3,372 matches
-
Să ne pierdem vremea cu ce a Înțeles el din fantezia altora?... „Ce roman cinematografic!“, au exclamat alții, abstracție făcînd de biografia mea senzorială. Iar dacă propria scriere, Înlănțuirea de semne vreau să zic, i-a rămas invizibilă autorului, numeroase priveliști și figuri au țîșnit din pagină ca să i se atîrne cititorului de gene. De geana lăuntrică, de bună seamă, fiindcă Victor Hugo, În timp ce-l plăsmuia pe Gavroche, nu-l contempla țopăind pe masa lui de lucru, Tolstoi nu și-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de husari, Miklós Bercsényi, a ajuns atît de fai mos ori atît de Îndrăgit de bucureșteni, că mahalaua Berceni Îi poartă pînă astăzi numele. Iar cronicarul principelui, por nit alături de stăpînul său pe cărările exilului, a Înfățișat cu atîta Încîntare priveliștile Moldovei și ale Valahiei, că afli În paginile lui numai flori, mai cu osebire bujori și lalele. Inci tată parcă de acest „jurnal de călătorie“, Descriptio Molda viae se Încheagă la numai cîțiva ani după aceea. Așadar, războiul curuților se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-l iubesc și astăzi pe Macedonski pentru acuitatea descriptivă, pentru coloritul meridional al tablourilor sale, Îl ador pe Arghezi pentru forța cu care-ți azvîrle În față văpăi ascunse, prin care Întreține gherila fără șir a concretului, pe Trakl pentru priveliștile parcă preistorice, pe Apollinaire pentru epica și cromatica lui cu brîndușele de culoarea cearcănelor, pe Rilke pentru capacitatea de a deflagra instantanee memorabile, pe Dylan Thomas pentru efectul exaltant al strălucirilor lui. Pe urmele lor și ale altora, Între care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cerebrale 17, 18 și 19 ale lui Ruby, ale mele adică, e o dezordine de cristale ce refuză să se Înlănțuie, dau Îndărăt de la legarea lor Într-o structură. Dar cleștarele sînt acolo și Închid În ele crîmpeie de lume. Priveliști care au fost și nu mai sînt, Însă de care el leagă anume identități. Peisajele nu sînt tocmai cele de altădată, s-au alterat cu timpul, au căpătat patine și scînteieri proprii de la regimul lor recluzionar, alimentat numai de inten
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
natură de cealaltă parte a liniei orizontului? E și ea tot materie vie... N-or fi avînd plantele tocmai suflet, dar s-ar cădea ca Întreaga natură să se refacă În starea ei genuină. Poate Însă că acolo pulsează alte priveliști, la alt nivel de eflorescență. Prin urmare, simțul olfactiv are șanse să-și găsească rostul. Văzul și auzul, În schimb, devin cu siguranță omnidi recționale, global receptoare și atotînțelegătoare. Corpul subtil s-ar cuveni să fie interesat de a reține
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ceva În legătură cu mine... Avea dreptate. Mă uitam la ea și mă preocupa felul des tinului de a-și face jocul: de ce adică ea, și nu, să zicem, o fată din București, din Spania sau din Moldova?... Nicolevenea chiar din mijlocul priveliștilor străbătute de mine și care mi dăruiseră imaginea lumii În verde, galben, albastru, În purpuriu, vînăt sau violaceu, sub regimul Înalt al soarelui unei veri fără sfîrșit. Nu puteam respira fără a extinde amintirea acelor peisaje asupra Întregii realități cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
omului să le grăiască”. După ce asistă la judecarea a trei suflete, după ce coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și în „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește într-un plâns amarnic și cere îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară în iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și trei milițieni îl găsiseră acolo pe un alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă din toamnă sub povara unei rădăcini de stejar, abia vindecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
părtaș la vicleșugul străinului. Că străinul te bagă una-două și-n păcat, și-n temniță, și-n alte drăcovenii, dacă te lași ademenit de el!.. * * * În satele de pe valea Hatnuței, în numai doi-trei ani, s-a cuibărit tristețea și pustia. Priveliștea înfloritoare de altădată a fost înlocuită cu brutalitate de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor de oi, ce amintește de stânile de altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde printre dealuri. Numeroase locuințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mi-o luă din mână. Și mă plesni pentru cum putea să se termine rău totul. Acum stă lângă mine și facem o înțelegere. Cât îmi place să zâmbesc! Și acum îmi zâmbesc mie, oglindindu-mă în ochii lui. Ce priveliște încântătoare. · · · · În zilele noastre, Iași, Alexandru. El mă jigni cu dispreț, furie și nedreptate. Eu mă săturasem de toate, știam că nu dă doi bani pe mine, că nu are idee ce impact au cuvintele lui asupra mea, cât sufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ușă să vadă ce face, înainte de a pleca la serviciu. — Îi spuneam Ceciliei ce am visat. Deci mergeam pe un coridor lung și parcă îmi era teamă. La capătul coridorului s-a deschis o ușă și s-a înfățișat o priveliște minunată; un câmp înverzit cu multe, multe flori frumoase și cu o lumină tulburătoare. Atât de mult mi-a plăcut că am uitat de îngrijorarea pe care o avusesem pe acel coridor și bucuroasă, am început s alerg pe acea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fost în mai toate stațiunile, dar nu știu de ce la Eforie Sud îmi place mai mult. Mi s-a părut mai intim locul, poate unde am fost cazată de fiecare dată în condiții bune, în camere din care puteai admira priveliștea frumoasă a mării. Mâncarea a fost destul de bună și parcă nu era atâta înghesuială. —Și la Mamaia este plăcut, plaja largă, nisipul foarte, foarte mărunt și marea treptat se adâncește. Intrând în apă, te simți ca pe o vastă câmpie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu toată căldura ființei mele. Te sărut și eu, băiatule din parc, incurabil romantic. —Ciau. —Ciau. Părerile erau împărțite. Unii voiau să meargă la Cornu Cerbului, alții la Gârla Mare, venind fiecare cu motivația lor. Amândouă locurile sunt frumoase, cu priveliștile pe ca ți le pot oferi, căutau să se convingă unii pe alții. E mai bine să mergem la Gârla Mare că poți înota, era de părere Gelu. La Cornul Cerbului este restaurant și poți servi masa fără să-ți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pentru dânsul. De unde venise? Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar, pentru el, era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
perete șubredă și timidă, gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o minunată stare de echilibru: să mă știu închis și, în același timp, să fiu încredințat că merit pe deplin să fiu închis... În astfel de momente ale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru a te vindeca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
erau împărtășite de nimeni altcineva, căci acasă el întâmpină atitudinea, de departe negativă și ironică, a mamei și a surorii lui, ce locuiau acolo. Mai mult încă, din ochii mamei sale vedea limpede cum răzbate acea mâhnire adâncă, izvorâtă din priveliștea pe care ți-o dă nerealizarea și insuccesul propriei tale odrasle. Și poate că acesta era și motivul pentru care izbucnea cu și mai multă forță dezaprobarea și nesusținerea sa, pe care tânărul le primea cu multă amărăciune și în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca urmare a unui efort îndelung și anevoios. O reciti și i se păru a fi fără cusur. Astfel, bucuria îi spori și mai mult. „M-am născut ca să fiu un creator!”, exclamă el în extaz, amețit cu totul de priveliștea lucrării încheiate. În dorința sa de a și-o publica, i-o înmână și editorului care, la rândul său, o citi și el cu mare interes. Cartea acestui tânăr i se păru, într-adevăr, minunată. Aproape c-ar fi vrut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să meargă și să împrumute niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă. Ceea ce și făcu. Când ajunse în fața ușii apartamentului vecinei sale, însă, se minună dintr-odată. Ea avu parte de o priveliște cu totul neașteptată și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trăiesc pe viu, în persoană. De aceea, nu sunt în stare să privesc vreodată la ele, fără să nu mă amărăsc. Tot ceea ce am văzut eu cu precădere în viață a fost, și încă este - Doamne, de ce?! -, doar aceeași eternă priveliște de la fereastra - blocată și aia - a biroului de lucru. N am avut niciodată prilejul să mă căsătoresc. Cred că, prin purtarea lui, un bărbat vrednic și un soț adevărat nu face decât s-o înalțe pe femeia lui, determinând-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
câteva clipe, tânărul și cu însoțitorul său ajunseră în pivniță. Fără să vrea, băiatul înghiți pierdut, de câteva ori, în sec. Drumul făcut de Mărul lui Adam sus-jos răsună semnificativ în toată sala aceea. Doar impresia pe care io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să Istorisiri nesănătoase fericirii 167 distingă cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
groaznice, așteaptă ca, în chiar clipa următoare, să-și dea de tot duhul. Dacă ar fi intrat cineva în cameră exact atunci, fără îndoială că, instinctiv, din prima clipă și-ar fi întors privirea de la victimă - n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
al contemplației chiar dispare, fiind substituit de elementele de decor, redimensionate și recontextulizate de psihicul privitorului. Astfel, Kaoru "surprinse o foșnitură de mătase. O ușă glisantă de deasupra promenadei era, întâmplător, întredeschisă. Privind înăuntru, el observă că, în ciuda izolării așezământului, priveliștea ce i se oferea era surprinzător de netedă și de clară. Perdelele erau întrucâtva răvășite, permițându-i să privească până departe". Prin contrast, scena de voyeurism dâmbovițean, filtrată prin ochii unei femei, este pasivă, dar întreaga încărcătură potențial erotică este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vă mirați și aici un cortegiu de fenomene ridicate la rangul de simboluri ale Japoniei, fără de care nici un nipon nu ar putea concepe acest anotimp, și denumite natsu (vară) no fubutsushi. Cuvânt imposibil de tradus, format din fubutsu, cumva "peisaj, priveliște încântătoare" și shi, "poezie". Ar fi deci vorba despre peisaje, lucruri, evenimente care țin de vară și care, în diferite feluri, trezesc în tine sentimentul inimitabil, indescriptibil, că ea a venit, că îți dă forță, energie și intensitate. Intră, aici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]