carte întreagă să analizăm creațiile fiecărui autor. O vom face cu alt prilej. Acum vom
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
necaz, de răutate, Și trăind ca un copil, să nu știu să fac păcate! Să alerg prin curtea casei fără ca să simt durere Și să prind în mână fluturi ștrengărește, de plăcere! Să-l privesc iar pe bunicul cum pe prispă bate coasa, Pe bunica cum ne cheamă sub un nuc când pune masa. S-o privesc din nou pe mama tânără și sprintenioară, Și pe tata cum se-ntoarce de la lucru-n zi de vară. Să îmi strâng în brațe
DOAMNE, SĂ NE ODIHNIM! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368819_a_370148]
-
pictura arhaică a unei camere de vis toată cu motive bisericești și naționale iar pe tavan se vedeau grinzile ieșite în afară care erau feștite cu uloi -ulei- și care sclipeau de faine și mândre ce erau. Casa avea o prispă în care vara, seara când nu era năduful căldurii, era o plăcere să stai să vezi livada întinsă de nu îi vedeai capătul, plină cu meri, peri și pruni. Casa avea scara și fundația înaltă care era întotdeauna îngrijită, vopsită
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
pictura arhaică a unei camere de vis toată cu motive bisericești și naționale iar pe tavan se vedeau grinzile ieșite în afară care erau feștite cu uloi -ulei- și care sclipeau de faine și mândre ce erau. Casa avea o prispă în care vara, seara când nu era năduful căldurii, era o plăcere să stai să vezi livada întinsă de nu îi vedeai capătul, plină cu meri, peri și pruni. Casa avea scara și fundația înaltă care era întotdeauna îngrijită, vopsită
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
pe măsuța de lângă ușă. Cu bocanci cu tot cântăream o sută de kilograme, dar puteam presupune că acest paramentru nu îngrijora pe nimeni în astfel de instanțe - deși eu așteptam cu nerăbdare să aud zapada scârțiind sub tălpi. Fără o prispă pe care să întermediez ieșirea, am închis ușa direct în vâltoarea albului întunecat al nopții. Gerul începea să răzbească prin degete și frunte. Nu prea aveam cum să mă plimb, dar ar fi fost bine să experimentez câțiva pași, altfel
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
doar cu sufletul trăind printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă orașul din tinerețe care se rupea în mahalale până prin munții fără de sfârșit s-a transformat într-o imagine vagă cu străzi tulburi și case vechi cu prispe brâncușiene timpul meu a semănat cu al lui Democrit din Abdera care și-a smuls ochii ca să poată gândi imaginile erau prea mincinoase și pline de penumbră totul atunci curgea parcă pe un povârniș și semăna cu eternitatea prietenii mei
REMEMBER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370342_a_371671]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PE-O PRISPĂ DE APUS Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015 Toate Articolele Autorului Învăluită-n vânt și-n efemer Te-aștept rostindu-ți numele-adorat. Din când în când, privirea către cer O-ndrept timid... Nimic nu
PE-O PRISPĂ DE APUS de AURA POPA în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370396_a_371725]
-
vis, deși mă dori... Vreau să te știu senin și fericit Chiar dacă asta-ar însemna să vând La colț de stradă zilnic nostalgii Sau să-mi închid iubirea într-un rând De secetă și zboru-n colivii... Referință Bibliografică: Pe-o prispă de apus / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1596, Anul V, 15 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PE-O PRISPĂ DE APUS de AURA POPA în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370396_a_371725]
-
urmat când au venit mămica și tăticul acasă! Mezina supercosmetizată, puii morți, jale mare și botez... Eiii, idee, da’ ce-mi faci tu? Unde mă mai duci? Ce să spun, Dumnezeule? Nebunii și talente ascunse. Eram, în aceeași vară, pe prispa casei: mămica, sora, fratele și eu. Ei înșirau tutun pe sfoară, o treabă destul de enervantă, însă tutunul, probabil, din cauza mirosului puternic, de drog, îți dădea niște stări de somnolență. Eu, plină de talente ascunse, trebuia să fiu cea mai bună
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
Tatăl meu își are mormântul lângă ea și soțul ei..., deci nu e întâmplare. Nu este bine ca lucrurile să rămână neînfăptuite. Aud o voce ce mă strigă și tresar... Măicuța gândul mi-a simțit,/ bătrână,/ pe-un colț de prispă/ cu dureri și cu amar./ Cu un surâs din colț de ochi/ într-o batistă,/ tristețile-și ascunde./ Mă cheamă să mă-ntrebe:/ ce mai fac, cum mă mai simt./ Să am grijă de mine,/ îmi spune/ cu suflet istovit
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
-ntreb, dacă-i mereu lumină-n ele? Dar cum e acolo? Doar senin? Mai trec și păsări călătoare? La noi de mult nu mai revin, din cer nu vor să mai coboare. Și timpul trece tot mai greu, de când pe prispă nu e soare, iar noi te căutăm mereu, prin casă, în gând și-n pridvoare. Dar nu-ți fă griji, te ascultăm! Și florile-s udate-n glastre și pâinea tot o frământăm, dar ce-i cu lacrimile noastre? Of
AȘTEPT RĂSPUNSUL DE LA TINE... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370535_a_371864]
-
te ancorează într-un spațiu - timp reprezentativ pentru tine. Poezia din acest volum este indisolubil legată de imagini, imagini dragi, descrise așa cum au fost ele percepute de un suflet sensibil: / Gândul mă duce cu pașii înapoi; Mă văd copil pe prispa casei; / Mă văd desculț și... după oi / Prin iarba-nrourată de pe Valea Șasei./ Răsfoind cartea afli că mama, ultima casă cu teiul de la poartă, stejarul, apele Sașei, dealurile Zgubii și Bude, sunt câteva din componentele acestui album cu care poetul
RECENZIE LA VOLUMUL DE POEZIE ” ALBUM DE SUFLET ” AL DOMNULUI ION PĂRĂIANU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369489_a_370818]
-
durerea nașterii unui mugur în primăvară. Volumul de poeme ” Între iubire și ură” este o pledoarie a întoarcerii la origini - este harta drumului spre revenirea spre satul natal, un ghid al lumii poetului Sorin Șirineasa - este un dor permanent de prispa casei, de clipa revederii, de poteca din aduceri aminte, care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
În Belgia a întâlnit obiective turistice de o frumusețe ce a lăsat o adâncă impresie asupra sa. Oricare țară nevizitata va fi mereu o mare necunoscută ce abia așteaptă să fie descoperită, daca nu esti hotărât să stai doar pe prispa casei tale. În lume sunt multe minuni arhitecturale sau fenomene naturale care trebuiesc văzute. Această carte poate fi și un îndemn de a călători prin lume atunci cand bugetul îți permite, deoarece ceea ce poți descoperi poate fi unic pentru tine și
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370761_a_372090]
-
era deja la jumătatea curții se îndrepta spre poartă dorea să plece când îl auzi pe Filip strigându-l întoarse capul și îi răspunse: Nu pot,” apoi se intoarse cu spatele și plecă, auzi în spatele său râsetele băieților iar de pe prispa casei pe Filip spunând: ,,Nando oameni din ăștea îmi aduci tu mie.” Nando ieși din casă și înaintă puțin după George strigându-l să se întoarcă însă George nu îi mai răspunse porni singur pe aceași străduță pe care puțin
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > RIDICÂND CORTINA TIMPULUI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ți-am lăsat florile mele, Dacă dorul îl găseam, În prispa căsuței mele https://youtu.be/dJ5OjbDote4 Ridicând „cortina timpului” am deschis sertarul inimii în care am găsit „zile cu trei sori” din perioada copilăriei, tinerții și matureității, amintiri care m-au ajutat să le imortalizez în vers și cânt, să
RIDICÂND CORTINA TIMPULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370137_a_371466]
-
îngerească se aude de departe mersul fusului de sfere fus galactic ce desparte steaua mea de-alte stele. se hlizește luna sumbră peste geam prin giurgiuvele se strecoară ca o umbră peste visurile mele ca o umbră din trecut peste prispa mea de lut. slova mea-cuvânt de vis toate păsările mi-s zboruri în vârtej de rime și de doruri și de știme las ferestrele deschise ca să-mi intre-n casă vise de cocori cu aripi ude prin frunzișurile crude și
NUNTIRE DE CUVINTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370155_a_371484]
-
tatii: ”uăi băiete, uăi băieti, cucuieti, pune mâna șî ti-nsoarî, cî șî tu o sî ai feti, ai grăunțî?, du la moarî!” dracu face mănăstire?! o postit mama digeaba! acatiste, în neștire, ca să-mi strice mie treaba. înjura tata pe prispă, îl iertau popii-n altare; mama - încontinuu tristă, că nu dau de-o fată mare! dar, cum Dumnezeu nu bate, nici cu ghioaga, nici cu parul, doar cu palmele pe spate, s-o-nmuiat și... armăsarul! o venit, cum o zâs tata, săptămâna
... M-AI DUS, DOAMNE, ÎN ISPITĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353341_a_354670]