1,290,302 matches
-
altădată, să iasă întreg din aceste teribile lupte cu băncile. în aceeași zi, Marianne (Sandels) mi-a trimis un pachet cu șervete desenate cu fluturi și o scrisoare în care povestește visul ei: Era la fereastra casei ei și deodată, privind spre cimitir, ne-a văzut pe Pierre (Zekeli), Renè și pe mine între Biserica Trinității și casa ei. Voia să ne strige și apoi și-a închipuit că suntem în drum spre ea, fără să se mire că Pierre nu
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
a povestit, cu o participare afectivă extremă, despre pasiunea unui coleg al ei (negru!), despre comicul situației care s-a transformat în tragic, pentru că acel bărbat african a cerut-o de soție și refuzul Yolandei l-a îmbolnăvit grav. O privesc cu atenție când povestește apoi despre vizita ei în România, despre care păstrează amintiri de neuitat, mai ales despre natură, despre chelnerii care-i puneau în farfurie mai mult decât ceruse, pentru a umfla nota de plată. Ochii ei erau
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
parfumând toată Registrasse. Frunzele au apărut mai târziu decât florile și sunt de un verde de jad de India, un verde cu mult galben în el. Casa doctorului e înconjurată de trei tei mari și fațada de această glicină care privește direct către dormitorul nostru și o parte din ferestrele camerei mele de lucru. Teiul e arborele zodiacal al Elveției, pe când cedrul e arborele zodiacal al Indiei. Fiecare țară are arborele ei după poziția diferitelor constelații, căci arborii, ca și oamenii
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
secte religioase, au făcut totul ca să-l readucă la normalitate, asta m-a întristat foarte mult. în aceeași noapte am visat că Yves și Alain mai aveau un frate, Robert, care era mai mic, dar foarte vioi, și eu îl priveam cu simpatie, îmbrăcată într-o pelerină roșie. A doua zi, interviu pentru radio, apoi pentru TV despre situația din România. Prima conferință a polonezului Koresky despre faptul că arta e legată de uman și trebuie să fie egală sursei de
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ei spirituală, ci și în capacitatea de a-și depăși, ca într-un ritual sacrificial, propria-i natură. Nefiind ceea ce s-ar putea numi un mistic, un iluminat solitar și rătăcitor într-o lume irecuperabil decăzută, el trăiește rațional și privește lucid. Spiritul său de o rigoare geometrică se regăsește deplin în chiar geometria fundamentală a picturii sale. în cea mai pură descendență bizantină, apropiat moralmente și spațiului eclezial, el ridică această geometrie de fond pînă la cotele mărturisirii și transformă
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
distrus și că tocmai acest tip de construcție-deconstrucție e cel care face o nouă literatură, aceea pe care noi o gustăm azi în primul rînd: M-am trezit evocînd figura acestui bătrîn pe care-l uitasem de mult. Atunci însă, privindu-l cu strachina între genunchi, cercetam deja, cu un instinct de lector precizat de o experiență de un deceniu - fusesem o cititoare precoce -, șansele acestui om de a deveni destin literar și nu-i descopeream nici una. Mi-ar fi fost
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
să descifreze ceva din acest palimpsest care-i alcătuia ființa și pe care atît viața cît și moartea își scriseseră textele. Mîna uscată îi tremura violent atunci cînd, rupînd o foaie de ziar, și-a rotunjit o țigară groasă. Zîmbea privindu-mă, dar cu un aer de străin prietenos. Nu mă înșelasem - ceva mai tîrziu l-am auzit întrebînd cine sînt." Tia Șerbănescu n-a avut îndrăzneala să facă din acest jurnal un roman, deși pentru asta n-ar fi fost
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
acest exercițiu al dialogului și al competiției, al supunerii unor criterii de apreciere, al introducerii unui sistem de premiere a valorii dintr-un interval prestabilit. La americani se întîmplă de șaptezeci și patru de ediții premiile Oscar! În fine, am privit Gala în condiții mai speciale. Din toate punctele de vedere. Nu cred ca această atmosferă să-mi fi deformat percepția. Nici entuziasmul (bine temperat) al unor telespectatori de ocazie, care știau cîte ceva despre premiile Galei Uniter și care mi-
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
că Apus de soare respectă textul din 1936, apărut în Editura Cartea Românească. Autor al studiului Spre alt Istrati (Minerva, 1986), Mircea Iorgulescu, posesor de importante date istorico-literare și adînc implicat în semnificația operei, semnează aici prefața Chemarea Mediteranei. Debutul privește concis personalitatea cu biografia ieșită din comun, deopotrivă document social și experiment estetic. O biografie de scriitor, dintre acelea care pot anihila un om sau, în momente decisive, îi pot da putere. Prefața urmărește datele direct legate de această ultimă
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
de a lui Sadoveanu, cu toate că, la fel ca Sadoveanu, H.P. Bengescu înfățișează procesul disoluției lumii vechi, patriarhale, și a valorilor ei. Sadoveanu pune compasiune și chiar patetism în evocarea acestui proces disolutiv, în timp ce autoarea Concertului din muzică de Bach îl privește rece, "cu un fel de cruzime ce înfioară". De altfel "răceala" ("ochiul rece al adevărului"), necruțarea, nemiloasa luciditate dusă până la cruzime sunt, după Eugenia Tudor-Anton, trăsăturile care o impun decisiv pe Hortensia Papadat-Bengescu în literatura momentului său, prin cultivarea lor
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
ieșisem de mult, chipurile, de sub tutela ideologică a marelui frate din Nord. Măcar de-ar putea Eugenia Tudor-Anton, în zilele noastre, să reia publicarea seriei de Opere bengesciene de acolo de unde a lăsat-o, fără voia ei, în 1988. Cât privește o eventuală reluare de la capăt a ediției, pentru a-i restitui fragmentele amputate de cenzură, acesta nu poate fi azi, din nefericire, decât un proiect utopic.
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
ferestrei/ în golul din trestie și-n acul albinei/ la petrecerile mulțimii printre pahare ciocnite și lovituri de tobă/ e o clipă-n care dintr-un colț răzbate/ o respirație "din cea mai veche zi a vremii"/ omul tăcerii ne privește și varsă apă pe umbrele noastre" (M). Tăcerea e ultimul hotar al acestui baroc paradoxal, marcat de sacrificiu. Dar odată atinsă cota cea mai de jos a deconvenționalizării, discursul poetic caută a-și reintra în drepturi. Adică a parcurge drumul
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
ca mirabilă metamorfoză în cursul acesteia. Gesturile actantului, mișcările, deambulările lui, ce pot fi înregistrate sub un unghi funambulesc, capătă aerul unui program inefabil, sugerează o măreție ascunsă precum a unui prinț deghizat în cerșetor: "Într-o odaie străină/ noaptea/ privind în tavan/ pipăind cu mîna peretele/ (pentru ce această viață/ acest eu din care face parte și tencuiala?)/ apoi să faci patul în odaia străină/ și să pleci pe străzile necunoscute/ să mergi să mergi fără țintă/ la o fîntînă
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
De lumea gură-cască. (1908-1916) (Sub vremi...) Rușii zece ani m-au tot bătut cu pietre, Ca și cu o pietrificată trompă de elefant Și totuși mă ridic, stau pe picioare. Sub vremi, asemeni frunzelor mă înfior și tremur, Dar fix privindu-vă, neclintit. Doar ochii Mai trimit în lume câte-un cuvânt stingher... În groaznică, în oarbă confruntare Din ochii mei vă potopește lavă selenară. Iar Mă înalț din spumă ca o stafie, însă Pentru voi rămân a fi o stea
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
piezișe ploi. Apoi Încornoratul cap de taur l-am desprins De grumajii mușchiuloși, de oase, de vertebre, Sprijinindu-l jos, la temelii de zid, iar peste-o vreme Ca un oștean al adevărului l-am scuturat Peste pământ și zări: Priviți-l, Acesta e! Buclatul cap de fiară Ce-a tot înfricoșat gloatele! Și îngrozit Am înțeles că nu mă vede nimeni, Că trebuie să semăn ochi, că-n oarba lume Trebuie să vină cel semănător de ochi! (1921-1922)
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
în prezent, perifraza de viitor anterior (formată din viitorul verbului a fi și participiul verbului de conjugat) este menținută în fondul pasiv al cunoștințelor lingvistice ale vorbitorilor mai ales prin școală. E important totuși de precizat că toate aceste considerații privesc asocierea dintre o formă și o semnificație temporală: așa cum am mai arătat și altă dată, construcția în sine nu e deloc ieșită din uz, cîtă vreme are valoarea de prezumtiv trecut (exprimînd dubiul, formularea de presupuneri asupra evenimentelor deja desfășurate
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
bestialități și înspăimântoare manifestări ale sălbăticiei. Societatea românească, perfect secționată în două, a devenit fie paradisul opulenței desfrânate (pentru cam jumătate de procent din populație), fie comuna primitivă, pentru restul. Partea ciudată e că ambele sunt egal de neplăcute la privit, deși din motive diferite. Insolența bogăției unor români e întrecută doar de disperarea sărăciei ce i-a prins în menghină pe ceilalți. Nimic mai respingător, ca spectacol al degradării umane, decât certurile cotidiene iradiind din mediul eminamente dubios al fotbalului
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
Exemplele abundă, așa că am să-l iau pe cel mai eclatant: comportamentul provocator al lui Ion Iliescu. Va să zică, eternul președinte al țării, flancat de fascinantul său prim-ministru, îi invită pe șefii partidelor ca să-i mobilizeze în vederea unei declarații solemne privind intrarea în N.A.T.O. Adică în civilizație, în lumea prosperității, în democrație și în normalitate. Perfect, îți spui, dl. Iliescu s-a dekaghebizat, i-au venit mințile la cap și a înțeles că nu avem altă șansă de salvare decât
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
unei trivialități care caută să jignească. N-are nici un argument, nici o umbră de idee. Ne împroașcă, pe mine și pe colegii mei, cu vorbe. Și ce vorbe! Articolul e delirant, o morișcă de încriminări, ofense și injurii. În ce mă privește, recunosc că el pune capăt unei iluzii și anume aceea că dl Popescu își va reveni într-o zi din neagra pasă intelectuală prin care trece, nu va mai elogia mitocănia și batjocori elitismul, se va spăla pe față și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
a magicienilor de la Banca Națională i-aș face o contrapropunere: dacă dorim cu adevărat însănătoșire, ar trebui să începem prin a ne însănătoși pe noi înșine. Adică să renunțăm la minciuna cu productivitatea națională, cu creșterea PIB-ului, cu bazaconiile privind performanțele economice. Parcă e un făcut: de fiecare dată când primul ministru anunță atingerea încă unui pisc economic, prețurile cresc și ele năvalnic, în timp ce salariile se fac tot mai pipernicite. Dacă sunt cu adevărat bărbați, dl Isărescu și compania de
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
La ce bun s-o mai lungim cu o monedă națională ce n-are circulație decât la alimentara și la bufetul de la colț? încercați să cumpărați o mașină ori un apartament și propuneți-i vânzătorului plata în lei. Veți fi privit fie ca un escroc, fie ca un picat din lună. Frunzăriți publicațiile sau rubricile ziarelor specializate în vânzări-cumpărări și veți descoperi acolo adevărul pieții. Dolarul și euro sunt de facto monedele oficiale ale României și doar încăpățânarea cutărui guvernator de
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
vag revoluționare, vag mistice și vag frivole a ceea ce Alexandru George a numit "bolșevismul alb". A fi de extremă dreaptă devenise și o formă de snobism intelectual. Și acum ipoteza promisă: dacă ar fi ajuns la Paris, cum ar fi privit Sebastian o întîlnire cu fostul prieten, acum un exilat aproape pauper? Că Sebastian murise în preziua plecării lui în Franța, Eliade aflase de la fratele acestuia, cum scrie într-o însemnare (inedită, notată de mine la Biblioteca Regestein a Universității din
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
filme, iar altul îi angajase drepturile de autor pentru piesele lui la Praga și la Budapesta (unde, de altfel, s-au și jucat)." Însemnarea se încheie cu o referire la jurnalul lui Sebastian (profetică, dar și ironică în ceea ce-l privește pe Eliade însuși și felul cum urma să fie portretizat în timp în acel jurnal): "Sunt sigur că opera lui cea mai importantă (din ce cunosc eu, pînă în primăvara 1940) va fi jurnalul. Căci nu se grăbea, nu arunca
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Constantin Țoiu Lumină în august. 1960. Tehnica romanului. Povestirea unui personaj care a auzit întâmplările sau care a participat la ele. Povestire completă, cu deznodământ. Apoi prezentarea acestor fapte obiective direct de narator. Succesiunea evenimentelor fiind inversată uneori, privită de undeva din viitor spre trecut, ori din prezent spre trecut, într-o incoerență aparentă... De unde impresia de neconstruit, de libertate ce te dezorientează; deși intriga se supune unui plan riguros, superior, intuitiv. Timpul și spațiul se contopesc, se confundă
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
mai spirituală decît spiritul pur, care nu mai înseamnă nimic și e laminat de carne". Corpul devine "inteligent", plăsmuindu-și dublul poetic, peisajul său inedit, aplicat universului ca o sfidare: "Odihnă ți-era carnea, nunta mea, mi-era frică/ Să privesc înfățișarea țipătului vrăjitor,/ Îndrăzneam să mă înzestrez numai de inversul apei./ Te revăd în acest parfum sublunar de melisă./ Sărută-mi cu o mînă bîntuită umerii care pier/ Într-o frunză" (Parfumul de melise șvariantăț). Lumea lirică e doldora de
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]