504 matches
-
am șezut două zile în hotel până mi au dat amicii voie să-l văd. Niciodată în viața mea n-oi uita lovitura mea morală, când l-am văzut așa mizer, nefericitul a fost totdeauna neglijent și numai sub o priveghere a altei persoane ar fi scăpat cu totul de nenorocirea în care se afla. Cred și sunt convinsă că Doctorul Isac are să-l vindece...” (23 iunie/5 iulie 1887). Nu vom lua de bune observațiile ei privind viața boemă ca
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
rugăciune suntem într- un dialog permanent cu Dumnezeu. Religia, credința și rugăciunea sunt împreună cunoștință despre Dumnezeu, încredere în Dumnezeu, respect, dragoste și ascultare de Dumnezeu și comunicare cu Dumnezeu. Mântuitorul ne învață că rugăciunea trebuie să fie însoțită de priveghere: „privegheați și vă rugați”. Așadar, rugăciunea nu trebuie să fie ceva de suprafață, ci un act tainic, de profunzime. Când ne pregătim pentru rugăciune, să căutăm mai întâi să ne liniștim sufletește și să ne retragem în cămara noastră, nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sînt într-o permanentă ardere, supuși focului mistuitor al iubirii, plini de oh-uri și suspine. Pentru a-și cuceri aleasa inimii întregul univers este erotizat. Dorind să impresioneze, să-și afle loc în inima celei crude, aflat în lungă priveghere își afirmă jalea și dorul, dar și căiala, mustrarea și dojana însumate, ultimele de natură morală. Mereu în suferință, se dă jertfăi, rob, sperînd milostivire. Resemnîndu-se, iubirea răscumpără totul; ca-n Scrisoare către Zulnia, poem considerat de Eugen Simion complex
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
adică pe sublimitatea credinței, a oferit ca jertfă Domnului trupul său, ce odinioară îl înșelase, ca o fiică unică, asemenea lui Iefta (cf. Jud 11,1), punându-se sub focul carității, mortificându-și trupul prin foame, sete, frig, goliciune, multe privegheri și posturi. Și crucificând-o astfel împreună cu viciile și poftele (cf. 2Cor 11,27), putea să spună împreună cu Apostolul: Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine (Gal 5,24; Gal 2,20). Și, într-adevăr, de-acum nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sînt semne ale aceleiași suferințe. Semne și trepte. N-am putea spune care este ordinea lor. Poetul le schimbă, Într-un loc Începe cu oftatul, În altul trece direct la plîns. În orice caz, starea de oftare este specifică așteptării, privegherii. Este simptomul suferinței cronice. Ritmul durerii suportabile. Plînsul este o eliberare după un moment de paroxism, oftatul reprezintă o Împăcare cu soarta . O Împăcare și o acumulare pînă la o nouă criză. Așadar: „Să petrec tot cu oftări” (Peirea) e
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din sfera morală. Împreună cu celelalte, din cîmpul fiziologici, ele produc acea stare de oboseală iritată, plîngăcioasă de care suferă, În mod cert, Conachi. Este o formă de astenie amoroasă ce se manifestă printr-o insomnie rebelă, sentiment permanent de neodihnă (priveghere) a trupului și a sufletului: „Zori răsar și eu tot treaz Ah, nici somn nu-i la năcaz!” sau: „Ce noapte Îndelungată de plîns, de gînd, de oftat, Deplin vreme unei vieță pîn’la moarte-am colindat Ș-Încă zorile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oftat, Deplin vreme unei vieță pîn’la moarte-am colindat Ș-Încă zorile de ziuă mai au mult a zăbovi. Ah, apuca-m-or cu viață, ori mai degrab-oi muri? Ce noian de cufundare, ce mormînt Întunecat Este noaptea privegherii pentr-un suflet Întristat. Toate rălele trecute să Întorc și vin la loc, Sporesc cele viitoare, arz și mă frig ca pe foc. Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
donjuanism. Tema reală a poemului este chiar tema mistificării sentimentale: „Ce durere, suflețăle, Îi durerea de amori. Dăruiește-mi, ah, cer sfinte, d-ace patimă să mori! Adevăr c-a lui durere nu dă minut de răgaz, Toată noaptea-i priveghere, ziua-i toată În năcaz Dar năcaz, dar priveghere nu cu chin supărători, Ci cu hazul de plăcere unui foc răcoritori, Căruie Îi zic temutul cu frățiorul lui dor, Și tocma asta-i minune că dintr-o stare așa Izvorăște
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sentimentale: „Ce durere, suflețăle, Îi durerea de amori. Dăruiește-mi, ah, cer sfinte, d-ace patimă să mori! Adevăr c-a lui durere nu dă minut de răgaz, Toată noaptea-i priveghere, ziua-i toată În năcaz Dar năcaz, dar priveghere nu cu chin supărători, Ci cu hazul de plăcere unui foc răcoritori, Căruie Îi zic temutul cu frățiorul lui dor, Și tocma asta-i minune că dintr-o stare așa Izvorăște și tot hazul ce are ființa sa. Ah. năcaz
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu chin supărători, Ci cu hazul de plăcere unui foc răcoritori, Căruie Îi zic temutul cu frățiorul lui dor, Și tocma asta-i minune că dintr-o stare așa Izvorăște și tot hazul ce are ființa sa. Ah. năcaz, ah. priveghere, temutule și tu dor, Cu cită plăcere dulce a noastre inimi vă vror!” Este un moment de sinceritate În istoria acestei pasiuni. Momentul În care actorul Își scoate, la sfîrșitul spectacolului, masca. Conachi nu ezită s-o pună Însă la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În această epocă, În legătură secretă cu timpul cosmic. Conachi, ca profesionist al amorului, iubește „zi și noapte”, fără răgaz, indiferent la rotirea anotimpurilor. „Nopți și zile lăcrămez” - serie el Într-un loc. Sau, În altă parte: „toată noaptea-i priveghere, ziua-i toată În năcaz”... Astenic din cauza Îndelungatei suferințe, petrece noaptea În plîns și În oftat. Precizarea se repetă În poezie, Încît putem zice că momentul de priveghere (și jeluire) al marelui logofăt este mai ales noaptea. Zorile Îl prind
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
serie el Într-un loc. Sau, În altă parte: „toată noaptea-i priveghere, ziua-i toată În năcaz”... Astenic din cauza Îndelungatei suferințe, petrece noaptea În plîns și În oftat. Precizarea se repetă În poezie, Încît putem zice că momentul de priveghere (și jeluire) al marelui logofăt este mai ales noaptea. Zorile Îl prind, În orice caz, cu ochii deschiși, arși de plîns: „Zori răsar și Încă-s treaz, Ah, nici somn nu-i la năcaz! .............................................. Zori răsar și voi tot plîngeți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tot plîngeți Ochilor, Îi să vă stingeți... ............................................. Zori de zîuă să răvarsă Și ochi Încă n-am Închis...” Petrecerile sînt scurte (și, mai ales, trecute), așteptările sînt lungi. Existența erotică a lui Conachi este, În fond, o interminabilă „noapte[a] privegherii”. 20. N-a trecut neobservată implicarea biografiei În poezia erotică. Numele lui Conachi este legat de acela al Zulniei. Asachi a devenit celebru prin amorul pentru Bianca. Alecsandri prin romanul lui de dragoste cu Elena Negri, celebra Steluță. Zoica, Lucsandra
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acest plan mai modest. Însă cu cît decorul este mai sărac, cu atît pasiunea găsește forme mai convingătoare În chinul, umilința și izolarea ei de lume... Apare, astfel În poezie e veritabilă mitologie a plînsului, suspinului, a lacrimilor și a privegherii (insomniei). Trecînd de la acest ritual erotic la retorica propriu-zisă, constatăm că faptele sînt, aici, mai tulburi. Formele de adresare se păstrează, Însă este greu, dacă nu imposibil, să descoperi la Conachi sau la Alecu Văcărescu un pur salut d’amour
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele și alte stele... Demersul conachian: ceremonia apropierii. 17. Obiectele erotice. 18. Instrumentele muzicale: scripca, chitara și harpa. 19. Timpuri și anotimpuri În iubire. CÎnd iubesc primii noștri poeți? Lunga „noapte a privegherii”. 20. Carnavalul numelor. Un spirit prevăzător și un invariabil pățit: Anton Pann. Îngerul iatacului și Îngerul demon. 21. Anton Pann și critica erosului. Cum se poate vindeca „nădădaica” la femei. Femeia modistă după C. Stamati și Asachi. Fatalitatea sexului: „A
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de către regele sârb Ștefan Uroș al II-lea Milutim (1282-1321). Ecoul misionarismului Sfântului Niceta s-a păstrat, peste veacuri în memoria și graiul poporului nostru. Astfel, Niceta este pomenit, până astăzi în colinde ardelene ca sfânt păzitor al caselor prin privegherile sale bisericești, pentru care și-a scris cartea De vigiliis și pe care le organiza cu mare succes, încât ele au determinat scoaterea din limba română a numelui latin al păsării cântărețe a nopții luscinia și înlocuit cu privighetoarea. Putem
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a căzut și gravitatea păcatului. Tonul, chiar dacă este reținut, devine declamatoriu. Din textul lucrării se poate recunoaște cu ușurință ideea de „comuniune a sfinților”. De asemenea, putem recunoaște în autorul ei, pe imnologul și animatorul cântării psalmilor în Biserică, la privegheri, Sfântul Niceta. Asemănarea de stil și tonul expunerii amintesc, fără îndoială, de lucrările Sfântului Niceta De diversis apellationibus și De psalmodiae bono. 8. De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea slujitorilor lui Dumnezeu) este o predică, care îl arată pe Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
autorul ei, pe imnologul și animatorul cântării psalmilor în Biserică, la privegheri, Sfântul Niceta. Asemănarea de stil și tonul expunerii amintesc, fără îndoială, de lucrările Sfântului Niceta De diversis apellationibus și De psalmodiae bono. 8. De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea slujitorilor lui Dumnezeu) este o predică, care îl arată pe Sfântul Niceta ca un păstrător al tradiției cultice din Biserică. În cele nouă capitole ale lucrării, autorul vorbește despre privegherea religioasă de noapte, introdusă de curând ca slujbă bisericească, vineri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și De psalmodiae bono. 8. De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea slujitorilor lui Dumnezeu) este o predică, care îl arată pe Sfântul Niceta ca un păstrător al tradiției cultice din Biserică. În cele nouă capitole ale lucrării, autorul vorbește despre privegherea religioasă de noapte, introdusă de curând ca slujbă bisericească, vineri seara și sâmbătă seara. Terminând cuvântarea Despre priveghere..., Niceta anunță lucrarea următoare: „Dar despre evlavia imnelor și a psalmilor, cât sunt de plăcuți și de primiți de Dumnezeu, aș vorbi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
îl arată pe Sfântul Niceta ca un păstrător al tradiției cultice din Biserică. În cele nouă capitole ale lucrării, autorul vorbește despre privegherea religioasă de noapte, introdusă de curând ca slujbă bisericească, vineri seara și sâmbătă seara. Terminând cuvântarea Despre priveghere..., Niceta anunță lucrarea următoare: „Dar despre evlavia imnelor și a psalmilor, cât sunt de plăcuți și de primiți de Dumnezeu, aș vorbi acum puțin, dacă o rațiune mai deosebită n-ar cere un alt volum; lucrul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
târziu au ajuns la concluzia că Sfântul Niceta de Remesiana este autorul ei. Atât practica bisericească în Răsărit și Apus, cât și referințele unor Părinți și scriitori bisericești ca Sfântul Vasile cel Mare, Fericitul Augustin și Ioan Casian privind oficierea privegherilor și cântarea psalmilor în comun în biserică, plasează lucrarea la sfârșitul secolului al IV-lea. Cele două cuvântări: De vigiliis servorum Dei și De psalmodiae bono au inspirat totdeauna și pretutindeni - prin sfaturile și ideile ce cuprind - atât cercurile monahale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se pregătesc să primească Taina Botezului. Critica acordă, pe baza unor manuscrise și pe baza studiilor comparative, paternitatea lui Niceta și asupra următoarelor lucrări: De diversis appellationibus (Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos), De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea robilor lui Dumnezeu), De psalmodiae bono (Despre folosul cântării de psalmi) și celebrul imn Te Deum laudamus (Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm). După conținut și după scopul cu care și-a elaborat Sfântul Niceta lucrările sale teologice, ele pot fi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie, Sfântul Paulin de Nola și Fericitul Augustin. Catehet desăvârșit, Sfântul Niceta îi îndemna pe credincioșii săi să aibă o atitudine evlavioasă la rugăciune în biserică, precum și la privegherile de vineri seara și sâmbătă seara, să practice cântarea în comun, să lupte împotriva superstițiilor și să trăiască cu toții în dragostea și pacea creștină. 1. Ținuta și atitudinea evlavioasă a credincioșilor în Biserică Sfântul Niceta s-a simțit tot timpul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Gură de Aur sau de Sfântul Grigorie de Nazianz. Pe Sfântul Niceta îl preocupă creșterea duhovnicească a credincioșilor săi și mai puțin dojana în sine, așa cum reiese din sfaturile și îndemnurile pe care acesta le dă cu privire la participarea la slujba privegherilor și la cântarea psalmilor în biserică. Sfântul Niceta are încredințarea că, venind frecvent la biserică și participând cu luare aminte la lecturile și cântările liturgice, credincioșii vor renunța singuri la exagerările în îmbrăcăminte și podoabe. El apreciază și laudă bărbatul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
participând cu luare aminte la lecturile și cântările liturgice, credincioșii vor renunța singuri la exagerările în îmbrăcăminte și podoabe. El apreciază și laudă bărbatul și femeia care se lipsesc de o parte din odihna nopții pentru a participa la slujba privegherilor ce se făcea vineri seara și sâmbătă seara. Iată ce spune marele ierarh misionar din Remesiana, în acest sens: „Dacă cel ce priveghează pentru lucruri care se referă la trup, adică pentru hrana și îmbrăcămintea necesare vieții, este lăudat;mărturisesc
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]